Făinarea trandafirului, produsă de Sphaerotheca pannosa, este o boală foarte comună, care se întâlnește în toate țările, pe numeroase specii de Rosa spontane și pe trandafirii cultivați. În țara noastră, boala a fost menționată pentru prima dată în Transilvania, în anul 1878. Frecvența și intensitatea atacului variază de la un an la altul, în funcție de condițiile de climă.
Lector univ. dr. Cristina Cristescu, Universitatea din Pitești
Simptomele bolii
Boala apare uneori primăvara, încă din luna mai, și evoluează pe toată perioada de vegetație a trandafirului, producând pagube importante, în special în perioada înfloritului. Atacul se manifestă pe: frunze, ramuri tinere, spini, caliciu, boboci, petale și pe fructe. Pe ambele fețe ale frunzelor tinere apar pete de culoare alb-cenușie, de dimensiuni variate, nedelimitate pe margine, care în cazul atacurilor grave se întind pe toată suprafața limbului.
La început, aceste pete sunt pâsloase, formate din miceliu, care crește ectoparazit, iar mai târziu ele devin prăfoase, o dată cu formarea conidioforilor și a conidiilor.
Sub pânze de miceliu, parenchimul frunzelor este brunificat, frunzele sunt deformate, se răsucesc, se usucă și cad.
Ramurile bolnave au o creștere redusă, prezintă pete mari, alb-cenușii, constituite dintr-o pâslă groasă de miceliu, care ulterior se colorează în brun. În această pâslă se formează foarte rar cleistoteciile ciupercii, sub formă de mici puncte negre. Bobocii sunt atacați cu puțin timp înainte de deschiderea lor sau boala apare pe petale după înflorit. Dacă atacul apare
(Sphaerotheca pannosa) pe boboci, aceștia sunt acoperiți de o pâslă deasă, în special în partea bazală a receptacului floral, sunt mici, deformați, nu se mai deschid și cad. Când atacul s-a produs după deschiderea bobocilor, pe petale se formează pete mici prăfoase, iar florile sunt asimetrice. Făinarea se întâlnește în toată perioada de vegetație a trandafirului, până toamna târziu.
Agentul patogen
Miceliul este ectoparazit, hialin. Când ciuperca fructifică de pe miceliu, se formează conidiofori scurți, hialini, care se divid repetat la capăt într-un lanț de celule, care vor deveni conidii de tipul Oidium leuconium. Conidiile sunt elipsoidale, îngustate puțin la ambele capete și trunchiate, hialine, cu o membrană subțire.
Cleistoteciile se formează rareori la noi în țară, spre toamnă, în pânze de miceliu de pe ramuri și de pe ghimpi. Ele sunt monoasce. În condițiile României, cleistoteciile formate toamna târziu nu ajung la maturitate. Ciuperca iernează sub formă de cleistotecii, acolo unde acestea se maturează, sau sub formă de miceliu de rezistență, în interiorul mugurilor, de unde infectează în primăvară lăstarii tineri în momentul formării lor. Boala este favorizată de vremea umedă și caldă, de curenții de aer, de schimbările bruște de temperatură, de îngrășămintele bogate în azot, de lipsa de calciu, de uscăciunea solului. Atacul de făinare este mai puternic pe solurile ușoare, nisipoase.
Combaterea bolii
Pentru limitarea apariției bolii, se recomandă respectarea măsurilor de igienă culturală, respectiv: evitarea plantării dese, asigurarea unui regim corespunzător de umiditate și temperatură, aplicarea corectă a îngrășămintelor, corespunzător analizelor efectuate la nivelul solului. Pentru combaterea bolii, se aplică tratamente chimice cu fungicide sistemice și de contact. Systhane C este un fungicid local sistemic din grupa inhibitorilor demetilării în procesul de sinteză a ergosterolului.
Topsin 70 PU este un fungicid sistemic, care, absorbit pe cale radiculară sau foliară, circulă în plantă prin curentul sevei brute, intervenind în procesul diviziunii celulelor fungice. Rubigan 12 EC este un fungicid dotat cu proprietăți local sistemice, care provoacă tulburări importante ale permeabilității membranelor celulare fungice și ale mecanismelor de reproducere a ciupercii.
Bumper 250 CE este un fungicid local sistemic, cu acțiune preventivă și curativă asupra făinărilor.
Nicoleta Burtan
