Piersicul este o specie cu cerințe mari față de lumină și căldură, fiind depășit în această privință numai de cais și migdal. Într-o perioadă de vegetație, el are nevoie în total de circa 3.200 de grade Celsius și de aproximativ 1.500 de ore de insolație. Ca urmare a cerințelor mari față de căldură, cultura piersicului în țara noastră – în sens altitudinal – nu depășește limita podgoriilor, dimpotrivă, având o rezistență relativ mare la secetă, piersicul se poate cultiva în cele mai călduroase regiuni de câmpie ale țării noastre.
Drd. ing. Gheorghe Lămureanu, SCDP Constanța
Piersicul rodește foarte bine în centrele și bazinele pomicole adăpostite, cu veri călduroase și ierni blânde, din zona climatului temperat. Cele mai potrivite din acest punct de vedere sunt colinele din zona podgoriilor. Acțiunea gerului asupra diferitelor organe ale piersicului este complexă, chiar și în zona cu climă favorabilă. Ea depinde nu numai de gradul de temperatură, dar și de alți factori, ca: starea de pregătire a pomilor în vederea iernării, fenofaza în care se găsesc plantele, durata temperaturilor scăzute, felul cum scade temperatura – lent sau brusc (diferența dintre maxima din cursul zilei și minima din cursul nopții), umiditatea atmosferică, prezența sau absența stratului de zăpadă, a viscolelor, durata și intensitatea insolației.
Din cauza acestui complex de factori, se pot înregistra pierderi mari nu numai în iernile grele, dar și în cele blânde, dacă se produc înghețuri de revenire spre sfârșitul iernii și la începutul primăverii, după o perioadă relativ călduroasă în lunile ianuarie-februarie.
Rezistența la secetă a piersicului depinde de portaltoi, de natura și textura solului, de volumul recoltei (încărcătura de fructe pe care o poartă), de starea generală a pomului. În condiții de secetă, reușesc mai bine piersicii altoiți pe migdal, comparativ cu cei altoiți pe piersic franc și mai ales pe corcoduș.
În unii ani, gerurile și înghețurile târzii de primăvară au produs daune mari culturii de piersic, fiind distruse astfel ramurile și mugurii de rod, florile, fructele și chiar lăstarii tineri.
Pagubele produse piersicului de temperaturile scăzute pot fi diminuate sau evitate dacă se iau din timp măsurile de prevenire și combatere. În țara noastră, cele mai frecvente înghețuri sunt înghețurile radiaționale, provocate local de radiațiile nocturne ale pământului.
Regimul termic
În perioada de experimentare de la Stațiunea de Cercetare Valu lui Traian (2007-2009), temperatura medie a atins valoarea de 12,5°C, iar în intervalul perioadei de vegetație, valoarea a fost de 19,11°C.
Regimul pluviometric
Deși piersicul de industrie se consideră a fi o specie rezistentă la secetă, producții sporite se obțin numai în condiții de irigare. Cantitatea medie de precipitații înregistrată a fost de 470 mm, din care 246,7 mm în perioada de vegetație, ceea ce înseamnă că pentru o recoltă pomicolă bună, în această zonă trebuie aplicată lucrarea de irigare.
Potrivit datelor înregistrate, anul 2007 a avut o medie lunară de 43,6 mm precipitații și 31,2 mm în perioada de vegetație, iar anul 2008 a avut o medie lunară de 41,3 mm, dar în perioada de vegetație s-a înregistrat o medie lunară de 51 mm.
Modul de distribuire a precipitațiilor anuale corespunde cu perioadele critice ale pomilor pentru apă, fapt ilustrat și de valorile medii ale acestui parametru în timpul perioadei de vegetație.
În acest interval de timp, maxima absolută a fost de 40°C, în iulie 2007, iar minima absolută a atins valoarea de -15,5°C, în ianuarie 2008.
Din analiza valorilor extreme absolute rezultă că în această perioadă studiată s-au înregistrat condiții bune pentru cultivarea piersicului destinat industriei și, deși este considerată o specie iubitoare de căldură, zilele cu arșiță din timpul verii, cu temperaturi de peste 30°C, asociate de cele mai multe ori cu secetă, afectează uneori procesul de asimilare.
Umiditatea relativă a aerului
În perioada de experimentare (2007-2009) de la Stațiunea de Cercetare Valu lui Traian, valorile medii ale umidității relative au fost cuprinse între 61 și 92%, cu limite de variație între 51 și 99%, acceptabile pentru cultura piersicului de industrie.
Nicoleta Burtan
