Prof. univ. dr. Ion Cristian Dumitriu, Universitatea din Pitești
Pregătirea vițelor în vederea plantării
Lucrările obligatorii care se realizează anterior pregătirii vițelor sunt reprezentate de scosul din depozitul de păstrare, precum și de verificarea materialului săditor viticol.
În funcție de ritmul plantării în câmp, se vor scoate din depozitele de păstrare eșantioane de material, în vederea stabilirii controlului care se efectuează asupra stării de sănătate a lemnului, a mugurilor și a rădăcinilor, precum și asupra gradului de deshidratare suferite în timpul însilozării.
O altă verigă importantă în cadrul procesului de înființare a plantațiilor viticole este reprezentată de: fasonarea, parafinarea și mocirlirea plantelor de viță-de-vie care se vor utiliza la plantare.
Fasonarea este o operație care constă în scurtarea rădăcinilor și a cordiței, în suprimarea ciotului de la altoi și în eliminarea eventualelor rădăcini aflate la nodurile intermediare ale portaltoilor.
Fasonarea de tip scurt se recomandă în situația în care plantarea vițelor se efectuează cu plantatorul. Acest tip de fasonare are ca efect obținerea unei productivități mari, deoarece prin efectuarea orificiilor de plantare se administrează și apă.
Fasonarea lungă impune prezența unei cordițe de 30 cm și a unor rădăcini cu lungimea de 10-15 cm. Acest tip de fasonare se recomandă a fi folosit în situația în care se înființează plantații cu vițe nealtoite, pe nisipuri.
Fasonarea de tip mijlociu presupune existențe unei cordițe de 4-6 ochi și a unor rădăcini de 6 cm lungime. Această fasonare este cea mai folosită și se practică la plantarea obișnuită.
Parafinarea viței-de-vie are ca scop evitarea deshidratării acesteia. Această lucrare constă în introducerea vițelor cu vârful – pe o lungime de 10-20 cm – într-un amestec de parafină, colofoniu și bitum.
Mocirlirea se realizează prin introducerea întregului sistem radicular, precum și a unei porțiuni de 15 cm din tulpină într-un amestec format din 2/3 pământ și 1/3 dejecții animale nefermentate. Lucrarea de mocirlire se aplică în scopul realizării unui contact bun între plantele de viță-de-vie și sol, astfel încât procesul de prindere a vițelor la plantat să fie cât mai ridicat.
Plantarea vițelor-de-vie
Plantarea viței-de-vie este o lucrare amplă, care presupune efectuarea mai multor operații: săpatul gropilor, distribuirea vițelor la groapă, fixarea viței în groapă, acoperire rădăcinilor cu pământ și tasarea lui, administrarea îngrășămintelor organice și chimice, udarea, acoperirea gropii și mușuroirea viței.
Plantatul poate fi efectuat atât toamna, cât și primăvara, în funcție de tipul de sol, condițiile climatice, accidentele climatice.
La plantare pot fi folosite atât vițe obținute în ghivece nutritive, cât și cele obținute pe bilon, în câmp.
O operație obligatorie care se efectuează după plantare este mușuroitul. Acesta constă în acoperirea cu un strat de pământ reavăn, de minimum 5-8 cm, a vârfului lăstarului în scopul pretejării acestuia de accidentele climatice inerente din perioada de după plantare, respectiv: brumele târzii de primăvară sau gerurile de peste iarnă.
Plantarea pe nisipuri se realizează primăvara, fără a se efectua mușuroitul, care conduce la uscarea în masă a lăstarilor tineri, ca urmare a temperaturii ridicate a nisipului din mușuroi. Plantarea de vară este o metodă costisitoare.
Plantarea în gropi deschise se practică pe solurile grele, argiloase, reci, cu exces de umiditate. Vițele se planteză primăvara târziu, gropile se umplu pe jumătate cu pământ, fapt ce favorizează pătrunderea căldurii la nivelul sistemului radicular.
Plantarea mecanizată se utilizează la înființarea exploatațiilor industriale în țări cu viticultură avansată.
Instalarea mijloacelor de susținere
Datorită creșterii anuale puternice, a țesuturilor mecanice slab dezvoltate și a necesității expunerii la lumină a suprafeței foliare a butucului, se impune fixarea părții aeriene a viței-de-vie pe mijloace de susținere.
În lipsa acestora, lăstarii nesusținuți se întind pe pământ, fapt ce îngreunează executarea lucrărilor de mobilizare a solului de pe intervalul dintre rânduri și aplicarea tratamentelor de combatere fitosanitară. Susținerea părții aeriene se poate face pe suporți naturali sau artificiali (araci, spalieri).
Nicoleta Burtan
