Arătura de toamnă se execută, în general, pentru pregătirea terenului în vederea efectuării semănăturilor din primăvara următoare.
Lucrarea de arat executată toamna târziu nu mărește mult provizia de azotați și de alți compuși solubili, pentru că la sfârșitul toamnei și în timpul iernii activitatea microorganismelor scade sau încetează. În schimb, prin arătura de toamnă târzie, se favorizează apariția în sol a unor procese importante, și anume: refacerea structurii prin acțiunea înghețului, distrugerea buruienilor, în condițiile în care s-a făcut și dezmiriștirea sau arătura de vară, acumularea unor cantități mai mari de apă. Totodată, aratul de toamnă mai are și avantajul că ușurează lucrările de primăvară și scutește executarea aratului primăvara, care, în climatul specific României, este cu totul contraindicat.
Aratul de toamnă permite pregătirea rapidă și bună a terenului pentru semănăturile de primăvară și semănatul plantelor din prima epocă în mustul zăpezii, deci în condiții optime. Acest lucru este hotărâtor și trebuie să determine executarea permanentă a ogoarelor de toamnă pentru semănăturile de primăvară și cu deosebire pentru semănăturile timpurii. Pentru combaterea energică a buruienilor, arătura adâncă de toamnă este indispensabilă. Dezmiriștirea și arăturile de vară distrug mai ales buruienile anuale ce se înmulțesc prin semințe. Pentru buruienile care au rizomi în profunzime sau rădăcini cu muguri, distrugerea este completată prin aratul de toamnă, care scoate rizomii și rădăcinile la suprafață și-i expune acțiunii de distrugere a înghețului.
Foarte important este timpul când se execută aratul de toamnă. Efectul aratului de toamnă este cu atât mai bun cu cât se execută mai devreme, dar aratul de toamnă făcut din vreme se apropie de aratul de vară.
Are o mare însemnătate și adâncimea la care se execută aratul de toamnă, procesele biochimice din sol fiind influențate în mod direct de acest element tehnologic. Plantele cultivate sunt cele care reacționează cel mai bine la aceste condiții și integrează efectul acestora prin creștere și dezvoltare, deoarece și în acest caz experiențele efectuate de către cercetarea științifică agricolă au dat indicații prețioase în legătură cu adâncimea și frecvența arăturilor. Pe baza datelor experimentale de producție se pot stabili și eficiența economică și adâncimea optimă de efectuare a arăturii de toamnă. Astfel, pe un sol lutos cultivat cu porumb, ovăz, grâu de toamnă și trifoi roșu, aratul de toamnă mai adânc de 20 de cm nu a sporit recoltele, concluzie reieșită în urma experimentării timp de 12 ani a diferitelor combinații din cadrul asolamentului.
Aceleași concluzii au rezultat și în urma experientelor efectuate timp de 9 ani la cultura de grâu de toamnă și porumb și respectiv 7 ani pentru ovăz și mazăre, pe un sol brun-roșcat de pădure, cu o textură luto-argiloasă. Producțiile obținute la aceste culturi nu au avut un spor de recoltă semnificativ atunci când adâncimea de arat a fost mai mare de 20 cm. Rezultate deosebite în condiții pedoclimatice diferite s-au obținut aplicând îngrășăminte chimice sau organice în toamnă și cultivând soiurile și hibrizii cei mai valoroși, cu o capacitate mare de valorificare a condițiilor favorabile create. Pentru grâul de toamnă cultivat după porumb boabe în diferite zone agricole și pe diferite tipuri de sol din România, lucrarea solului la adâncimi diferite nu are decât o influență mică asupra nivelului recoltelor.
Recoltele de grâu sunt aproape egale sau apropiate între ele, fie că s-a arat la adâncimea de 30 cm, fie ca s-a discuit de două ori. Succesul unei duble discuiri ca lucrare pregătitoare pentru semănatul grâului de toamnă este strâns legat de aplicarea îngrășămintelor chimice sau organice și a amendamentelor.
Din cauza secetelor de vară prelungite, la începutul toamnei stratul arabil al solului cultivat cu porumb se usucă foarte repede, ceea ce face ca în urma lucrării de arat să apară bulgări mari de pământ, care nu pot fi sfărâmați. În aceste condiții, sunt necesare 3-4 lucrări cu discul și 2-3 treceri cu tăvălugii netezi. Aceste lucrări repetate duc la creșteri importante ale cheltuielilor de producție, care în condițiile actuale sunt din ce în ce mai costisitoare.
Nu de puține ori, mulți producători agricoli particulari nu respectă această cerință de pregătire exemplară a patului germinativ în vederea semănatului, ceea ce conduce la nerespectarea verigilor tehnologice specifice tehnologiei de cultură și, implicit, la obținerea de recolte mai mici decât potențialul productiv al soiului cultivat.
Activitatea microorganismelor din sol nu se deosebește prea mult în funcție de adâncimea de arat din toamnă.
Atunci când cultura de grâu de toamnă urmează în cadrul asolamentului după cultura de porumb, modul de lucrare a solului pentru pregătirea patului germinativ depinde în primul rând de conținutul de apă al solului în momentul când se execută lucrarea de arat.
Când stratul arabil al solului are umiditate în cantitate îndestulătoare pentru a asigura o bună lucrare, aratul se va face la o adâncime de 18-22 cm. Când stratul arabil este uscat și nu se poate executa lucrarea de arat, se va lucra terenul de două sau trei ori cu grapa cu discuri, la adâncimea de 15-18 cm, după ce în prealabil s-au aplicat îngrășăminte chimice (eventual jumătate din doza stabilită, cu rol de starter). De asemenea, planta premergătoare este determinantă în alegerea adâncimii de arat în toamnă.
Pe un sol mediu spre puternic podzolit, aparținând diferitelor zone din țară, cultivarea grâului după trifoi, după arătura executată în toamnă, la adâncimea de 20, 30 și chiar 40 cm, a asigurat obținerea de producții apropiate cantitativ.
Aceasta demonstrează clar că rolul determinant în obținerea de producții mari și sigure l-a avut planta premergătoare și nu adâncimea arăturii de toamnă. De aceea, este recomandat ca pe aceste tipuri de sol să se execute o arătura de toamnă la o adâncime rentabilă din punct de vedere economico-financiar, însoțită de aportul plantei premergătoare.
Cultura de cartof are nevoie de un volum mare de sol afânat pentru a-și dezvolta tuberculii, motiv pentru care preferă soluri nisipoase și un regim mai umed al solului. La această cultură există diferențe de recoltă între variantele de executare a arăturii, respectiv arătura de vară, executată la 15 cm, și arătura de toamnă, executată la 20 cm, în condițiile în care pentru ambele variante s-a aplicat și o doză de îngrășământ chimic pe bază de azot și fosfor. Putem concluziona că, pentru cultura cartofului, adâncimea de executare a arăturii de toamnă este un factor determinant în obținerea de producții competitive. Pentru cultura de sfeclă de zahăr (deși această cultură ocupă din ce în ce mai puțină suprafață), care formează o rădăcină fuziformă normală în condițiile semănării într-un sol mobilizat adânc, este determinantă adâncimea arăturii de toamnă, care trebuie să fie de circa 25-30 cm. În condițiile efectuării unei arături mai superficiale, există riscul ca rădăcina de sfeclă de zahăr să se ramifice, iar producția de rădăcini de sfeclă să fie mult diminuată, devenind nerentabilă din punct de vedere economico-financiar.
Adâncimea arăturii are un efect evident în combaterea buruienilor, dar mai ales a buruienilor ce se înmulțesc vegetativ, cum este de pildă pălămida, care are muguri pe rădăcini. Cu cât aratul se face mai adânc, cu întoarcerea brazdei, cu atât se distrug mai multe buruieni.
Prin aratul mai adânc cu întoarcerea brazdei cât mai bună se combat mult mai energic dușmanii vegetali și animali ai plantelor cultivate. Insectele care iernează în stratul superior al solului, pe paiele de miriști, pe tulpinile de porumb îngropate adânc, nu mai pot rezista la condiții anaerobe și pier în timp scurt.
S-a constatat că o arătură adâncă de 18-20 cm a redus cu circa 60-70% numărul de larve de viespea grâului (Cephus pigmeus), musca suedeză (Oscinosoma frit.), musca de Hessa (Mayetiola destructor), sfredelitorul porumbului (Pyrausta nubilaris) și larvele altor insecte vătămătoare plantelor cultivate. Aratul mai adânc ajută foarte mult la combaterea rozătoarelor, cum sunt șoarecii de câmp, care își au cuiburile la o adâncime de 15-25 cm. La o arătură mai la suprafața solului, sub 15 cm, cuiburile acestor rozătoare nu sunt atinse și rezervele lor de hrană nu sunt risipite.
Stratul de sol de la suprafață este infectat cu sporii bacteriilor și ai ciupercilor care produc bolile plantelor cultivate.
O arătură superficială păstrează acești spori aproape de semințele plantelor cultivate și probabilitatea de infecție este mult mai mare la o arătură superficială decât la o arătură adâncă. Pe podzoluri, aratul cu întoarcerea brazdei mai adânc de 20 cm se va executa numai dacă se aplică concomitent amandamente și îngrășăminte organice. Prin aratul adânc, se scot la suprafață cantități mai mari de compuși cu aluminiu și fier, mangan bivalent, care au acțiune toxică pentru germinația semințelor și pentru plante.
Pe de altă parte, prin acest tip de arătură se îngroapă la o adâncime mai mare stratul de humus. Amendamentele și îngrășămintele organice vor anula, prin prezența lor, efectul negativ al elementelor bivalente amintite. Un rol important, cu efect nociv asupra semințelor de grâu sau de alte plante agricole cultivate, îl au umiditatea mai mare a solului și temperaturile scăzute pe o perioadă mai lungă, în special pentru solurile de tip brun de pădure puternic podzolt.
În zonele unde solurile sunt formate pe material aluvionar, ca pietriș, nisip, stratul solificat este foarte subțire și nu trebuie să se are prea adânc, pentru că în acest caz se îngroapă stratul de humus, se scoate la suprafață roca inertă, pietrișul sau nisipul.
Pe sărăturile de tipul solodiilor și al soloneturilor, cu o concentrație a sărurilor din ce în ce mai mare, de la suprafață spre adâncime, nu se va efectua aratul cu întoarcerea brazdei, ci se va ara cât mai adânc, fără întoarcerea brazdei. Sărăturile nu pot fi cultivate fără o prealabilă ameliorare a lor, în scopul obținerii de recolte profitabile.
Victor Vătămanu
