În dialog cu fermierii

Care sunt, în opinia dumneavoastră, principalele probleme din sectorul agricol și măsurile care se impun?

​Claudiu Mihai Jurubiță, adm. Magistral Agro Proiect, loc. Bârla, județul Argeș
„În primul rând, problema accesului la finanțare și a costurilor ridicate ale creditării, care pot genera blocaje în activitatea fermelor. Agricultura presupune investiții încă din toamnă și un ciclu de producție foarte lung, perioadă în care fermierii trebuie să susțină toate cheltuielile curente, de la plata salariaților până la achiziția inputurilor. Încercăm să acoperim o parte dintre riscurile climatice prin încheierea unor polițe de asigurare împotriva fenomenelor precum furtunile sau grindina, deoarece știm că agricultura este o activitate imprevizibilă. Totuși, dincolo de riscurile pe care le putem asigura, avem nevoie de predictibilitate din partea statului român, cel puțin în ceea ce privește finanțarea. Trebuie schimbată și percepția asupra subvențiilor acordate agricultorilor. Aceste plăți reprezintă, de fapt, o compensare pentru pierderile de competitivitate ale fermierilor europeni în raport cu producătorii din afara Uniunii Europene. După încheierea acordului Mercosur, pe piața europeană ajung produse obținute la standarde mai puțin exigente decât cele impuse fermierilor europeni. Producătorii din acele țări utilizează substanțe interzise în Uniunea Europeană de mulți ani și, în consecință, au costuri de producție mai mici. Pentru a putea rămâne competitivi, fermierii europeni au nevoie de aceste compensații.
În contextul discuțiilor privind plafonarea subvențiilor, consider că această măsură nu este privită cu ochi buni și reprezintă un risc major pentru fermele din România și din Uniunea Europeană. Personal, am încercat întotdeauna să construiesc planul de afaceri astfel încât ferma să fie profitabilă și fără subvenții, dar, în practică, acest lucru este foarte greu de realizat. În anii dificili, marcați de variații mari ale precipitațiilor și temperaturilor, mai ales în lipsa irigațiilor, nu poți avea predictibilitate asupra producției. În același timp, fermierii nu controlează nici prețul de valorificare, care se formează liber pe bursele internaționale. De aceea, aceste compensații sunt necesare și ar trebui acordate exclusiv celor care lucrează efectiv terenul. Totodată, trebuie create mecanisme prin care beneficiarii subvențiilor să demonstreze că produc, comercializează și facturează producția agricolă.”

---

​II Vonica Maniu, localitatea Crucea, județul Constanța
„Din păcate, situația din agricultură nu este deloc bună de câțiva ani. Toată lumea se așteaptă la producții bune, dar eu n-aș fi atât de optimist. Cu toții ne-am obișnuit să primim SMS-uri pe telefoanele mobile de la diferiți furnizori de telefonie, internet și alte servicii, prin care suntem anunțați că tarifele se măresc. Vedem că îngrășămintele chimice s-au scumpit. Nu mai vorbesc de costul motorinei. Întrebarea mea este: când vom putea și noi, fermierii, să anunțăm piața că majorăm prețul la cereale? Să spunem, de pildă, că de mâine prețul grâului este de 1,5 lei/kg? Deși, în opinia noastră, ar trebui să fie chiar 5 lei/kg. Este un preț justificat, pentru că nu mai putem vinde sub costul de producție. În plus, ne confruntăm tot mai des cu fenomene meteorologice foarte grave. De exemplu, în zona mea, la Hârșova, câteva sute de hectare de floarea-soarelui au fost culcate la pământ de grindină. Acum, toată lumea vorbește despre bani și se conturează tot mai clar nevoia de finanțare în agricultură. Însă lucrurile nu se mișcă, sau se mișcă foarte lent, timpul trece, iar noi ajungem să începem o nouă campanie agricolă. Pentru fermieri, un singur lucru este sigur: ratele și data scadentă. În rest, banii de la APIA vin destul de greu. Anul acesta au întârziat foarte mult. Abia ieri am încasat ultimele sume. Avem nevoie de finanțare ieftină, cu garanții de stat și cu sprijinul statului, prin suportarea unei părți din dobândă sau din ROBOR, pentru că acesta este foarte ridicat. Ne-am trezit peste noapte cu credite contractate în urmă cu câțiva ani, când ROBOR-ul era mult mai mic. Marja băncilor a crescut, riscul este considerat mai mare și ni se cer tot mai multe măsuri asiguratorii. Accesul la credit este foarte dificil, așa că situația nu este deloc roz. Noi ne-am oprit din absolut toate investițiile și cheltuim foarte prudent. Toată lumea ar trebui să se uite măcar cu coada ochiului spre agricultură, pentru că, dacă toți fermierii din lume nu ar produce nimic timp de un an, omenirea și-ar da seama ce înseamnă să nu ai hrană. Noi suntem producători de hrană, indiferent de condiții, iar riscurile pe care ni le asumăm sunt multiple, din momentul în care punem sămânța în pământ și până când recoltăm și ducem producția în magazii.”

---

​Florentin Bercu, director executiv UNCSV
„Problemele din agricultură sunt multiple și necesită un răspuns rapid din partea autorităților. În primul rând, este nevoie de un pachet de măsuri pentru relansarea economică și de scheme de ajutor de stat care să stimuleze investițiile în sectorul agricol și agroalimentar, elaborate și implementate de MADR. O prioritate o reprezintă acordarea de garanții de stat pentru creditele destinate capitalului de lucru, astfel încât fermierii să poată acoperi cheltuielile cu motorina, salariile, achiziția de inputuri și celelalte costuri necesare desfășurării activității. În același timp, este necesară refinanțarea creditelor aflate în derulare și acordarea de noi finanțări și garanții care să sprijine relansarea sectorului agricol și agroalimentar într-un termen cât mai scurt. De asemenea, este necesară compensarea lunară a sumelor pe care fermierii le au de încasat sau de plătit către stat, precum și adoptarea unor măsuri care să readucă prețul carburanților, în special al motorinei, la nivelul anterior incidentelor din Strâmtoarea Ormuz. Totodată, mecanismul de decontare trebuie simplificat, astfel încât rambursarea sumelor către fermieri să se facă într-un timp cât mai scurt. O altă măsură importantă este lansarea urgentă a intervențiilor DR-31 – Contribuții financiare la plata primelor de asigurare și DR-32 – Instrumentul de sprijin al fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole. În plan legislativ, este necesară adoptarea Legii speciale a arendei până la sfârșitul anului 2026. De asemenea, trebuie urgentată aprobarea propunerii legislative privind anularea unor obligații fiscale stabilite ca urmare a anulării înregistrării în scopuri de TVA (PL-x nr. 510/2026), precum și abrogarea art. 18¹ alin. (1) din Legea cooperației agricole nr. 566/2004.”

---

Matei Titianu, președinte LAPAR
„Observăm că viitorul agriculturii nu este unul foarte favorabil pentru fermieri. Dacă ne uităm la viitoarea Politică Agricolă Comună (PAC) și la modul în care este structurată, vedem că aceasta vine cu alocări financiare mai mici pentru agricultură, atât ca pondere în bugetul Uniunii Europene, cât și în valoare reală, dacă ținem cont de inflația ridicată, care diminuează puterea de cumpărare a banilor. Apare și problema unirii celor doi piloni ai Politicii Agricole Comune, ceea ce creează dificultăți fermelor nu doar din România, ci din întreaga Uniune Europeană. Discuțiile privind plafonarea subvențiilor și degresivitatea continuă, însă, potrivit informațiilor existente, plafonarea va rămâne voluntară, la decizia fiecărui stat membru. Sperăm ca și în România această decizie să rămână voluntară. Constat că Uniunea Europeană își îndreaptă din ce în ce mai puțin atenția către agricultură. Este adevărat că se investește foarte mult în apărare, ceea ce este justificat în contextul geopolitic actual, însă și securitatea alimentară reprezintă o componentă esențială a securității și cred că ar trebui să fie mult mai apreciată. Dacă ar fi să discutăm despre prioritatea numărul zero pentru agricultură, consider că trebuie să găsim soluții de creditare cu dobânzi subvenționate, pentru că, în prezent, accesul la finanțare în agricultura din România este prohibitiv, iar dobânzile sunt foarte mari. Foarte mulți fermieri, ca urmare a condițiilor climatice nefavorabile din ultimii ani, coroborate cu contextul geopolitic, care a dus la creșterea prețurilor la inputuri, au ajuns într-o situație foarte dificilă. Ei sunt nevoiți să reducă utilizarea îngrășămintelor și chiar să renunțe la unele lucrări în câmp, deoarece motorina este foarte scumpă, iar acest lucru conduce inevitabil la scăderea producțiilor. În același timp, prețurile de valorificare ale cerealelor sunt mici, iar șansele de a obține profit sunt din ce în ce mai reduse, mai ales în cazul fermelor care practică agricultura în sistem neirigat. Fără posibilitatea unor credite cu dobânzi subvenționate, foarte multe exploatații agricole vor deveni incapabile să își desfășoare activitatea în anii următori. Dacă factorii politici nu vor avea o voce unitară pentru a semnala gravitatea situației, viitorul agriculturii va fi foarte dificil. Trebuie menționat și faptul că modelul european este reprezentat de ferma mică de familie, care concurează pe aceeași piață cu fermele industriale din afara Uniunii Europene. În statele UE predomină exploatațiile de dimensiuni mici, iar acestea concurează cu ferme din țările Mercosur, unde costurile de producție sunt mult mai reduse, iar reglementările sunt mai permisive. În Europa producem mai scump și la standarde de calitate superioare, însă această calitate nu este răsplătită printr-o valoare mai mare în piață. Din păcate, perspectivele sunt sumbre în acest moment.”
 
Ana Ioniță

---