Ing. Raluca Despa, SC City Garden
Hortensia este o specie care decorează grădinile pe tot parcursul sezonului cald. Originară din China și Japonia, planta prezintă pe rădăcini muguri în care cresc drajoni.
Mugurii floriferi se formează pe lăstari, la sfârșitul verii.
Cea mai răspândită specie este Hydrangea hortensis, care poate fi cultivată atât în spații protejate, cât și afară.
Exigențe ecologice
Hortensia are cerințe ridicate în ceea ce privește factorul apă. Se recomandă aplicarea unor udări dese, cu norme destul de mari de apă. Față de factorul lumină, planta are pretenții moderate. Se recomandă ca plantele să fie așezate în zone umbrite. În ceea ce priveșe solul, un rol deosebit de important în cultura hortensiilor îl joacă pH-ul, care, alături de disponibilitatea metalelor grele din substrat, contribuie la colorarea florilor. Țesuturile plantelor cu flori albastre conțin peste 950 ppm aluminiu, la un pH de 5,5, iar în cazul planelor cu flori roz, pH-ul se situează în jurul valorii de 6-6,2. În fenofaza de creștere a plantei, pH-ul trebuie să fie de 5,5-6,0, iar pentru formarea mugurilor floriferi trebuie să fie de 6 în cazul florilor roz și de 5,5-6 în cazul florilor albe. Pentru reducerea pH-ului substratului de cultură, se recomandă aplicarea de tratamente pe bază de aluminiu. Hortensia are cerințe mari față de elementele nutritive, în special față de azot, dar și de potasiu, care în cantități mai mari are un rol important în colorarea florilor în albastru. Aplicarea unei cantități mari de fosfor duce la colorarea în roz a sepalelor.
Planta are nevoie de o temperatură de 15-17 grade Celsius. Astfel, începerea înfloririi are loc la o temperatură de 13-18 grade Celsius și mai rar la o temperatură de 22 de grade Celsius. Formarea mugurilor floriferi se realizează la sfârșitul verii.
Zilele scurte de la sfârșitul toamnei duc la intrarea mugurilor într-o stare de dormans, din care aceștia se scot prin aplicarea unor tratamente cu frig. Pentru ca inflorescența să-și reia creșterea, se recomandă aplicarea timp de 6 săptămâni a unei temperaturi de 2-9 grade Celsius.
Înmulțirea
Hortensia se înmulțește în mod obișnuit prin butași, proveniți de la planta-mamă.
Butașii se confecționează din lăstari crescuți în partea bazală a plantei. Aceștia au o lungime de 10 cm. La fasonare, tăietura bazală se execută sub nod, se reduce suprafața foliară a butașilor și se pun la înrădăcinare într-un substrat format din perlit și turbă. Perioada de înrădăcinare a butașilor durează aproximativ o lună, în condițiile în care temperatura se menține la 21 de grade Celsius.
Lucrări de îngrijire
Aceste lucrări constă în aplicarea unor udări frecvente, precum și în așezarea plantelor în spații ferite de acțiunea directă a soarelui. În cazul plantelor obținute din butași confecționați până în luna aprilie, se recomandă ciupirea, care se aplică de două ori pe an. Ciupirea are rolul de a favoriza ramificarea. Ultima ciupire se efectuează în perioada 20 iunie-5 iulie. În lunile iunie-iulie, se efectuează fertilizări, în special cu azot, care are rol în creșterea plantei. Pentru reducerea taliei plantelor, se recomandă utilizarea retardanților: Cycocel 1-1,5%, Daminozid 0,25%. În lunile august-septembrie, se pot face tratamente cu substanțe pe bază de aluminiu, pentru colorarea florilor în albastru. Defolierea plantelor se efectuează manual sau chimic și este o lucrare obligatorie, care se efectueză toamna.
Principalele boli ale hortensiei
Mucegaiul cenușiu (Botrytis cinerea) provoacă cele mai importante pagube. Se poate combate prin reducerea umidității, dar și prin aplicarea unor tratamente fitosanitare: Ronilan 0,1%, Rovral 0,1%, Sumilex 0,1%. Făinarea se manifestă prin apariția pe frunze a unor pete neregulate, de culoare albă. Se recomandă efectuarea de tratamente cu Karathane 0,1%, Bavistin 0,1%, precum și distrugerea, prin ardere, a lăstarilor și frunzelor atacate.
Pătarea inelară se manifestă pe frunze, prin apariția unor pete neregulate, clorotice și răsucirea frunzei spre partea superioară.
Se recomandă dezinfectarea instrumentelor utilizate la butășire – termoterapia.
Nicoleta Burtan
