În dialog cu fermierii

​Ce ați decis să faceți anul acesta cu producția: ați depozitat sau ați vândut?

​Florin Cazan, SC Impex Agrorep SRL, localitatea Țăndărei, județ Ialomița
Anul acesta a fost cam dificil. Am finalizat relativ bine din punct de vedere al producțiilor, însă costurile au crescut cu 25% la inputuri. Cele mai mari cheltuieli le-am avut bineînțeles la culturile de primăvară, în special cu irigatul lor. La momentul acesta, producția de rapiță și de orz au fost vândute. Pe loturile semincere, unde am obținut între 1.600-2.000 de tone, recolta am dat-o la firma contractantă. Restul producției de consum este depozitată. Așteptăm finalul de an, însă din ce știu, în acest moment, prețul la porumb variază între 940-970 lei/tonă. Dar, onest, grâul ar trebui să ajungă la aproximativ 1,4 lei/kg, iar porumbul cel puțin 1,25 lei/kg. Cine poate, cred că ar trebui să păstreze producțiile măcar până în ianuarie. Noi avem o capacitate de depozitare de 6.000 tone, care momentan este suficientă pentru ce am produs. Dar pentru cele 2400 de hectare pe care le lucrăm, ne-ar mai trebui. Din această suprafață, porumbul a fost pe 650 de hectare, din care 170-200 neirigat, pe ferma de la Gh. Lazăr, unde nu s-a făcut nimic. Am avut și 190 de hectare cultivate cu hibrizi FAO 450 unde aveam așteptări mari, dar din cauza problemelor cu sistemul de irigații, cu niveluri scăzute și inconstante pe canalele de aducțiune, producția a fost extrem de slabă. Așadar am redus porumbul cu 20-30%, pentru că am învățat ”lecția neirigatului”. Am compensat cu păioase, adică 1.000 hectare cu grâu, 200 hectare cu orz, iar rapița am înființat-o pe aproape 500 de hectare. Inițial am crescut suprafața de floarea soarelui pe zona neirigată, unde am scăzut porumbul, dar în general am redus-o din motive de asolament. 

---

​Sorin Pârlea, Ferma Pârlita, localitatea Lăcusteni, județ Ialomița
O parte din producția de anul acesta am păstrat-o pentru ferma zootehnică, dar din păcate nu avem o capacitate mare de stocare. Mi-ar plăcea să păstrăm mai mult, dar momentan nu putem. Probabil că în jur de 300 de tone cel mult, vom avea nevoie pentru animale. Am păstrat ceva mai mult decât am avea nevoie, pentru că nu știm cum vor evolua prețurile nutrețurilor, așa că ne-am păstrat o plasă de siguranță. În acest moment încă recoltăm porumbul și îl vindem local. Cred că vom depăși mai greu anul acesta cu toate situațiile apărute în piață, cu veniturile mai mici pe fermă. Însă ne bucurăm că am avut producții bune la păioase, în jurul de 6 tone/ha la grâu. Rapița am vândut-o, iar cea din toamna acesta s-a dezvoltat bine. În ceea ce privește porumbul, încă nu am luat nicio decizie în privința suprafeței, dar este posibil să reducem din suprafață. Avem și experiența ”irigatului” unde rezultatele nu au fost conform așteptărilor, probabil că au contribuit și alți factori. De asemenea, ne gândim și la varianta de porumb în cultura a doua, se pare că riscurile ar fi ceva mai mici. Încă analizăm și alte variante, dar nu este o cultură la care să renunțăm.

---

​Marian Topală, TopCom Impex, comuna Bălțați, județul Iași
Noi avem spații de stocare suficiente, în care putem păstra până la 3.000-4.000 tone, dar anul acesta nici nu am avut atâta producție. Iar ce am recoltat, am ales să nu stochez, ci să valorificăm cât putem și să ne achităm cea mai mare parte din datoriile către furnizori. Oricum noi nu stocăm pe perioadă prea lungă, cel mult două-trei luni. Grâul și rapița le-am vândut relativ repede. La porumb am obținut în jur de 2500 kg/ha și urmează să fie livrat cu 95 de bani/kg. În condițiile actuale, la un calcul rapid, constați că banii din bancă sunt mai scumpi decât ceea ce ai în magazie. Piața este incertă, nu poți prevedea dacă va crește sau dacă va scădea prețul, sau când se va întâmpla.
Din păcate, acum orice informație indiferent dacă este confirmată sau nu, orice zvon care apare pe piață poate modifica rapid prețurile de achiziție. 

---

​Cosmin Iancu, Ferma PicMar, comuna Grădiștea, județul Ilfov
Societatea mea dispune de un spațiu de stocare foarte modern care însumează o capacitate de 10.000 tone. Este extraordinar ca la 1.100 de hectare să avem o astfel de capacitate. Noi ținem cont de faptul că semințele sunt organisme vii, care trebuie atent monitorizate, de aceea ele sunt aerate permanent. Spațiul ne permite să compartimentăm întreaga producție pe calități. Asta înseamnă o valorificare cât mai bună, conform calității semințelor, care se poate îmbunătăți în timpul stocării.
Noi până în momentul de față nu am vândut nimic pentru că am avut acest confort financiar și ne-am permis să mai stăm cu marfa în depozite. Deși este un an greu, ne-am străduit să achităm toate datoriile către furnizori și arendele. Sigur, există și varianta să te împrumuți și să ții stocul, sperând într-o creștere a prețurilor, care să acopere și cheltuiala cu stocarea. Acum este bine, de exemplu floarea soarelui a fost cam 2 lei/kg în campanie, azi este 2,75 lei/kg; rapița era 2,2 lei/kg în campanie, acum a crescut cu până la 50 de bani/kg. Iar la oleaginoase tendința de creștere cred că se va menține. Dar noi, producătorii români, nu contăm în ecuația asta de influențare a prețurilor pe piață. Una peste alta, pentru depozitarea pe termen lung este profitabilă. Noi am făcut-o aproape mereu (excepție a fost anul când prețul a scăzut constant, cu valori mari și ne-a fost greu să ne obișnuim cu ideea că nu va reveni la un prag normal). Am depozitat și păioase, și floarea soarelui și rapiță, pentru că se va face profit din acestea. Cred că este dificil într-un context în care produci relativ puțin, scump, să mai vinzi și la un preț inechitabil.
Pe de altă parte nici împrumutul nu pare să fie o soluție, de aceea probabil că mulți fermieri au preferat să vândă, măcar o parte din producție. Este o decizie delicată.

---

​Lucian Haraga, Semptop Group, județ Iași
Dacă ne uităm puțin la trendul de depozitare, până la declanșarea războiului, era să păstrezi recolta. Dar după, și cu apariția culoarului și a oscilațiilor mari de preț, lucrurile s-au schimbat. Dramatic pentru unii. În sectorul de oleaginoase se păstrează tendința de a stoca, și prețurile sunt mai bune. Pentru grâu, porumb dinamica este mai mică, eventual calculezi și prin tariful pe transport, acces la cale ferată etc. Din păcate se ajunge ca această dinamică să nu mai acopere prețul de stocare. Noi încercăm să urmărim o curbă a prețurilor pe parcursul unui an agricol și încercăm să valorificăm o parte din producția de cereale prin contracte Future, și o parte prin contracte la momentul vânzării. De obicei avem prețuri mai bune pe cele Future, să zicem cam pe jumătate din producția de grâu și porumb. Așa am procedat și sezonul acesta. În plus, prin proiectul pe care îl dezvoltăm în zootehnie, încercăm acum să integrăm cât mai mult din producție, în această fermă, cu bovine (lapte și carne), suine, ovine.
 
Roxana Drăghici

---