O fermă ecologică din sudul Italiei combină silvopastoralismul, gestionarea pădurilor și infrastructura pentru apă într-un sistem integrat de reducere a riscului de incendii.
Bovinele Maremmana și porcii Cinta Senese contribuie la controlul vegetației și la întreținerea peisajului.
Incendiile forestiere din ce în ce mai frecvente în regiunile mediteraneene determină fermele să caute soluții de prevenire care să poată fi integrate în activitatea agricolă curentă. Un astfel de model este aplicat la Tenuta Paganico, o fermă ecologică de aproape 1.500 de hectare din sudul Toscanei, Italia.
Experiența fermei a căpătat o nouă dimensiune după incendiul din 2017, care a afectat peisajul local.
Aproximativ 1.100 de hectare din suprafața fermei sunt împădurite, iar aici sunt crescute în sistem extensiv bovine din rasa locală Maremmana și porci din rasa Cinta Senese.
În loc ca prevenirea incendiilor să fie tratată exclusiv ca o activitate forestieră, Tenuta Paganico a integrat-o în sistemul de exploatare a fermei, utilizând silvopastoralismul pentru gestionarea vegetației și întreținerea terenurilor.
Focarele, transformate în zone de pășunat
După incendiul din 2017, ferma a intervenit asupra mai multor zone afectate și asupra fâșiilor de protecție împotriva incendiilor. Cu sprijinul FEADR, au fost restaurate 5,82 hectare de fâșii de protecție, iar alte 2,29 hectare de pădure au fost defrișate. În plus, 6,47 hectare de-a lungul focarelor au fost deschise pentru a permite pășunatul.
Pe ambele părți ale focarelor a fost amenajată o margine cu lățimea de aproximativ 10 metri, prin reducerea densității vegetației și favorizarea dezvoltării unor arbori fructiferi tradiționali.
Intervențiile nu au urmărit doar crearea unor bariere împotriva propagării incendiilor, ci și transformarea acestora în suprafețe care pot fi utilizate în activitatea agricolă.
Bovinele, „gestionari” ai vegetației
Un rol important în sistem îl au bovinele Maremmana, rasă locală adaptată condițiilor climatice și de vegetație din Toscana. Animalele consumă atât iarbă, cât și arbuști, frunze și alte tipuri de vegetație disponibile în zonele împădurite.
Prin pășunat, animalele contribuie la reducerea biomasei vegetale care se poate acumula în teren și care poate constitui combustibil în cazul unui incendiu.
Experiența fermei arată însă că eficiența unui sistem silvopastoral depinde de mai mulți factori.
Alegerea rasei, densitatea efectivelor, amplasarea zonelor de pășunat, perioada și durata pășunatului trebuie adaptate caracteristicilor terenului și vegetației.
O investiție cu mai multe funcții
Modelul aplicat la Tenuta Paganico urmărește ca infrastructura destinată prevenirii incendiilor să fie utilizată și în activitatea zilnică a fermei.
Un iaz existent, cu o suprafață de 500 m², a fost restaurat, iar un al doilea iaz, de 200 m², a fost construit pentru a asigura surse suplimentare de apă pentru animale.
Prin amplasarea strategică a punctelor de alimentare cu apă și a zonelor de pășunat, anumite suprafețe ale fermei au devenit mai accesibile animalelor. În același timp, lucrările de întreținere a terenului contribuie la reducerea vegetației care poate favoriza propagarea focului.
Potrivit lui Jacopo Goracci, reprezentant al Tenuta Paganico, valoarea proiectului constă în faptul că aceeași investiție poate îndeplini mai multe funcții: fâșiile de protecție împotriva incendiilor pot deveni zone de pășunat, gestionarea pădurii poate genera resurse furajere, iar punctele de apă pot facilita accesul animalelor în diferite zone ale fermei.
Sprijin prin politica agricolă comună
Modelul Tenuta Paganico este susținut și prin instrumente ale Politicii Agricole Comune (PAC). Ferma beneficiază de forme de sprijin pentru agricultura ecologică, bunăstarea animalelor, zonele cu constrângeri naturale și măsurile de agromediu și climă. De asemenea, sunt susținute conservarea resurselor genetice și creșterea raselor locale, printre care bovinele Maremmana, porcii Cinta Senese și caii Maremmano.
Ferma a participat și la proiecte de cooperare și inovare dedicate evaluării producției de carne în sistem silvopastoral și dezvoltării unor soluții pentru sacrificarea porcilor la fermă, cu obiectivul îmbunătățirii bunăstării animalelor.
Pe lângă bovine și porci, ferma crește și cai din rasa Maremmano, o altă rasă tradițională a regiunii, adaptată sistemului extensiv de creștere. Diversitatea efectivelor permite utilizarea diferitelor tipuri de vegetație și contribuie la menținerea unui mozaic de suprafețe cu grade diferite de acoperire vegetală. În acest sistem, pășunatul nu înlocuiește lucrările forestiere și măsurile clasice de prevenire a incendiilor, ci le completează, reducând presiunea exercitată de vegetația uscată asupra zonelor cu risc. Gestionarea atentă a marginilor pădurii este importantă deoarece aceste zone pot funcționa ca puncte de tranziție între suprafețele agricole, pășuni și masa forestieră. Totodată, menținerea unor suprafețe deschise și accesibile facilitează intervenția utilajelor și a echipelor de pompieri în cazul izbucnirii unui incendiu. Prin urmare, lucrările realizate la Tenuta Paganico urmăresc atât limitarea propagării focului, cât și îmbunătățirea accesibilității și a utilizării productive a terenurilor. Experiența fermei evidențiază astfel posibilitatea ca managementul riscului de incendiu să fie inclus în planificarea agricolă pe termen lung, alături de producția zootehnică, conservarea biodiversității și protejarea resurselor naturale.
Un model adaptat condițiilor locale
Experiența Tenuta Paganico arată că prevenirea incendiilor forestiere poate deveni parte integrantă a managementului fermei, nu doar o intervenție realizată după apariția riscului.
Modelul nu poate fi transferat automat în orice regiune.
Alegerea soluțiilor trebuie să țină cont de tipul de vegetație, climă, topografie, disponibilitatea apei, densitatea animalelor și caracteristicile raselor utilizate.
Pentru regiunile mediteraneene, unde perioadele secetoase și temperaturile ridicate pot amplifica riscul de incendii, combinația dintre pășunat, gestionarea vegetației forestiere, fâșii de protecție și infrastructură pentru apă poate reprezenta o componentă suplimentară a strategiilor de prevenire. Cazul fermei din Toscana evidențiază astfel o abordare în care animalele nu sunt doar parte a activității zootehnice, ci contribuie direct la gestionarea activă a peisajului și reducerea acumulării de biomasă combustibilă.
