În dialog cu fermierii

​Ce provocări ați întâmpinat în condițiile irigării culturii de porumb?

​Sorin Stănescu, Agronova, judeţul Olt,
„Anul acesta am avut 980 hectare cu porumb, irigat integral (cultivăm anual în jur de 1.000 de hectare). În ultimii doi ani am pus numai la irigat. De zece ani irigăm cultura de porumb, având ferma situată în Lunca Dunării între Corabia şi Dăbuleni, iar ca suprafaţă totală udată sunt cam 3.500 hectare din 5.000. Investiţia a fost mare şi încă nu este amortizată. Avem instalaţii moderne, atât pivoţi, cât şi rampe. Dar avem din ce în ce mai puţină apă disponibilă pentru a  folosi aceste sisteme în care am investit, pentru că suntem restricţionaţi la cantitatea de apă pe care o putem trage din Dunăre şi nu putem administra cum am avea nevoie în anumite perioade de timp, mai ales în lunile iunie-iulie şi parţial în august când consumul ajunge la 8 litri/mp. Nivelul fluviului s-a redus în ultimi ani, şi cu tot efortul celor de la ANIF, nu a fost suficientă apă. A devenit o problemă mai supărătoare în ultimii 3-4 ani. Anul acesta a fost mai bine decât anul trecut, am reuşit să irigăm mai bine, chiar dacă nu la optimul necesar (precipitaţiile au fost foarte slabe, de numai 50 l/mp de la semănat până acum). S-a văzut asta într-o producţie destul de mulţumitoare. Dacă vorbim de costurile cu irigatul, acestea ajung cam la 70-80 euro/ha maxim 100 euro. Costurile directe de 3.000 lei/ha, iar din acestea irigatul propriu zis este cam 500 lei/ha, pentru că până la staţia de punere sub presiune sunt subvenţionate, de acolo ne costă energia, şi aceasta subvenţionată o parte. Cred că este rentabil să irigi porumbul, chiar şi cu mai puţină apă, dat fiind că la neirigat nu se face mai mult de 1 tonă/ha. Noi recoltăm în continuare, iar producţia medie cred că este în jur de 9 tone/ha. A devenit clar că porumbul nu-l mai putem lua în calcul la neirigat. Chiar şi floarea soarelui a început să fie redusă ca suprafaţă, dacă nu chiar evitată. Rapiţa pune deja probleme şi ea în unele zone. Din păcate nu avem siguranţa apei, nu putem face investiţii în tehnologie (densităţi, fertilizare etc) pentru producţii mai mari, pentru că nu ştim cât de mult ne va limita apa. Iar temperatura foarte mare din timpul polenizării, arşiţa pe care nu o putem controla, este dublată de curenţi de aer. Anul trecut plantele s-au uscat de sus în jos, deşi au primit apă, iar producţia nu a acoperit cheltuiala. Este extrem de important acum să controlezi cheltuielile, să nu te hazardezi la producţii mari când eşti limitat de aprovizionarea cu apă.“

---

Gabriel Stanciu, preşedinte Cooperativa Braicoop
„Noi suntem norocoşi pentru că la Brăila ne-am întreţinut sistemul de irigaţii, l-am păzit, şi este cât de cât funcţional. Ne-au ajutat pe de o parte şi fondurile europene. Unul dintre factorii cu pondere mare în calcul costului cu irigatul este forţa de muncă necesară atunci când ai un sistem extins. La fel şi investiţia iniţială, costul instalaţiilor este foarte greu de amortizat. Şi nu ştiu dacă de acum încolo vom face investiţii în irigaţii, atâta timp cât nu se vor amortiza din valoarea producţiei realizate. O instalaţie cu pivot de 300 m acum 5 ani era vreo 60.00 euro, iar acum este aproape de 100.000 euro. Cumva suntem nevoiţi să folosim astfel de instalaţii, care nu acoperă suprafeţe prea mari, dar nu necesită la fel de multă forţă de muncă. Din costul de producţie, partea de irigaţii (amortizări, exploatare) este echivalent cu valoarea a 3.000-4.000 kg porumb/ha. Calculul îl facem la valoarea producţiei (nu doar la recolta obţinută). Dacă vindem porumbul cu 80 bani/kg (preţ net), în condiţiile în care total cheltuieli au crescut foarte mult, profitul rămâne cam de 2 tone/ha maxim. Mai apar probleme cu arendele şi proprietarii de teren care pun condiţii în plus atunci când (vrei să) investeşti în irigaţii pentru că le creşte valoarea terenului, dar pe cheltuiala fermierului care cultivă. Şi atunci când ai totuşi apa, această verigă trebuie judecată foarte atent. Trebuie să ştii să irigi, nu sub norme şi nici în exces. Să înţelegi procesul fiziologic al plantei. Nu este totul să ai apa şi sistemul de irigaţii, trebuie să ai şi puţină ştiinţă. Recent au venit şi companiile cu panourile fotovoltaice, pentru alimentarea sistemului de irigaţii. Ideea este bună, dar cu banii cu care pot să fac acum o instalaţie care să genereze 250 kW, puteam să fac pentru 500kW cu puţin timp în urmă. Avem un proiect pentru o astfel de investiţie, dar ne gândim bine pentru că acum cheltuielile sunt duble, şi aproape că nu se mai justifică. Teoretic avem în plan şi alte investiţii în irigaţii. Practic, vom vedea cum vom face aceste cheltuieli, în funcţie şi de sursa de finanţare.“

---

​Răzvan Gaidargi, preşedinte Cooperativa Dobrogea Sud, judeţul Constanţa
„Am avut fermieri în cadrul cooperativei care în urmă cu vreo trei ani au încercat să irige din puţuri forate, dar producţiile obţinute nu au fost la nivelul aşteptărilor şi au renunţat pentru că nu s-au acoperit cheltuielile. Vara s-au atins 40 grade C, temperaturi care au durat în jur de două săptămâni şi nu au obţinut mai mult de 7-8 tone/ha. Dar pe zona noastră este mult prea mare bătaia de cap pentru 8 tone, producţie care se poate obţine la neirigat în anii normali. Din păcate noi am cam scos porumbul din cultură de mai mulţi ani, şi uşor-uşor se renunţă şi la floarea-soarelui. Rămânem pe păioase şi rapiţă, pentru că la floarea soarelui de trei ani încoace nu facem mai mult de 1,5 tone/ha. Eu am avut semănate anul acesta doar 14 hectare de porumb în fermă, din 600 cultivate şi cumva, a rămas verde până acum, însă nu ştiu dacă obţinem 3-4 tone /ha. Acum, mai mult ca niciodată, managementul afacerii este extrem de important pentru a-ţi asigura o marjă de profit. Aşadar nu mai avem fermieri care să irige. Deşi s-au făcut nişte investiţii în canale de irigaţii, fie în reabilitare sau fie realizate de la zero, s-au format nişte UAI-uri, şi ANIF-ul se implică de vreo doi ani, aprovizionarea cu apă nu mai este sigură. Mi-e teamă că vom avea canale, şi alte instrumente, dar mai puţină apă disponibilă în timpul perioadei de vegetaţie, pentru că vor fi restricţii din ce în ce mai mari pe zona noastră. Tot acest proces implică mai multe instituţii pentru ca noi fermierii să putem folosi apa pentru a produce hrană.“

---

​Cosmin Micu, Mănăştur, judeţul Arad
„Noi nu am avut niciun fel de probleme legate de irigat, întregul sistem este automatizat şi nu depindem de apa de la ANIF. Am început investiţiile în 2017, pentru că a fost un an în care am obţinut
doar vreo 2 tone/ha din cauza lipsei de apă. Atunci m-am gândit că nu se va mai putea face cultură de porumb fără irigaţii. Am început să investesc în acumulări de apă care se aprovizionează natural din precipitaţii, mai ales în sezonul rece. Se poate acumula apă, dar şi investiţia pentru a putea iriga în jur de 300 de hectare (din cele 1.500 hectare pe care le cultivăm), a fost de 4 milioane de euro. Producţia a fost una foarte bună, aşadar investiţia merită. Nu am avut dificultăţi în a acoperi necesarul plantelor (chiar dacă au crescut cheltuielile), pentru că irigat la porumb, în anii secetoşi înseamnă aproape să dai apă continuu: adică un pivot trebuie revină cu circa 15 litri apă, la două zile. În alte condiţii, nu mai văd rostul. Planta are nevoie de 6-7 litri apă/zi, plus evapotranspiraţia. Doar că nu este simplu să irigi, costurile sunt semnificative, iar noi irigăm în principal cu pivoţi. Cheltuielile sunt de 1000 euro amortizarea, la care se adaugă investiţia în cultură de vreo 1000 euro şi irigatul propriu zis de 2.000 lei/ha, plus dobânda. La o producţie de 15 tone obţinute ieşi aproape pe zero. Deci fără o strategie naţională de investiţii în acumulări de apă nu ai cum să fii sustenabil. Costul investiţiei este cea mai mare problemă, nu al irigatului. Şi apa trebuie să fie disponibilă oricând.“

---