Apa vine, apa trece, Uscăciunea ne petrece, Geaba știi să dai cu sapa, De nu știi cum ține apa.
Ioan Enoiu, director general Naturevo Secetă, inundații, criză, irigații, vânturi, soare etc. – și mai câte oare? – ne afectează producția agricolă. De foarte multe ori, greșeli tehnologice, corelate cu temperaturi mai ridicate, duc la invocarea secetei ca factor primordial pentru reducerea producțiilor agricole. Un factor important în condițiile reducerii cantităților de precipitații sau a repartizării lor neuniforme îl reprezintă gospodărirea rațională a rezervelor de apă (managementul apei). Este evident că în România, bazându-ne și pe elementele meteorologoce multianuale și neținând cont de noile condiții generate de schimbările climatice, avem mari probleme în ceea ce privește managementul apei. Vom încerca să menționăm câteva elemente care trebuie avute în vedere pentru a menține cât mai mult rezerva de apă din sol la dispoziția plantei.
1. Perdelele de protecție
Reprezintă un factor extrem de important, atât pentru stoparea sau diminuarea vânturilor care generează o evaporație foarte abundentă, dar și prin crearea microclimatului favorabil prin transpirație pentru creșterea umidității atmosferice sau generarea ploilor. Astăzi, constatăm că se
2. Lucrările adânci ale solului
Scarificările și subsolajele reprezintă lucrări obligatorii, atât pentru menținerea rezervei de apă în sol, cât și pentru eliminarea surplusului de apă în cazul ploilor abundente. Pe un teren scarificat sau subsolat, se poate intra la lucrări cu 2-3 zile mai devreme după ploile abundente, iar în cazul perioadelor secetoase, criza de apă se manifestă după 2-3 săptămâni față de un teren arat sau doar discuit. Atenție însă! Pe terenurile în pantă scarificările și subsolajele trebuie făcute perpendicular pe pantă și nu din “deal în vale” (pe direcția pantei).
3. Reducerea lucrărilor de suprafață (discuiri, prașile)
Teoriile vechi se refereau la întreruperea capilarității prin lucrările superficiale ale solului. În condițiile din România, acest aspect este valabil pe o suprafață foarte mică. În general, prin aplicarea lucrărilor superficiale ale solului se mărește suprafața de evaporație, cu pierderea mult mai rapidă a apei din sol. În cele mai multe cazuri (excepție fac solurile cu un conținut de argilă ridicat la suprafață), se recomandă evitarea lucrărilor superficiale ale solului, pentru a diminua pierderea apei.
4. Grăbirea vegetației
Prin măsuri agrotehnice corecte, se poate grăbi acoperirea suprafeței solului cu vegetație, astfel încât pierderea apei prin evaporație să fie diminuată. Atenție însă!
Pentru mulți fermieri grăbirea vegetației menționează din ce în ce mai mult rolul lor și înseamnă utilizarea (de multe ori în exces) există programe pentru refacerea perdelelor de protecție. Primul aspect de menționat este că după decembrie 1989 s-a distrus o mare parte din perdelele de protecție care erau deja înființate, tăindu-se într-un fel “craca de sub picioare”.
Al doilea aspect de menționat este că la înființarea noilor perdele de protecție se observă un amatorism grav, astfel că prinderile la plantare și ritmurile de creștere vor fi slabe și cred că se vor găsi destui “specialiști” care să invoce seceta. În fapt, la plantare și în primii ani de realizare a perdelelor se impun “verigi tehnologice profesioniste” pentru stimularea înrădăcinării și accentuarea ritmului de creștere. a azotului ca factor de stimulare a creșterii, cu efecte total nedorite asupra culturii.
Trebuie știut că rolul azotului ca factor de creștere este foarte important, dar utilizat unilateral mărește enorm consumul de apă și creează dezechilibre nutriționale majore.
De exemplu, o plantă stimulată unilateral cu azot se comportă ca și un om care mănâncă brânză foarte sărată și bea apă continuu, transpirând mai mult și eliminând o parte din mineralele din organism. Tot așa de importantă este evitarea blocării creșterii prin utilizarea substanțelor inhibitoare, care, pe lângă un consum endogen mai mare, determină întârzierea acoperirii solului cu „vegetație lucrativă”. În condițiile din România, există perioade în care absorbția specifică a elementelor nutritive este blocată din cauze multiple, între care diferența mare de temperatură dintre zi și noapte este un factor major de stagnare. Prin intervenții „profesioniste” se poate relua mult mai repede creșterea. Exemple: criza de fosfor la porumb, rapiță, floarea-soarelui, cereale; imposibilitatea absorbției potasiului în dozele necesare cerealelor după floarea-soarelui cu efect direct spre întârzierea creșterii și reducerea fertilității etc. Utilizarea unor erbicide cu efect inhibitor asupra germinației sau creșterii și dezvoltării reprezintă un alt fenomen foarte des întâlnit, cu influență directă asupra creșterii consumului de apă (de fapt, al pierderii de apă) și diminuarea drastică a producției.
5. Menținerea stării de sănătate a culturii
Plantele afectate de agenții dăunători (buruieni, boli, insecte etc.) consumă mult mai multă apă și energie endogenă, în detrimentul elementelor de producție.
Alegerea produselor pentru prevenirea sau combaterea agenților dăunători este însă la fel de importantă. Exemplu: utilizarea inhibitorilor de ergosterol (în marea lor majoritate) determină creșterea mai puternică a celulelor, dar pe baza absorbției apei, pe care o pierd la fel de ușor prin transpirație.
Efectul este uneori foarte negativ, prin creșterea tuturor consumurilor, afectând fertilitatea, rezistența naturală la factorii de stres sau la alți agenți dăunători. Rezultă că specialiștii trebuie să cunoască și efectele colaterale, secundare, complementare sau sinergice, de obicei nemenționate de către producătorii substanțelor utilizate în agricultură. Am menționat doar aspectele principale ce pot influența deosebit consumul de apă de către plante și care, chiar în condițiile dificile din România, ar putea face diferența între agricultura profitabilă și agricultura perdantă.
Concluzie:
Apa înseamnă viață! Să n-o risipim!
Notă:
Dacă nu știm cum, să apelăm la cei ce știu!
