Ce părere aveți despre respingerea reglementării unei durate minime a contractelor de arendă?
Alina Crețu, director executiv FAPPR
„FAPPR este implicat în proiectul de modificare a Codului Civil alături de foarte multe organizații de fermieri, fermieri individuali, grupuri parlamentare, oameni politici etc. Timp de aproape 5 ani am propus modificări, amendări și au fost înaintate multe variante. Eram convinși că acesta este un proiect pentru care toată clasa politică ar fi de acord să se pună la masă, iar perioada minimă de 7 ani a contractelor de arendă propusă de noi ni s-a părut un compromis bun și este legată de angajamentele bugetare europene și naționale – existând o logică în alegerea acestui număr. Cel mai important aspect este că ne doream o stabilitate în ceea ce privește modul în care facem agricultură și lucrăm pământul. Pământul nu este ca oricare alt bun care poate fi închiriat. Terenul agricol este obiectul muncii fermierilor și dacă nu dispun de el pe o perioadă mai lungă de timp nu sunt credibili în fața partenerilor, fie că vorbim despre instituțiile financiare sau autorități. Fermierii sunt învinuiți că nu fac o agricultură mai performantă, mai diversificată și cu valoare adăugată mai mare, însă toate acestea țin de modul în care ei pot să beneficieze de utilizarea terenului agricol. Investițiile în infrastructura pentru irigații, în utilajele agricole etc sunt extrem de costisitoare. Tot ce ține de o dezvoltare durabilă în agricultură depinde de modul în care fermierii dispun de teren. În țările din vestul Europei există contracte de arendă pe perioadă determinată. De exemplu în Olanda există pe 6 ani iar în Franța pe 9 ani. Contractele de arendă în Franța se prelungesc în mod automat dacă proprietarul nu notifică fermierul cu un an înainte că vrea terenul înapoi. Noi ne-am documentat foarte mult pe acest subiect și de aici vine și dezamăgirea noastră că nu s-a înțeles că trebuie să avem în România o perioadă determinată a contractelor de arendă. Un alt aspect important că s-a dus în eroare opinia publică asupra faptului că proprietarul nu mai poate beneficia de acel teren. Nu este adevărat. Acesta poate oricând să îl ia înapoi, să îl vândă, să îl lase moștenire etc dar cu condiția respectării contractului de arendă. Considerăm că reglementarea unei durate minime a contractelor de arendă este de bun-simț și denotă respect pentru activitatea agricolă. Vom relua dialogul cu grupurile parlamentare, cu toate organizațiile care reprezintă societatea civilă și vom continua să ne facem treaba astfel încât să susținem acest proiect pentru că fără a avea o predictibilitate în acest sector este foarte greu.“
Florentin Bercu, director executiv UNCSV
„Suntem dezamăgiți pentru că este a treia oară când se întâmplă acest lucru. Fermierii au mare nevoie de predictibilitate și dacă anul acesta nu vor avea producții medii spre foarte mari, care să acopere cheltuielile mari înregistrate în procesul de producție, vor fi în faliment. Perioada minimă a contractelor de arendă pe care am agreat-o este aleasă pe considerentul că pentru accesarea oricărui fond european beneficiarul are obligația de a avea contracte încheiate pe minimum 10 ani. La nivel european, fermierii trebuie să respecte multe reguli și trebuie să lucreze cu utilaje no-till sau minimum-till care sunt costisitoare și pot fi amortizate doar dacă au la dispoziție mijlocul de producție, respectiv terenul, pe o perioadă lungă de timp. Nu înțelegem cum această propunere nu a trecut și că au lipsit doar două voturi pentru ca legea să poată trece. Am avut discuții cu reprezentanții tuturor partidelor politice, însă principala problemă este aceea că nu a existat o mobilizare în actualul Parlament care să asigure trecerea acestui proiect de act normativ.“
Dan Hurduc, membru în Consiliul Director al Clubului Fermierilor Români
„Această decizie are un impact negativ asupra fermierilor, în special asupra celor care își desfășoară activitatea în zonele agricole mai productive cum este de pildă vestul țării și unde fondurile de investiții au câștigat poziție și au cumpărat destul de multe terenuri și încheie contracte de arendă pe 1 an. În lipsa unei reglementări fermierii nu pot face proiecte, investiții și dezvoltarea strategică a agriculturii pe termen lung este afectată. Din cauza ultimilor ani de secetă și a războiului din Ucraina, veniturile fermierilor sunt mai mici cu 30 – 40%. O parte din fermieri vor renunța, unele ferme se vor vinde și se va forma o polarizare și mai mare, iar structura acționariatului din fermele comerciale se va schimba, pe măsură ce fondurile de investiții vor începe să cumpere și ferme, nu doar terenuri. Faptul că nu s-a votat articolul din Codul Civil privind durata minimă a contractului de arendă influențează negativ atât fermele comerciale, cât și fermierii mici. Politicienii aduc în spațiul public anumite subiecte în funcție de interes și susțin că afectează dreptul de proprietate. În realitate nu este așa și dacă te apleci asupra problemei vezi că sunt drepturi și obligații de ambele părți. Agricultorii din fermele comerciale nu sunt niște moșieri sau latifundiari, iar domeniul agricol este destul de riscant și nu este doar lapte și miere. Modificarea pe care am solicitat-o nu este pentru a facilita pe cineva, ci facilitează dezvoltarea întregului sector agricol. Asociațiile de fermieri nu au fost anunțate că legea intră la vot ca să mai putem purta discuții și să mai explicăm încă o dată celor care nu au înțeles de ce este nevoie de această reglementare în domeniul agricol. Fiecare partid politic are probabil un departament de agricultură și noi, asociațiile, ar trebui să ne
întâlnim cu reprezentanții lor și să le explicăm pentru ca atunci când ajung la vot să nu mai deraiem în stânga sau în dreapta și să înțeleagă că este un lucru bun pentru națiune, pentru dezvoltarea și pentru securitatea alimentară a României.“
Nina Gheorghiță, vicepreședinte LAPAR
„Pentru fermieri și sectorul agricol românesc este un mare minus. Speram ca în urma discuțiilor pe care mediul asociativ le-a avut cu grupurile parlamentare să convingem acea majoritate calificată astfel încât să putem spune că, în sfârșit după patru ani de dezbateri, avem și noi predictibilitate în planul de afaceri pe care ni-l facem. Din toamnă vom relua discuțiile, dar dezamăgirea noastră a fost și mai mare pentru că am pierdut la doar 2 voturi. Nu știu din ce motive mulți deputați au lipsit de la ședință și nu a existat o mobilizare mai bună, însă respingerea propunerii legislative pentru instituirea unei durate minime a contractului de arendă este o decizie negativă pentru sectorul agricol. Agricultura românească nu poate să se reformeze fără a avea stabilitate și predictibilitate în businessurile agricole. Nouă ni se cere performanță, dar nu ni se oferă un cadru legislativ stabil. În agricultură sunt necesare multe și mari investiții, iar acestea se recuperează într-un anumit număr de ani. Fermierii trebuie să convingă băncile comerciale să-i finanțeze pentru a face investiții, dar nu o pot face când terenul – principalul lor mijloc de producție, nu îl pot utiliza pe mai mulți ani. Este regretabil că actualul Parlament nu a înțeles că din toate așteptările noastre legate de o strategie agricolă această solicitare reprezenta un pilon important. Vom relua discuțiile cu partidele politice și ne menținem optimismul pentru că nu există altă soluție. Consider că mai devreme sau mai târziu România va avea o perioadă minimă de arendare deoarece fermierii nu pot activa în provizoratul acesta la nesfârșit.“
