În dialog cu fermierii

Ce așteptări/temeri aveți de la viitoarea politică agricolă comună? 

​Nicolaie Apopi, adm. Popagra SRL, loc. Ivanda, județul Timiș
„Politica agricolă comună post 2027 va aduce schimbări în structura bugetelor pentru agricultură, nu doar fonduri reduse. Noi, fermierii, susținem modelul actual al politicii agricole comune, cu fonduri separate pentru agricultură deoarece este o ramură importantă și strategică pentru economia și securitatea alimentară a UE, și implicit a României.
Fermierii, pentru a fi sustenabili, au nevoie de fonduri europene pentru a-și desfășura activitatea agricolă în continuare și au proiecte de investiții făcute în baza acestor susțineri din banii europeni. Nu ne dorim ca subvențiile să fie plafonate pentru că scopul acestora este de a completa veniturile agricultorilor deoarece cheltuielile sunt mai mari decât veniturile, iar subvențiile trebuie să acopere aceste pierderi de venit.
În perioada 2008 – 2012 am făcut proiecte cu fonduri europene pentru retehnologizare în fermă. Acum aștept să văd ce întâmplă în perioada următoare pentru că avem parte de tot mai multă impredictibilitate și de aceea trebuie să fim atenți la ce investiții vrem să demarăm.
Momentan vrem să consolidăm ferma din punct de vedere al suprafeței, dar și să ne ducem spre o activitate zootehnică și, dacă reușim, spre procesare pentru a reuși să fim mai sustenabili. Vrem să creștem bovine de carne din rasa Angus și, nu în ultimul rând, să deschidem o carmangerie pentru desfacerea produselor pe care le obținem în fermă.” 

---

​Fănel Pețanca, adm. Trans Rapid, com. Găujani, județul Girugiu
„Nu vrem plafonarea subvențiilor. În România, 70 – 80 % din producția agricolă este asigurată de fermele mari. Aceste ferme sunt fiscalizate, fac performanță și tocmai ele sunt perdante. Noi visam la convergența subvențiilor, însă văd că nu se mai discută despre acest subiect.
Încercăm să facem producții în condițiile în care inputurile, utilajele, motorina s-au scumpit. Irigații nu putem face pentru că atunci când s-a finalizat reabilitarea canalului din zona mea și trebuia să intre apa pe canal s-a constatat că stația nu este modernizată.
În cei 6 ani, cât timp s-a lucrat la reabilitarea canalului, nu s-a știut că trebuie și stația să fie modernizată? Acum se lucrează la stație dar, între altele, mai trebuia să fie schimbate și niște țevi. Anul viitor când vor aduce stația or să zică că nu sunt schimbate țevile și așa mai pierdem încă un an agricol. Avem instalații de câteva milioane de euro la care doar privim. Eu aș fi putut iriga 500 – 600 ha, din cele 1.100 ha.
O altă problemă este că nu s-a mai dragat Dunărea pentru a se menține cursul apei și când va fi secetă nu vom avea de unde să luăm apă pentru irigații. În zona mea, șenalul navigabil este pe partea cu Bulgaria, iar pe partea cu România aproape nu este apă.
Ne confruntăm cu tot felul de restricții. De pildă, de 2 – 3 ani există o măsură care ne impune să lăsăm în solele care se mărginesc cu canale o fâșie de teren de 6 m. Am colegi care au suprafețe mari și majoritatea sunt străjuite de canale. Dacă nu respectăm măsura suntem penalizați. Subvenția BISS pentru anul acesta va fi mai mică. Același lucru se întâmplă și la ecoscheme. Nu știm care este explicația.” 

---

​Alexander Degianski, adm. Forest and Biomass România S.A, loc. Giulvăz, județul Timiș
„Fermierii nu au nevoie de birocrație, ei trebuie să-și facă treaba. În al doilea rând, fermierii nu au nevoie de miloagă. Fermierii au nevoie să fie ajutați pentru a produce astfel încât să aibă un venit constant. În agricultură nu există predictibilitate din cauza creșterilor foarte mari la inputuri și prețurilor relativ fixe în ultimii zece ani la desfacerea produselor agricole. Nu se poate discuta acum despre plafonarea subvențiilor. Fermierii și-au făcut strategii și planuri de afaceri pe termen lung. În al doilea rând, România este în Uniunea Europeană de 18 ani. Noi a trebuit să recuperăm un handicap de 30 de ani. Politica agricolă comună a fost lansată în anii ’60.
Ideea este că noi am recuperat decalajul și acum probabil că văd în țări precum Polonia, România, Bulgaria, o amenințare la profitabilitatea propriilor ferme din vestul Europei. Nici în privința nivelului subvențiilor nu suntem de acord. De pildă, fermierii germani au avut subvenții duble sau chiar triple față de noi, și acum se vorbește despre reducerea subvențiilor pentru toată lumea ca să fie echitate, însă noi venim cu handicap major față de aceste țări și suntem îndreptățiți să primim subvenții mai mari și pentru o perioadă mult mai lungă decât restul țărilor.
Un alt aspect care mă interesează pe mine, ca fermier, este accesul la apă. Acum fac un lac de acumulare pentru a iriga o suprafață de cca 100 ha. Am reușit să fac execuția în 3 luni, după 5 ani de birocrație. Nu este normal ca o țară cu o resursă hidrografică atât de mare și atât de extinsă cum este cea a României să pună fermierilor atâtea îngrădiri.”

---

Andrei Gurlui, SC Agri-Sol SRL, loc. Belciugatele, județul Călărași
„Sunt prezent la conferința Agri4Future organizată de Clubul Fermierilor Români, în care se discută despre viitorul politicii agricole comune. Se vorbește de o limitare a sumei per hectar pe care o vor putea primi fermele mai mari de 100 de hectare ceea ce, cu siguranță, ne-ar afecta pentru că noi lucrăm o suprafață agricolă de cca 1.300 ha. 
Totodată, se vorbește și despre anumite fonduri care ar putea să vină în sprijinul fermierilor, chiar și pentru cei cu ferme mai mari, ca să suplimenteze această sumă. Nu știm exact despre ce este vorba și consider că aici lucrurile ar trebui să fie mai clare ca să știm exact la ce ne putem aștepta ca să ne pregătim în cunoștință de cauză. Există o lipsă de predictibilitate și teama că vei face ceva greșit și vei fi sancționat.
În cadrul fermei am făcut investiții cu fonduri europene pentru achiziția de utilaje și construcția unui siloz. În 2020 am început să modernizăm silozul, însă costurile au crescut între timp și a trebuit să suplimentăm din fonduri proprii. Proiectele cu bani europeni sunt binevenite, dar trebuie să te gândești foarte bine la beneficiile pe care ți le pot aduce. Următorul proiect la care ne gândim este pe irigații. Am depus un proiect pe OUAI, dar din păcate a fost respins. Ne gândim inclusiv la puțuri forate. Pentru început am putea iriga o suprafață de maximum 100 ha. În rest, încercăm să practicăm o agricultură conservativă și ne îndreptăm spre cea regenerativă. În cadrul Clubului Fermierilor fac parte dintr-un grup de lucru – Agrinnovator, dedicat agriculturii regenerative. Mergem în vizite în ferme ca să vedem ce fac colegii care aplică principiile acestui model de agricultură. Noi am început tranziția din anul 2020, când am renunțat la arătură. Am investit și în utilaje care fac mai multe lucrări dintr-o singură trecere, iar anul acesta am însămânțat direct în miriște. Încercăm să facem economii, să reducem cantitatea de îngrășăminte chimice și să îmbunătățim starea solului pentru a avea o retenție mai bună a apei.”
 
Ana Ioniță

---