În Vâlcea va exista un laborator de culturi in vitro pentru flori și pomi fructifer

​Nicolae Ionuț Vasile este un cunoscut pomicultor din Vâlcea, specializat pe cultura arbuștilor fructiferi, dar are și câteva hectare de măr și prun de masă în livezi intensive.
În anul 2010 a început să cultive căpșuni, însă afacerea a căpătat contur în 2017-2018, după ce a preluat livada de măr de la foștii proprietari (unde a și lucrat ca inginer), apoi au urmat restul. Azi, ferma Riamar Fruct are 15 de hectare de spațiu protejat, 25 de hectare de măr intensiv, 15 hectare de prun soiuri de masă, și câteva hectare mur în câmp. 

​Toată afacerea este construită fără fonduri europene. Nu pentru că nu și-a dorit. A încercat să obțină finanțare cu 3-4 proiecte, dar nu a reușit. Acum spune că poate a fost mai bine așa, că are ”doar” grija propriilor credite, nu și alte griji.
Însă la momentul achiziției materialului săditor a constat că în țară nu a găsit cantitatea și calitatea de care era nevoie. Pepinierele noastre, mare parte, încă produc mai degrabă pentru hobby decât pentru plantații comerciale, iar marfa de import a devenit foarte scumpă. Acesta este motivul pentru care a decis să se implice într-un proiect de construcție a unui laborator de culturi in vitro pentru flori și arbuști fructiferi și o seră de aclimatizare de 5.000 mp, în ferma sa.
Proiectul are mai mulți parteneri: Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice Râmnicu Vâlcea, Facultatea de Horticultură de la Craiova, și două societăți din afara țării. Va fi, cel mai probabil, cel mai mare laborator de producție și cercetare in vitro din țară.
Ionuț Vasile estimează că se vor produce la început până la 3 milioane de plante prin microînmulțire. ”Ne-am gândit să avem propriile noastre soiuri și să facem multiplicare la ele, pentru că toți producătorii cumpără din Olanda, Italia sau alte țări. Avem și noi material genetic de valoare, dar nu se multiplică și nu ajunge în ferme”, spune producătorul din Vâlcea, care speră ca în maxim doi ani să inaugureze laboratorul.
Un alt aspect de care s-a lovit în practică este creșterea atacului unor boli sau dăunători, care i-au produs pagube semnificative la fructe, și lipsa substanțelor de protecție omologate. Dar în același timp a observat că sunt soiuri sau populații locale de arbuști fructiferi care au o anumită rezistență la agenții de dăunare. Așadar pasul următor, firesc de făcut, este editarea genetică. Pomicultorul este deja în discuții cu cercetători români pentru a proiecta și un laborator dotat pentru editare genetică. El spune că ”prea mulți în România fac doar cercetare, fără ca rezultatele să ajungă la fermieri”, de aceea a dorit ca acest centru să producă material săditor pentru livezile de aici, nu să fie doar pentru studiu.
 
Atacuri de Drosophila suzukii, cărăbuși și căprioare
Pentru că arbuștii plantați sub tunele au pornit mai devreme în vegetație, au atras erbivorele, care au mâncat lăstarii ce urmau să producă fructe. Paguba estimată de Ionuț Vasile este de 30%, însă firma care a făcut constatarea nu i-a calculat decât 10%. Este primul an în care s-a confruntat cu această problemă, iar câinii pe care îi avea pentru pază au fost atacați de șacali.
De circa trei ani se confruntă însă cu atacuri crescute de Drosophila suzukii, o insectă extrem de mică și de vorace, adusă în Europa din zona asiatică, și care produce pagube majore în plantațiile de fructe moi. Soluții omologate nu prea sunt.
Nici produse eficiente pentru a controla agresivitatea și numărul mare de generații de acarieni, nu mai are producătorul de fructe. El a explicat că ”este o problemă foarte mare cu acarienii, mai ales în spațiul protejat. Nu mai sunt tratamente împotriva lor. Se scot substanțe active și ne lasă să facem producție. Dar cum? Ne controlează foarte strict, dar efectiv, sunt anumite segmente pe ciclu de producție în care nu ai soluții. Este dezastru.”
Acesta este un motiv în plus pentru care Ionuț Vasile s-a gândit la noile tehnici de microînmulțire și editare genetică. 

Fructe românești din import
Deși este unul dintre cei mai mari producători și furnizori în același timp, de fructe de pădure în retail (peste 95% din producție), este nemulțumit de faptul că există în magazine și marfă de import care poartă etichetă de produs românesc, pentru că este cerere de produse locale.
Această marfă, adusă de obicei la prețuri mai mici decât fructele autohtone, mai ales la început de sezon pentru producătorii români, fac o concurență incorectă la raft. Beneficiarul este ”acoperit”, are documente care atestă că furnizorii (care nu sunt doar importatori) sunt din România, însă nu este specificat pe ambalaj, de multe ori, și originea producătorului.
”De exemplu căpșunile: aduc din Olanda marfă pe care o vând ca și căpșună de origine România și este o problemă, pentru că sunt anumite momente, în sezon, când prețul căpșunei din România este puțin mai mare decât cea din import. Și supermarketul nu ne ia marfă atunci”, explică Ionuț Vasile.
Piața fructelor moi, a fructelor de pădure, a fost mereu una de valoare ridicată, cu cerere. De aceea este convins că va avea solicitări pentru materialul săditor produs în laboratorul de microînmulțire, cu soiuri rezistente și adaptate condițiilor locale, destinat plantațiilor comerciale.
 
Roxana Drăghici