În localitatea Vânători, din județul Galați, își are sediul societatea Cîrjan Agriprod SRL, condusă de Viorel Cîrjan, un tânăr fermier. Planurile sale de viitor includ achiziția de mașini și utilaje agricole performante, instalații de irigat și modernizarea spațiului de depozitare a producției agricole. Aceste planuri s-ar putea realiza mult mai ușor, prin accesarea de fonduri europene, însă până acum acestea s-au dovedit dificil de obținut.
Cum ați început activitatea agricolă?
Aș putea spune că afacerea pe care o administrez este o moștenire de famile, care s-a perpetuat din generație în generație, de la bunicul meu și până la mine. După absolvirea Facultății de Agricultură din București, în anul 2005, am decis să măresc suprafața exploatată.
După doi ani de activitate, am ajuns, de la 800 de hectare, să lucrez circa 1.800 ha. Pot spune că progresul înregistrat s-a oprit oarecum aici, din cauza tehnicii agricole învechite. Pentru a rezolva această problemă, am întocmit un proiect pentru accesarea fondurilor europene, pentru modernizarea exploatației, însă, în perioada în care am depus proiectul, modul de acordare a punctajelor s-a modificat și a trebuit să-l refac. Acum am redepus proiectul și am reușit să cumulez 65 de puncte, dintre care 15 puncte au fost acordate pentru că am sub 45 de ani.
Proiectul este depus pe Măsura 121, dar, din păcate, se pare că punctajul pe care am reușit să-l strâng nu este destul de bun pentru a fi și aprobat. În următoarea perioadă de timp, sper să reușesc să achiziționez utilaje agricole performante cu ajutorul fodurilor acordate de la Uniunea Europeană.
Ce suprafață exploatați în prezent și care este structura culturilor din acest an?
Suprafața exploatată este de 1.100 ha și este structurată pe următoarele culturi: 650 ha cereale păioase (orz, grâu); 200 ha cereale prășitoare (floarea-soarelui, porumb); 150 ha plante tehnice și aromatice (rapiță, coriandru); 100 ha legume (ceapă, morcov, cartofi, varză).
Un lucru important este acela că suprafața pe care o exploatez este destul de compactă, având sole de 40-50 ha.
Ce soiuri și hibrizi folosiți?
La cultura grâului, folosesc, în principal, soiuri românești, Dropia și Boema. La orz, pe lângă cele românești, cultiv și câteva soiuri din Austria. La porumb, în fiecare an aleg mai mulți hibrizi, din grupe de precocitate diferite, precum și de la mai multe mărci, pentru a vedea eficiența. Consider că hibrizii de la Pioneer și Monsanto sunt mai productivi, dând, în condiții climatice normale, producții de 8-9 t boabe/ha. La rapiță, am hibrizi de la Monsanto și Rustica. La floarea-soarelui, anul trecut, am folosit un hibrid marca Pioneer, rezistent la erbicid, deoarece am avut probleme cu buruienile. Producția pe care am obținut-o a fost de 3.200 kg/ha.
Ați efectuat cartarea
agrochimică a solului?
Pe terenurile exploatate nu s-a făcut o cartare agrochimică, dar încercăm să asigurăm, anual un aport cât mai bun de îngrășăminte chimice solide și lichide și un asolament care să ne asigure performanțe atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ la producția obținută.
Ce mașini și utilaje agricole
dețineți?
Dețin două tractoare John Deere, de 300 CP, respectiv 200 CP, toată gama de utilaje, precum și două combine marca Claas.
Pentru că vreau să continui modernizarea fermei cu utilaje performante, am întocmit proiectul FEADR.
Dispuneți de spații de înmagazinare a producției agricole?
Am o magazie unde pot depozita o cantitate de 1.500 de tone, însă aceasta trebuie modernizată.
Aveți suprafață irigată?
Da. Pot iriga o suprafață de 300 ha, însă eficient, aceasta se poate realiza doar pe 150 de hectare, acolo unde am investit în sisteme de irigat cu tambur. Restul de 150 ha este irigat cu instalații vechi și nu este rentabil.
Pentru că doresc să măresc suprafața irigată, în proiect am inclus achiziția unor instalații de irigat tip pivot. Cu acest sistem nu mai este nevoie de forță de muncă mare, funcționarea este automată, iar întreținerea și manevrarea sunt simple. Prețul unui astfel de sistem de irigație este de aproximativ 70 mii de euro.
Sunteți și producător de sămânță?
Da. Multiplic sămânță de grâu și orz pentru necesarul exploatației, iar până anul trecut am produs și sămânță de porumb. Am avut loturi de hibridare pe o suprafață de 50 ha, iar contractul de valorificare l-am încheiat cu firma Monsanto. Pentru că nu pot iriga eficient, nu cred că voi mai produce sămânță de porumb anul acesta.
Pentru agricultorii care dispun de sisteme noi de irigații și pot asigura distanța minimă de izolare, cultivarea porumbului pentru sămânță este o afacere rentabilă.
După legume, consider că producerea de sămânță este o activitate avantajoasă.
La producerea grâului pentru sămânță, câștigul nu este mare și destui fermieri își asigură singuri materialul semincer necesar, deoarece nu este o cultură pretențioasă și nu este nevoie să irigi.
În afară de culturile semincere, ce altă cultură asigură venituri fermierilor?
Rapița este singura cultură rentabilă care se valorifică repede după recoltare, iar prețul de vânzare este unul rezonabil, de 1 leu/kg. La polul opus se află cultura de grâu, din cauza prețului mic obținut la valorificarea producției agricole, de 0,35 lei/kg.
În structura culturilor aveți incluse și plante legumicole.
Într-adevăr, am inclus plantele legumicole pentru simplul motiv că sunt rentabile.
Pot să vă spun că, la nivel de localitate, suprafața ocupată cu legume este de circa 600 ha și pe viitor cred că va deveni un bazin legumicol important.
Care sunt problemele cu care vă confruntați?
O problemă foarte mare de care ne lovim este prețul mult prea mare al motorinei folosite în agricultură. Noi nu consumăm motorina pentru a ne plimba pe șosele, ci pentru a merge pe câmp, să înființăm culturi agricole, iar profitul îl încasăm abia după nouă luni. Prețul actual la motorină este de 4 lei/l și, din păcate, nu vom mai primi nici acea subvenție de 1 leu/l. În primăvară, trebuie să înființez culturile de floarea-soarelui și de porumb pe o suprafață de 400 ha și nu am bani.
O altă problemă cu care agricultorii se confruntă este întârzierea cu care primesc subvențiile. De asemenea, prețul mic obținut la valorificare este un alt impediment în activitatea pe care noi o desfășurăm. Lipsa banilor este o problemă pentru majoritatea agricultorilor. Apelăm la firmele distribuitoare, care oferă un sprijin agricultorilor la înființarea culturilor agricole, prin asigurarea inputurilor necesare, însă la recoltare ne iau producția la un preț mic. Este un sistem care se practică peste tot, plătești la vară, după recoltare. În principiu, sistemul este bun, dar nu și unul corect.
Am cumpărat inputuri în valoare de 7 miliarde de lei vechi, iar după ce am valorificat producția, am obținut doar 5 miliarde de lei vechi. Din cauza prețurilor mici obținute la valorificarea producției, am rămas dator cu 2 miliarde de lei vechi. Pentru rezolvarea acestei probleme, consider că statul ar trebui să intervină, fie prin stabilirea unui preț minim garantat, fie prin găsirea unor soluții financiare avantajoase pentru fermieri. De asemenea, băncile comerciale ar trebui să ofere credite accesibile pentru agricultori, deoarece dobânzile practicate, de 18%, sunt mult prea mari. Dificultatea cu care sunt accesate fondurile europene este o altă problemă cu care ne confruntăm.
Ghidul solicitantului se schimbă mereu, intervin alte cerințe și altă grilă de punctaj. Depui un proiect, iar pe parcurs apar modificări și nu mai îndeplinești condițiile de eligibilitate. Dacă nu voi reuși să accesez fonduri europene, ori voi micșora suprafața agricolă, ori voi cumpăra în leasing utilajele de care am nevoie.
Faceți parte dintr-o asociație?
Da, fac parte din Liga Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), iar sprijinul pe care mi-l oferă este doar unul informativ.
Ana Mustățea
