Ce veți face cu producția de grâu de anul acesta: este mai bine să vindeți sau depozitați?
Răzvan Gaidargi, Cooperativa Agricola Dobrogea Sud
Când vine vorba de depozitare sau vânzare, niciodată nu știi ce se poate întâmpla, mai ales cu atâtea conflicte în jurul nostru. Când crește, sau când scade prețul este o loterie. Dacă până acum ceva timp știai că la depozitare poate câștigi ceva în plus, în ultimii ani a fost chiar o loterie, în care puteai să câștigi foarte mult, dar în același timp să pierzi extraordinar de mult. La nivel de cooperativă, în mare parte, membrii au posibilități de depozitare iar în ultimii doi ani au mai păstrat. Dar noi momentan suntem în implementare de proiecte de spațiu de depozitare, este dimensionat pentru nevoile membrilor, adică am calculat ce țineam în custodie la diferite firme mari, pentru cei care nu aveau spații de depozitare, sau aveau spații mai mici. Capacitatea este cam de 30.000 de tone, suficiente pentru moment.
Eu cred că majoritate vor opta să vândă mai mult de jumătate din producție. O parte o vor depozita, dar sunt și acolo niște costuri pe care nu știu dacă le vor recupera. Nici traderii mari nu știu ce se întâmplă, și la ei este dificilă decizia din cauza situației conflictelor. De exemplu, la momentul în care vorbim (18 iunie a.c), a fost o creștere la bursa. Prețul în port era undeva la 1.015-1.020lei/tonă grâu de panificație, iar cel de furaj undeva la 980 lei/tonă. Dar au fost făcute și contracte dinainte, în care transportul, cel puțin din zona mea, era mai mare față de anul trecut. Nu cred că transportatorii vor reduce prețul, chiar dacă la combustibil ar mai putea scădea. Anul trecut au fost aceleași prețuri de vânzare ale grâului depozitat, cu grâul dat din câmp.
Din păcate, mare parte dintre fermeirii din țară, cred că merg la loterie în agricultură. Momentan lucrurile sunt incerte, dar cu tendință de vindere la majoritatea. Cred că lumea încearcă să fie mai chibzuită, să își facă un depozit personal. Eu, unul, așa aș face și, cred că, o mare parte dintre fermierii noștri, cam acolo se gândesc. Din păcate, acum, nu știm nici ce vom recolta. Din suprafața de 18.000 ha, păioasele acoperă cam 12.000-13.000 hectare, pentru că în zona noastră, ultimii trei-patru ani de culturile de primăvară au fost compromise. Chiar dacă am avut apă mai multă anul asta, au fost cel puțin două luni din primăvară (sau o lună din primăvară și ultima lună din iarnă) cu diferențe foarte mari de temperaturi, adică stres pentru plante. Dacă adăugăm unele decizii greșite în aplicarea tratamentelor sau fertilizării, pot duce la producții mai mici decât cele estimate. Și să nu uităm că a fost o perioadă cu vânturi și furtuni. Acum se anunță și creșteri de temperatură, sperăm să nu forțeze uscarea bobului.
Cornel Stroescu, fondatorul societații Hastro Șovarna
Cine avut bani să investească în depozitare, să depoziteze. Cine n-a avut, este obligat să vândă, în special fermierii mici și mijlocii. Aceștia ar trebui protejați, pentur că fără fermieri mici nu va mai fi viață la țară, nu mai avem ce ”rural” să dezvoltăm.
Noi avem condiții de depozitare și vom păstra o parte pentru ferma de găini.O altă parte voi vinde destul de repede probabil. Dar cu instabilitatea vremii și furtunile care se anunță, nu știm deocamdată ce vom recolta. Ne-au dat calculele peste cap toate acestea, nu știu dacă voi obține 3,5 sau 7 tone/ha. Asta vine după un an foarte secetos în care nu am recoltata mai nimic, cu pierderi de până la 100% la porumb, grâu sau floarea soarelui.
De aceea am susținut mereu depozitarea și certificatele de depozit. Acolo unde sunt depozite autorizate, fiecare fermier să meargă cu produsul lui, și să obțină un certificat de depozit, ca să poată avea bani și să își poată continua activitatea. Dar la nivel politic nu se vrea. Dacă va crește prețul, atunci o să crească valoarea totală și o să ne fie mai bine tuturor. Pentru fiecare fermier ar fi un venit, pentru stat ar fi un alt venit, pentru că atunci când crește prețul, crește venitul în fermă, crește și impozitul pe profit, toată lumea are de câștigat.
Întreaga situație este incertă, nu facem noi prețul în România, nu avem ce face. Dar dacă vin furtunile sau dacă a fost secetă, trebuia să nu mai lucrăm terenul? Nu. Trebuie să lucrăm terenul pentru că avem nevoie de hrană. Așadar, suntem pentru depozitare. Am putea să depozităm toată cantitatea dacă s-ar dori.
Mihai Velică, Horticom Impex, comuna Izbiceni, județul Olt
Din cauza inputurilor și a celorlalte datorii ești nevoit să vinzi o parte, nu ai cum să păstrezi tot. Nici nu știm dacă merită depozitat pentru că piața este imprevizibilă. Noi avem capacitate de păstrare, o magazie nouă, de aproximativ 1.500 de tone. Ne este suficient pentru că prefer să vând aproximativ 60% din producție.
Lucrăm 550 de hectare, din care 200 ha sunt la irigat. Am făcut sistem de irigații de la zero, prin proiecte cu fonduri europene. Anul acesta cultura de grâu este foarte bună, am intrat deja la recoltat și estimez peste 7.000 kg/ha. Am semănat în 20 septembrie, au venit și niște ploi în luna următoare, deci a fost un pariu câștigător anul acesta cu un soi timpuriu. Nu știu dacă la anul voi face la fel. Nici un an nu se amănă unul cu altul. Dar ce am observat în cultura de păioase, anul acesta au fost ceva probleme cu apariția și cu controlul buruienilor după ploi (au fost ploi, destul de însemnate, cantitativ în primăvară), și au mai apărut și buruieni care în ultimii ani, erau mai puțin prezente prin culturi. De exemplu, noi am avut pe terenuri foarte mult mac, muștarul sălbatic, care iarăși, este greu de combătut. Dar, trăgând linie, este mulțumitoare producția.
Cu prețul de vânzare însă este o altă discuție. În acest moment este 98 de bani/kg la noi. Iar cheltuielile de transport sunt foarte mari de la Corabia către Constanța. Mai pleacă și pe Dunăre ceva marfa și pe calea ferată, dar din păcate foarte puțin și foarte greu. CFR-ul este blocat. Noi lucrăm cu un trader român din zonă. Nu vând nimic direct, nu am cantități atât de mari. Cred că este bine să facem fiecare ce știm: cine trebuie să producă, să producă, cine vinde, să vândă bine. Producția de rapița de anul acesta o să vând în totalitate, pentru că am contract semnat. Trebuie să vând ca să plătesc o parte din inputurile folosite și mai este un motiv: în perioada aceasta găsesc prețuri mai bune la îngrășămintele chimice. Mă pregătesc cu fertilizarea de complexe pentru toamnă, mai ales pentru rapiță și pentru grâu. Este un perpetuum mobile, nu se poate fără continuitate. Ai și o liniște în momentul în care deja la 1 august ai și îngreșămintele aduse în fermă, la fel și semințele. Este mai greu cu partea de combustibil, energie, pentru că sunt destul de scumpe acum, și nu cred că va scădea semnificativ prețul până la final de an. Ar trebui să privim și partea bună a lucrurilor din toată criza aceasta. Eu zic că lucrurile în fermă începe să se mai așeze puțin și în modul acela sănătos. Adică nu bazat pe ceva speculativ, cât pe niște principii sănătoase de lucru și de bussines. Cred că toți avem de învățat din toate crizele care apar, pentru că provocările vor fi din ce în ce mai mari, mai ales pe partea de irigat. Fermele care nu vor avea această intenție de a veni cu o parte din investiții în canalizare, către sistemele de irrigație, vor pierde.
Mihai Necula, președinte Cooperativa Oltenia Cereal Nord
Avem în jur de 3.000 de hectare de grâu în cooperativă. N-am început recoltatul pentru că este încă verde, mai durează aproximativ 10-14 zile până intrăm. Producțiile sunt în jur de 5000 kg/ha, mai slabe decât anul trecut ca medie, pentru că la noi sunt excese de umiditate, băltește apa din cauza solului argilos. Acum nu mai este cazul, dar în cursul iernii și în primăvară a fost exces de umiditate și s-a diminuat producția.
Cât privește vânzarea, la nivel de cooperativă am avut licitații. Cam jumătate din producția estimată este contractată la acest moment și jumătate se va stoca. Din păcate prețul nu este ceea ce ne-am dorit, ajunge cam la 850-860 lei tona de grâu panificabil și 820-830 lei/tonă cel furajer.
La prețul acesta nu prea se acoperă costurile, sperăm ca prețurile de la culturile de primăvară să mai compenseze. Pe de altă parte, nici cu depozitarea nu cred că mai merită așa ca în alți ani.
Eu anul trecut am stocat cel mai bun grâu, foarte bune calități de panificație, în jur de 1.000 de tone și de-abia, de-abia, am obținut 1 leu pe kilogram și am vândut până în primăvară. Noi întotdeauna trăim cu speranța că poate, poate mai crește prețul după recoltat. Deocamdată nu sunt semne. Prețul la grâu acum este ca în urmă cu 7-8 ani, în condițiile în care numai anul acesta inputurile au crescut cu 15-20%. Dar din păcate România încă nu poate influența prea mult prețul, nu avem nicio pârghie prin care să influențăm prețul.
Roxana Drăghici
