Petre Țiplea (55 de ani) din Ocna Șugatag, județul Maramureș, a devenit crescător de vite inovator în anul 2007. Împreună cu familia, el administrează o cireadă de vaci brune de Maramureș, care pasc tot anul pe pășunile montane. Producția de carne de vită organică este la fel de importantă ca și păstrarea peisajului mozaicat tradițional al pajiștilor deschise și pădurilor compacte, iar ambele produse sunt oferite turiștilor care îi vizitează pensiunea.
Agricultura din zona Maramureșului a creat un pământ cu peisaje impresionante și moștenire culturală bogată. Mozaicul unic de păduri, livezi, zone umede și pajiști formează a doua cea mai mare zonă protejată din România. Este un peisaj seminatural, rezultatul unei lungi tradiții agricole, de păstorit tradițional și sursă de venit pentru mulți locuitori.
Petre Tiplea și familia sa se numără printre aceștia. Familia se ocupă de prelucrarea lemnului și administrează o pensiune cu 7 camere în satul Ocna Șugatag. Recent, a profitat de oportunitatea oferită de proiectul WWF – „O Europă Mai Multă Natură” și s-a apucat și de agricultură.
Acum, familia Țiplea deține 26 de vite, un taur și 5 viței, care pasc pe pășunile din Poiana Răchita, platoul Tătaru.
Petre Țiplea este inginer zootehnist, dar, începând din 2007, s-a implicat și în domeniul agricol, în cadrul proiectului-pilot al programului „O Europă Mai Multă Natură”. Una dintre activitățile demarcate de WWF, în scopul de a face legătura între conservarea naturii, economia locală și comunități, a fost introducerea unui sistem inovator de pășunat, pentru a păstra mozaicul de pajiști și păduri în zonele înalte ale Maramureșului.
Aceast tip de acțiune a fost inițiat pentru a contracara declinul drastic al oieritului tradițional pe pășunile de vară din zonă.
Peisajul atât de admirat și biodiversitatea acestuia depind de utilizarea lor în agricultură, iar acest lucru este dificil pentru fermierii implicați. Realitatea economică este că mulți dintre ei de-abia supraviețuiesc. Iar după aderarea României la UE, lucrurile au devenit și mai dificile, fiindcă majoritatea producătorilor de lapte din Maramureș nu pot îndeplini standardele UE în materie de igienă și bunăstare a animalelor. Petre Țiplea a primit, pentru început, prin programul finanțat de WWF, o cireadă formată din 22 de vaci, 4 tauri și 9 viței. Animalele fac parte din rasa locală Bruna de Maramureș. În iunie 2007, cireada a urcat pentru prima dată pe pajiștile din Poiana Răchita, platoul Tătaru. Acum, vitele pasc pe o pășune de circa 40 de hectare, la o altitudine de 850-900 m.
Prin utilizarea pajiștilor pentru păscut se favorizează păstrarea acestora deschise pentru păsările care cuibăresc, cum sunt fâsa de pădure (Anthus trivialis) și mierla gulerată (Turdus torquatus), dar și pentru rațele și stârcii migratori.
„Eu am aproximativ 12 ha, iar celelalte 28 ha sunt teren comunal închiriat de la Primăria Giulești. Până în 2009, o dată cu creșterea cirezii, am extins pășunea la 80 ha”.
În 2012, fermierul va trebui să returneze WWF același număr de animale pe care l-a primit la început, pentru ca proiectul să fie aplicabil, implicând alți parteneri de afaceri.
Fără fermieri n-am mai avea identitate
Motivația pentru care Petre crește vite este de a păstra vechea tradiție a fermierilor ca administratori ai pământului. „Știm cum au îngrijit bunicii noștri pământurile, știm ce valoare au, știm că trebuie să folosim cu înțelepciune resursele, cum sunt lemnul și fânul, fiindcă existența noastră depinde de ele.
Fără fermieri, pământul se va schimba, viața de la țară va dispărea și am deveni o națiune fără identitate. Un om fără pământ este un om fără casă.”
În ochii lui Petre, fermierii din Maramureș sunt adevărați custozi ai identității locale și, în decursul timpului, ei au creat mare parte din moștenirea acestei regiuni. Prin urmare, dezvoltarea turismului nu poate fi separată de promovarea agriculturii maramureșene. În ciuda bogatelor tradiții, fermierii sunt priviți tot mai mult ca fiind săraci și, într-adevăr, nu este prea profitabil să fii fermier. Nici ferma lui Petre nu este încă profitabilă. Costurile directe și indirecte ale fermei și investițiile, cum ar fi construirea adăpostului de iarnă și a unei pensiuni pentru turiști (aproximativ 80.000 de euro, în total) sunt acoperite de propriile afaceri și de un împrumut de la bancă.
Lipsa de profit a fermei este o problemă importantă pentru familie, dar Petre speră ca formarea unei nișe de piață pentru carnea de vită organică și promovarea pensiunii de pe platou să ducă la un profit suficient în câțiva ani. Între timp, el așteaptă să primească primele subvenții din programele europene de agromediu și dezvoltare rurală. „Subvențiile sunt de mare importanță pentru fermierii din zonele montane, fără ele agricultura ar dispărea. Din nefericire, solicitarea acestor subvenții presupune o procedură lungă și obositoare și necesită numeroase documente și asistență din exterior. Până acum, Guvernul nu a reușit să susțină în mod activ fermierii mici, iar dacă lucrurile continuă așa, multe dintre peisajele tipice ale României vor fi pierdute.”
Petre este convins că ferma de vite inovatoare îl va transforma într-un om de afaceri de succes, contribuind totodată la menținerea frumuseții Maramureșului. Pensiunea din adăpostul de iarnă va genera profit, la fel ca pensiunea pe care o deține în vale și ca activitatea de prelucrare a lemnului. Începând din iunie 2009, familia Țiplea își servește, în premieră, oaspeții cu carne de vită certificată organic. Cea mai mare parte din carnea ecologică provine de la vițeii masculi de 16-19 luni, sacrificați într-un abator certificat din apropiere de Baia Mare.
Petre Țiplea caută mereu subvenții pentru a-și acoperi o parte din costurile pentru administrarea fermei. Pentru depunerea unei cereri sunt necesare două luni, dar, din fericire, este ajutat de WWF, de administrația agricolă regională și uneori de consultanți externi. În 2008, a depus o cerere de subvenții pe măsura de agromediu din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală.
Petre intenționează să solicite subvenții pentru măsura de sprijinire a fermelor de subzistență (nr. 141), pentru a spori competitivitatea fermei sale pe termen lung. Va trebui să întocmească un plan de afaceri, în care să explice cum își va dezvolta și își va diversifica ferma.
În acest mod, ar putea primi 1.500 euro/an pentru o perioadă de maximum 5 ani. Probabil procesatorul de carne din Baia Mare va solicita și el finanțare prin măsurile de dezvoltare rurală, deoarece va trebui să facă investiții pentru a respecta standardele pentru abatoare certificate ecologic.
Material pus la dispoziție de WWF România.
WWF International este una dintre cele mai mari și experimentate organizații independente de conservare a naturii la nivel mondial. Are 4,7 milioane de susținători și o rețea globală activă în 96 de țări.
