În UE se discută despre reducerea sau chiar eliminarea turbei ca substrat de cultură

​Ca și în cazul substanțelor de protecție a plantelor, în care o mare parte au fost eliminate de la utilizare, lăsând un gol greu de acoperit de către industria de profil, o altă resursă ieftină, extrem de importantă și folosită pe scară largă este pe cale să fie redusă și/sau interzisă în sector horticol: turba. Cât de bine este cunoscută această problemă de către producătorii legumicoli și de răsad sau de cercetătorii de la noi? Ce impact va avea asupra producției legumicole?

​Țări precum Marea Britanie (chiar dacă nu mai este membru UE), Germania, Austria sau Letonia discută din ce în ce mai accentuat despre reducerea exploatării turbăriilor și folosirii acestui material. Sunt vizați într-o primă fază grădinarii amatori. În Regatul Unit această interdicție se pare că va intra în vigoare la finele acestui an (farbio.com, greentech.nl). În Germania se vorbește de 2026 (sciprofiles.com). În țările unde se exploatează turbăriile, se pune foarte serios problema reducerii extracției, cu scopul protejării și refacerii lor.
Unul dintre specialiștii care au atras atenția asupra acestui demers al vest-europenilor este și prof. Viorica Lagunovschi, de la USAMV București, în cadrul unei discuții privind identificarea soluțiilor alternative de cultură a legumelor. ”Este posibil ca și în cazul turbei să se întâmple lucrurile ca în cazul substanțelor de protecție a plantelor, adică mai repede decât putem noi să găsim alternative la fel de bune și la un preț acceptabil. Nu se aștepta nimeni la aceste decizii la nivel european. Sunt studii începute, dar foarte puține și momentan nefinalizate – de exemplu o teză de doctorat în care se încearcă obținerea unui substrat pentru răsad din resturi marine compostate, resturi de la fabrica de pește sau de bere, compostate. Nu trebuie să ne speriem, deocamdată. Dar trebuie să avem în vedere că în scurt timp nu vom mai avea de unde cumpăra. Apoi va urma o creștere a prețului care va deveni prohibitiv pentru mulți producători”, mai spune ea.
 
În octombrie 2021 pe site-ul www.europarl.europa.eu apare următoarea întrebare: ”Intenționează Comisia să interzică extracția comercială a turbei în Letonia în sectorul horticulturii alimentare?”, cu argumentul că ”peste 10% din teritoriul Letoniei este acoperit de mlaștini.(..) În cadrul rețelei Natura 2000, mlaștinile din Letonia sunt deja protejate și reînnoite, în cadrul programului LIFE.
În același timp, mlaștinile joacă și un rol economic important în Letonia. Extracția turbei asigură, de asemenea, locuri de muncă în regiunile cu venituri mai mici și duce la contribuții la bugetul de stat”. În răspunsul dat Letoniei de către PE în ianuarie 2022 se arată clar că ”Planurile UE 2030 de mediu și climă prevăd ca utilizarea turbei pentru energie trebuie să înceteze complet și că mlaștinile care au fost dezvoltate trebuie recultivate. Nu este clar însă exact ce vor însemna modificările propuse, pentru activitatea din sectorul de extracție a turbei. Cu toate acestea, activitățile de extracție trebuie să fie pe deplin compatibile cu legislația CE.
Importanța și restaurarea turbăriilor este luată în considerare și în legislația și inițiativele recente. Solurile bogate în carbon joacă un rol fundamental în realizarea obiectivelor Pactului ecologic european, în special în ceea ce privește biodiversitatea și obiectivele climatice.
Misiunea ”Orizont Europa -Un acord de sol pentru Europa” va promova gestionarea durabilă a solului pe toate tipurile de teren. Comisia se așteaptă la o transformare semnificativă, de exemplu prin reducerea substanțială a extracției, refacerea turbăriilor sau schimbarea practicilor de gestionare pentru a evita efectele negative asupra climei și mediului. Statele membre sunt invitate să explice modul în care un astfel de proces se reflectă în programarea planului teritorial de tranziție”.
”Guvernul Marii Britanii a decis ca vânzările de turbă în saci către grădinarii amatori din Anglia vor fi interzise până în 2024 și s-a angajat să coopereze îndeaproape cu sectorul horticulturii profesionale pentru a accelera tranziția la alternative fără turbă înainte de interdicția totală. Anunțul nu a precizat o dată pentru interzicerea utilizării turbei de către sectorul profesional”, scrie și populare.ro într-un material preluat din postările britanice recente.
De altfel, într-o notă a delegației germane către Consiliul European, publicată în mai 2022, cu titlul ”Reducerea turbei în mediile de cultură horticole” se arată că ”extracția turbei și utilizarea acesteia în scopuri horticole constituie o sursă relevantă de emisii de gaze cu efect de seră, care au reprezentat 12 tone CO2 în 2019, în UE-27. Astfel, dintre toate materialele utilizate în mod obișnuit pentru producerea substraturilor horticole, turba are cel mai mare impact asupra schimbărilor climatice. De asemenea turbăriile sunt asociate cu alte beneficii importante, cum ar fi calitatea apei și prevenirea inundațiilor.
În UE, reducerea extracției de turbă este inclusă în obiectivele de atenuare definite în regulamentul LULUCF (UE) 2018/841, ca parte a categoriei „zone umede” începând cu 2026. Până acum, în unele țări europene, inclusiv în Germania, au fost angajate strategii politice naționale de reducere și eliminare treptată a utilizării turbei în horticultură. Între timp, companiile au început să comercializeze substraturi cu conținut redus de turbă și/sau fără turbă pentru grădinărit/hobby”, se mai arată în acest document al delegației germane.
În august 2023 sciprofiles.com a publicat un studiu realizat la Universitatea din Leipzig, cu scopul de a găsi alternative la utilizarea turbei în horticultură, ”într-un context de creștere a gradului de conștientizare cu privire la schimbările climatice și importanța protejării stocării de carbonului din turbării. Pe acest fond, în 2016, guvernul german și-a stabilit un obiectiv de a pune capăt extracției de turbă și reduce utilizarea turbei în Planul de acțiune pentru climă 2050.
Strategia de reducere elaborată de Ministerul Alimentației și Agriculturii este de a pune capăt utilizării turbei în sectorul de hobby până în 2026 și reducerea cât mai mult posibil pentru horticultura profesională până în 2030. Această strategie include discuții cu părțile interesate, finanțarea cercetării, găsirea de alternative și programe de conștientizare a publicului.
Guvernele din alte țări europene au de asemenea, angajamente să reducă utilizarea turbei, și anume: Regatul Unit, Elveția, Norvegia, Țările de Jos și Austria.
În plus, sunt pornite discuții despre o strategie europeană de reducere a utilizării turbei în horticultură, așa cum a propus Germania la Consiliul UE pentru Agricultură și Pescuit din mai 2022”. Detalii mai găsim și pe romania.representation.ec.europa.eu.

Producătorii noștri
Dintre Stațiunile legumicole de la noi, la momentul realizării materialului, doar cei de la SCDL Bacău erau la curent cu aceste discuții care se poartă la nivel european. Nici producătorii de răsad, precum Cox SRL, NuOricum SRL, Marcoser sau reprezentanții Agris România (producători de răsad altoit în special) nu aveau cunoștință despre astfel de inițiative ale altor state membre UE.
”Pentru legumicultură ar fi un dezastru. Ce facem, ne întoarcem la amestecurile clasice, pline de buruieni și bacterii? Perlitul este mai recomandabil pentru butași. Nu cred că în 1-2-5 ani putem găsi un înlocuitor viabil pentru turbă”, crede Gicuța Zbârciog, director al ICDLF Vidra.
Ionuț Dumitru de la ferma legumicolă NuOricum SRL spune că ”probabil pregătesc un înlocuitor. Nu cred că ar risca să lase sectorul horticol din Europa fără cel mai utilizat substrat pentru răsaduri. Este vorba de hrană! Dacă nu produc răsad ieftin, cu ce fac producție? Se poate folosi si nuca de cocos, dar nu poate oricine.
Marii producători de răsad se mai pot adapta/conforma, dar marea masă de producători legumicoli (nu doar de la noi) vor fi loviți în plin. Se pune problema de altă tehnologie, alți specialiști de cultură hidroponică etc. Pentru un alt substrat va fi nevoie de un tranzit de câțiva ani să lucrăm, să experimentăm.
Alternativele sunt mai scumpe, iar prețul se duce pe tot lanțul până la raft.”
 
Cătălin Petrache, director dezvoltare Marcoser, spune că și peste 5 ani dacă se interzice total utilizarea turbei, pentru noi tot este prea curând. Până atunci însă, producătorii români o vor utiliza, iar dacă va scădea cantitatea disponibilă în viitorul apropiat, vom avea mai puțini producători de răsaduri pentru că prețul ei va deveni o cheltuială prea mare.
Aceeași idee este punctată și de o publicație britanică unde se arată că ”una dintre cele mai mari provocări este disponibilitatea unor alternative fără turbă, de calitate, consistente și durabile, la un cost adecvat. În prezent, nu există suficient material fără turbă pentru a înlocui utilizarea curentă a acesteia, iar industria noastră concurează și cu alte industrii pentru fibra de lemn”.
Asociația comercială (britanică n.r) a adăugat: „Deșeurile verzi, fie și compostate, pot fi instabile, necesitând multă muncă pentru a obține amestecul corect și, desigur, există riscuri de contaminare patogenă și chimică. Importul de fibră nucă de cocos are impactul său asupra mediului, inclusiv prin asigurarea că apa folosită pentru spălarea nucilor a fost tratată pentru a elimina dăunătorii și bolile și nu provine dintr-o zonă cu restricții. Fiecare alternativă la turbă este un produs secundar al unui alt proces.
De asemenea, costul alternativelor fără turbă este cu 15-25% mai mare decât turba, ceea ce reprezintă o provocare pentru întreaga industrie.”
 
Roxana Drăghici