Elaborarea unei rații de hrană la vaci constă în a realiza cea mai mare apropiere posibilă între aporturile nutritive și cerințele de hrană a animalelor, ceea ce echivalează cu determinarea concentrațiilor optime ale rației în energie, azot, minerale etc.
Pentru vacile care sunt furajate cu fibroase la discreție, cantitatea optimă de concentrate depinde de volumul de furaje fibroase ingerate (deci implicit de aporturile nutritive care rezultă) și de răspunsul animalelor (cantitatea de palte obținută). Dacă se cunoaște nivelul optim al acestora, atunci se poate face cea mai bună alegere a furajului în funcție de prețul de substituire pentru același aport de elemente nutritive.
În condiții obișnuite, fermierii distribuie la discreție aceeași rație de bază tuturor vacile din efectiv, iar concentratele sunt administrate individual în sala de muls, în funcție de cantitatea de lapte produsă. Calculul rației constă în estimarea cantității de furaje ingerate și determinarea cantității de concentrate. Concentratele se deosebesc de furajele de volum printr-un conținut ridicat de proteină și amidon, sunt măcinate, iar de cele mai multe ori sunt sub formă de granule (cele recomandate), fiind ușor de ingerat într-un timp foarte scurt (cât stau în sala de muls).
Un ciclu de producție la vaci este format din 10 luni de lactație și două luni de repaus mamar obligatoriu. În perioada de repaus, vacile își refac rezervele corporale, deoarece la începutul lactației deficitul nutrițional este inevitabil, indiferent de calitatea sau cantitatea rației. Tot în această perioadă de repaus vacile se vor supraalimenta, pentru a asigura funcțiile vitale de creștere și dezvoltare a fetusului, dar și pentru acumularea de rezerve pentru lactația următoare.
Rația de bază se întocmește în funcție de natura și calitatea furajelor, greutatea vie a vacii, stadiul de lactație sau gestație.
Aceasta este formată din nutrețuri de volum: fânuri, grosiere, nutrețuri murate, rădăcinoase și trebuie să asigure cerințele de întreținere și producție pentru 10 litri de lapte/zi.
Astfel, iarna o rație de bază poate fi formată din:
-fân de foarte bună calitate (trifoi, lucernă sau borceag) 3-10 kg/cap/zi la vacile performante, iar pentru vacile cu o producție de sub 15 litri/zi 1/3 din rația de fân poate fi substituită cu grosiere, cum ar fi paiele sau cocenii; dacă fânurile de foarte bună calitate sunt administrate la discreție, pot fi ingerate în cantități de 15-19 kg/cap/zi;
-suculente, cum ar fi porumbul murat (când sunt unicul suculent, se pot administra 20-30 kg/cap/zi sau pentru 5 kg nutreț murat 1 kg de fân, dar nu trebuie să lipsească carbonatul de calciu – 2 g/kg de nutreț murat), sfeclă – 25-35 kg/cap/zi;
-semisiloz – 10-20 kg/cap/zi;
-sfeclă de zahăr – 10-15 kg/cap/zi (1 kg sfeclă pentru fiecare litru de lapte produs, dar nu mai mult de 5 kg/tain, deoarece produce diaree);
-bostănoase – 15-20 kg/cap/zi, tocate și amestecate cu pleavă sau paie, tocate la sfârșitul toamnei-începutul iernii; acestea ridică valoarea dietetică a furajelor și influențeză pozitiv structura întregii rații.
Ordinea de administrare a furajelor în timpul iernii este următoarea:
-concentrate
-fân
-nutrețuri murate, care se vor introduce obligatoriu după muls.
Trecerea de la furajarea din timpul iernii la furajarea cu masă verde se face treptat, în decursul unei săptămâni, iar înainte de pășunare se va administra un tain de nutrețuri fibroase (fân, pleavă sau paie) și un supliment de săruri minerale (sodiu, cupru, magneziu).
În timpul verii, cu foarte puține excepții, rațiile de bază sunt formate din nutrețuri verzi distribuite în padoc (pentru vacile care sunt întreținute în stabulație permanentă) sau din pășune. Vacile de lapte pot consuma între 40 și 90 kg/cap/zi, în funcție de stadiul de vegetație. De cele mai multe ori, în această perioadă nivelul proteic este depășit, dar dacă există o cantitate de nitrați normală, acest excedent nu este dăunător.
Ordinea de administrare a furajelor trebuie respectată cu strictețe, astfel:
-concentratele se administrează înainte de muls, în cantități mari la tainul de dimineață;
-fibroasele de bună calitate se administreză după muls;
-fibroasele de calitate scăzută se administrează în cantități mari la tainul de seară.
Întregul program de lucru trebuie respectat întocmai.
Claudia Iștoc
