În dialog cu fermierii

​Cum caracterizați anul agricol până în prezent și ce provocări vă aduce PNS?

​Adrian Mocanu, adm. SC Agrianca Prodserv, loc. Dumbrava, jud. Prahova
„La culturile de toamnă, respectiv grâu și rapiță, sunt în pierdere. În Prahova porumbul promite, dar îi mai trebuie apă. Spre deosebire de alte zone, la noi au mai căzut precipitații. Producțiile nu vor fi mari pentru că plantele au suferit însă sperăm să nu ieșim pe minus, mai ales că valorificarea merge prost. Am pe stoc grâu și nimeni nu mă întreabă dacă vând. Înainte de izbucnirea războiului din Ucraina mă sunau comercianții de la marile companii să mă întrebe ce recolte am obținut, cât și când vând șmdp, iar acum nimeni nu se interesează de marfă.
Cerința din PNS de a lăsa terenul pârloagă pe 4% din suprafața fermei va scădea profitabilitatea pentru că de pe acea suprafață nu voi mai recolta, voi fi nevoit să cosesc de câteva ori, să plătesc arenda etc.
Înainte de începerea războiului de la graniță, profitul nostru era cât de cât constant, știam nivelul cheltuielilor, producțiile se stabilizaseră, ba mai mult, aveam în fiecare an sporuri de producție de 100 - 200 kg/ha, pentru că  îmbunătățeam tehnologiile de cultură.
O altă măsură pe care trebuie s-o respectăm este cea de protejare a solului care impune să efectuăm o lucrare de dezmiriștire după recoltarea culturilor de toamnă – intervenție pe care o consider suplimentară și care îmi crește cheltuielile de producție. Dacă aram în august pentru cultura de porumb obțineam garantat un plus de 1.000 kg/ha. Acum nu mai pot să fac această lucrare.
Referitor la respectarea rotației culturilor, pe mine mă încurcă pentru că dintre toate culturile pe care le am în structura fermei cea de porumb aduce câștig mereu și oricum nu puneam mai mult de doi ani porumb după porumb. Nu știm ce vom face la anul, dacă vom mai avea derogare pentru această măsură.”

---

​Alida Drăgușin, adm. Fertiagro Grains, loc. Modelu, județul Călărași
„Spre deosebire de alte zone din țară, pot să spun că în regiunea noastră am avut câteva ploi care au ajutat un pic cultura de grâu, și chiar pe cea de porumb. Este un an agricol dificil și cu costuri de producție mai mari decât cele din 2022. Din cele 314 ha pe care le lucrăm în cadrul fermei, 15 ha le putem iriga deoarece am investit în linii de picurare subterane și suntem încrezători în această soluție pentru că reprezintă viitorul în actualele condiții climatice. Sperăm să extindem suprafața irigată, însă această decizie va trebui să o cântărim foarte bine pentru că sunt multe provocări cu care ne confruntăm. Noile reguli impuse de PNS ne încurcă în activitatea pe care o desfășurăm. Încercăm să ne informăm, să ne conformăm și să ținem pasul cu noile cerințe care ni se impun, dar nu excludem ideea de a renunța la subvenție. Toate măsurile care vin peste noapte, faptul că nu avem voie să arăm pe o suprafață mai mare de 15% din fermă, că trebuie să înființăm plante fixatoare de azot într-un anumit procent, etc., le vedem ca niște opreliști. Consider că lucrarea de arat are rostul ei în agricultură. Trebuie să fim lăsați să ne facem treaba pentru că este și în interesul nostru să protejăm solul și să respectăm natura. Suntem ingineri agronomi de meserie, profesioniști, cu peste 30 de ani de activitate în acest domeniu și în decursul timpului am lucrat și în alte sisteme de agricultură și înțelegem prea bine care sunt provocările de azi și de mâne în acest sector.”

---

​Cozma Gheorghe, adm. SC Agro Ilmar SRL, Târgu Frumos, județul Iași
„Este un an agricol destul de slab. 50 de zile din primăvară nu am avut deloc precipitații. Boabele de grâu sunt șiștave, nu mai au masă hectolitrică corespunzătoare și nici indici de panificație. În zona noastră producțiile la grâu nu au depășit 4 t/ha. În condițiile în care cheltuielile s-au ridicat la 3.000 lei/ha și prețul de valorificare a fost de 0,85 lei/kg, abia putem merge mai departe, fără să mai vorbesc de investiții, când un tractor de 400 CP, de exemplu, costă jumătate de milion de euro. Și la cultura de rapiță recoltele au fost mici, nu au fost condiții favorabile, primăvara a fost rece și seceta și-a pus amprenta asupra ei. Seceta din luna mai ne-a afectat foarte mult culturile de toamnă.
Culturile de primăvară, respectiv floarea-soarelui și porumbul, suferă din cauza lipsei de apă și în pământ au apărut crăpături – în ultimele 3 săptămâni nu a plouat.
Vedem că prețul îngrășămintelor chimice începe să urce, semințele și pesticidele s-au scumpit foarte mult iar prețul cerealelor este aliniat mai mult spre Ucraina decât spre UE și, în această situație, nu este ușor să facem față cheltuielilor.
Cerințele din PNS ne dezavantajează. Ni se cere să ținem terenurile pârloagă în condițiile în care abia ne descurcăm acum. Pe acel teren trebuie dată arenda și nu știu de unde vom putea suporta aceste costuri.
De asemenea, nu mai avem voie să facem monocultură. Noi puneam doi ani la rând grâu și apoi rapiță sau doi ani aveam monocultură de porumb după care înființam cultura de floarea-soarelui. La floarea-soarelui și rapiță trebuie să faci o rotație de 3 – 4 ani, căci altfel ai probleme cu bolile și dăunătorii. Cu ce culturi să ocupi terenul în acest timp?
Despre cerința de a înființa culturi fixatoare de azot, tot ce pot să spun este că în zona noastră nu le putem duce la recoltare, pentru ca  au nevoie de apă si din această cauză vom avea cheltuieli suplimentare. Dacă nu plouă sămânța stă în sol ca în sac. Ni se impun anumite măsuri care nu sunt adaptate la realitate. Sunt niște cerințe absurde. Ar fi fost mai bine pentru noi, ca breaslă, să fim mai uniți dar, din păcate, suntem dezbinați și nu ne apărăm interesele.”

---

​II Trifu Marius Ionuț, loc. Dracea, județul Teleorman
„În zona noastră au căzut precipitații, nu în cantități mari, dar suficiente și cu o frecvență destul de mare, fapt care a favorizat dezvoltarea culturilor. Din păcate, la cultura de cereale păioase m-am confruntat cu un atac masiv de musca cerealelor, nu am reușit să intervin la timp ca să aplic tratamentul cu insecticid și producția a fost afectată în proporție de cca 15%. Cultura de rapiță o am de doi ani în structura fermei pentru că înainte nu dispuneam de o semănătoare performantă care să îmi permită înființarea culturii în bune condiții. Am achiziționat mașina Vaderstad Rapid 400 S care realizează o tasare foarte bună a solului – aspect pe care îl urmăresc la cultura de rapiță deoarece semințele sunt mici și contactul acestora cu solul trebuie să fie unul foarte bun.
Am renunțat în mare parte la culturile prășitoare și am păstrat doar 20 ha de porumb pentru că în ultimii ani seceta s-a manifestat tot mai mult și riscul de a nu duce la bun sfârșit culturile este destul de mare.
Noile cerințe impuse de PNS sunt dificil de respectat: nu avem voie să arăm în perioada iulie – septembrie, trebuie să lăsăm un anumit procent din suprafața fermei, adică din cele 250 ha pe care le administrez, teren necultivat și multe altele.
Este o cerință nebunească să lăsăm teren pârloagă pentru că noi am muncit atâția ani ca să aducem solul într-o stare bună, productivă și acum trebuie să îl lăsăm să devină o sursă de îmburuienare pentru celelalte culturi. Vom fi nevoiți să aplicăm mai multe erbicide. Peste noi vin reguli din ce în ce mai drastice, iar cei care le gândesc de la birou nu cunosc realitatea din teren. De asemenea, obligativitatea de a înființa pe 5% din suprafață plante fixatoare de azot o văd ca o măsură care îmi va aduce pierderi pentru că nu avem posibilitatea să irigăm și pe precipitații nu ne putem baza. Dacă aceste cerințe se vor menține, vom fi nevoiți să renunțăm la subvenție.”
 
Ana Ioniță

---