În zilele noastre, aria de cultură a cartofului este destul de largă. Nu același lucru se întâmpla acum 500 de ani, când cartoful se găsea doar în America de Sud, în regiunile înalte și umede din Peru și Columbia.
În Europa, cartoful a fost adus în secolul al XVI-lea, pătruzând mai întâi în Spania, iar apoi în Anglia. Cultura s-a răspândit rapid în zonele unde a întâlnit condișii pedoclimatice favorabile, rezultând producșii mari pe unitatea de suprafașă.
Olanda, alături de Germania, Franșa sau Polonia, este una dintre șările care obșine rezultate excepșionale la această cultură. În România, cartoful a fost luat în cultură abia în secolul al XIX-lea.
Astăzi, Olanda este unul dintre cei mai mari producători de cartofi. Cu o suprafață agricolă de doar 2,2 milioane de hectare, ea a ajuns și în topul celor mai mari țări exportatoare din lume datorită tradiției puternice în domeniul agriculturii.
Anual, Olanda exportă 700.000 de tone de sămânță. În cazul culturii de cartof, un sfert din suprafața totală arabilă este folosită pentru producția de cartofi, iar 20% din aceasta este utilizată exclusiv pentru producerea de sămânță. 70% din producția cartofului pentru sămânță este destinată exportului, aceasta ajungând în peste 80 de țări din toată lumea. În filiera industriei cartofului, o caracteristică importantă este eficiența infrastructurii și, indiferent de destinație, calitatea în cadrul acesteia este întotdeauna o prioritate.
Cerințele cu privire la calitatea semințelor sunt unele dintre cele mai stricte din toată Europa. Monitorizarea la nivel național și internațional a calității semințelor, produselor, precum și a întregului lanț de procese în horticultură, cu precădere a materialului de înmulț ire, este sarcina Organismul Olandez de inspecție pentru Horticultură, cunoscut ca Naktuinbouw (NAK).
Această fundație nonprofit independentă lucrează în strânsă legătură cu Ministerul Agriculturii, Mediului și Calității Hranei din Olanda (LNV). La cererea LNV, NAK elaborează „Actul normativ pentru semințe și material săditor“ și implementează legislația europeană privitoare la materialul de propagare la flori, fructe și legume. Organismul de inspecție monitorizează producția materialului de înmulțire, conform directivelor europene și legislației olandeze. Inspectorii NAK furnizează rapoarte necesare certificării.
Materialul poate fi certificat dacă indeplinește cerințele conform normelor în vigoare. În caz contrar, acesta nu va fi certificat. Acest așa-zis „control standard al calității“ oferă producătorilor de material de înmulțire posibilitatea de a garanta o calitate standard pentru materialul lor.
În cadrul industriei cartofului, o altă prioritate este aceea de a ajunge producția în timp util la beneficiar, iar semințele să fie în stare fiziologică bună.
O atenție deosebită este acordată și depozitării. Multumită condițiilor avansate de control a înmagazinării, cartoful poate fi depozitat o perioadă mai lungă de timp, din luna octombrie până în mai.
Cererea mare de cartofi a determinat dezvoltarea unor soiuri capabile să se adapteze la diferite condiții pedoclimatice. Astăzi, aproximativ 250 de soiuri de cartof sunt produse în Olanda, fiecare cu caracteristicile sale. Pe lângă meritul cerecetătorilor în adaptabilitatea plantelor, trebuie recunoscut și cel al agricultorilor, care au urmărit obținerea propriilor cerințe, ca rezistența la boli și dăunători, consumul redus de apă, depozitarea îndelungată etc.
Ana Mustățea
