Majoritatea animalelor domestice sunt ținute în adăposturi sau grajduri pentru protecția, în special, contra frigului și a căldurii. Mediul protector asigură confort și deci o mare productivitate, însă nivelul producțiilor nu indică întotdeauna gradul de confort.
Factorii care determină confortul, atât în mediul uman, cât și animal, sunt: temperatura aerului, radiația, compoziția aerului, mișcarea aerului și umiditatea relativă a aerului.
Clima grajdurilor depinde de tipul de construcție al acestora, de amenajările făcute pentru modificarea sistemului de încălzire și răcire, ventilație și iluminări. Indirect, microclimatul interioarelor este determinat de amplasarea și orientarea clădirii și natura materialelor de construcție.
Efectul condițiilor de confort microclimatic asupra productivității animalelor depinde de specia animală. Astfel, vaca de lapte este un animal destul de tolerant la frig, prezentând o mare rezistență la temperaturi joase decât la căldură.
Experimentele făcute cu vaci de lapte în zone tropicale au arătat că producția de lapte poate fi sporită răcind adapostul cu un aparat de condiționare a aerului. La latitudini mijlocii și mari, supraîncălzirea grajdului iarna determină o scădere a producției de lapte.
Un grajd în formă de L, în cazul unei orientări optime a ferestrelor spre soare, asigură o posibilitate de iluminare mai mare decât unul de formă dreptunghiulară; când acesta este orientat corect, ferestrele obișnuite sunt suficiente pentru a primi lumina directă reflectată sau difuză, chiar în cazurile cu umbră.
Când tavanele și pereții sunt de culoare albă, aceste ferestre primesc lumină suficientă. Apărătorile sunt necesare în cazul excesului de lumină; însă ele nu trebuie să impiedice iarna lumina directă. Vara, când unghiul soarelui este mare la amiază, apărătorile umbresc ferestrele dinspre soare. Iarna, când soarele este coborât la amiază, ferestrele și pereții sunt expuși direct luminii soarelui.
La stabilirea dimensiunii și a orientării grajdurilor trebuie avută în vedere și înălțimea soarelui la amiază. Astfel, în zonele nordice sunt necesare apărători mari pentru a impiedica lumina soarelui să intre pe fereastră la prânz în zilele de vara. La latitudini mici însă, apărătoarele înguste sunt suficiente. În legătură cu aceasta, este necesar să se cunoască înclinația soarelui, dar și cantitatea de lumină și orientarea pantei.
O importanță deosebită pentru asigurarea unui microclimat confortabil o au materialul de construcție, gradul de izolare, forma, marimea și culoarea interioarelor, precum și sistemul de ventilație. Folosind stratul izolator pentru tavan, se realizează o reținere nocturnă a căldurii acumulate ziua, deci o micșorare a diferenței de temperatură dintre noapte și zi. Studiindu-se răcirea artificială a grajdurilor cu aer condiționat, s-a constatat că ventilația naturală prin pori a redus temperatura tavanului cu aproximativ 3 grade Celsius. De asemenea, studiindu-se efectul culorii acoperișului plan construit din beton asupra încălzirii, s-a stabilit că diferența de temperatură între acoperișul vopsit în gri și unul vopsit în alb se ridică până la 6 grade Celsius la orele amiezii și se reduce simțitor în cursul nopții.
Umbrarele simple, de vară, pentru vite, acoperite cu fân, într-un țarc înconjurat cu sârmă, asigură o protecție mult mai mare față de supraîncălzire decât umbrarul de aluminiu într-un țarc construit din lemn.
Un țarc împrejmuit cu gard de sârmă, situat într-un câmp deschis, asigură o scadere a temperaturii aerului cu 2 grade Celsius față de țarcul împrejmuit cu gard de lemn.
În condiții de climă rece, în prim-plan apare problema reducerii pierderii de căldură. Câștigul de căldură se realizează prin încălzirea solară sau artificială (ca în sere). Pierderea de căldură are loc, în special, prin ramele ferestrelor și ușilor, prin fisuri în acoperiș și pereți și parțial prin sticla ferestrei. În grajduri, căldura în exces poate fi mult redusă prin alegerea corespunzătoare a locului și a materialelor de construcție. Un grajd așezat pe partea adăpostită de vânt a unei pante, cu orientare către S-V, obține multă căldură de la soare și evită, în mare parte, răcirea provocată de vânturile din iarnă.
Pe măsură ce relațiile și productivitatea animalelor în diferite condiții de climă devin din ce în ce mai cunoscute și tehnica construcțiilor mai avansată, apare posibilitatea amenajării unor astfel de încăperi, în care să se realizeze microclimate cât mai apropiate de limitele optime cerute de organismele animalelor.
Din ultimele cercetări asupra microclimatului din cotețele păsărilor, a rezultat că metabolismul, fertilitatea, acloziunea, producția de ouă, creșterea perilor, a penelor etc. sunt puternic influențate de condițiile termice, radiative, de calitatea luminiii, de circulația aerului, de compoziția chimică a conținutului de oxigen al acestuia etc.
Condițiile de bază pentru obținerea unei producții optime la păsări constă în asigurarea unei circulații permanente a aerului, pentru a evita acumularea amoniacului, bioxidului și oxidului de carbon, precum și a hidrogenului sulfurat. Temperatura camerei trebuie să oscileze între 7 și 20 de grade Celsius, iar durata și intensitatea luminii trebuie riguros controlate. Cuibarul trebuie să fie uscat, pentru a evita murdărirea și posibilitățile de infecție a acestuia.
În urma studiilor efectuate, un colectiv de cercetători americani a stabilit unele criterii de bază în evaluarea microclimatică a cotețelor pentru obținerea unor producții mari de ouă și a consumului de hrană al găinilor la diferite temperaturi, când umiditatea relativă a aerului se situează în jurul valorii de 75%. Randamentul maxim s-a obținut la temperaturi cuprinse între 7 și 20 de grade Celsius și, atât creșterile, cât și scăderile de temperatură în afara limitelor prezentate, determină scăderea productivității, în general, și a eficienței hranei folosite (în special când este aplicată la temperaturi scăzute).
Rezultă că în cotețele de păsări amenajate de producătorii individuali agricoli, în care se asigură o scădere a temperaturilor în timpul perioadei calde în limita a 7-18 grade Celsius și o încălzire moderată în timpul iernii, se realizează un confort microclimatic pentru păsări, cu condiția ca și ceilalți parametri privind lumina, circulația și compoziția aerului să fie respectați. Pentru adăposturile de clocire se fac diferite determinări și măsurători asupra temperaturii și umidității cu aparate electronice și termo-hidrografe, amplasate în diferite puncte ale încăperii. Temperatura culcușului se menține constantă: 18 grade Celsius, în iunie, și 20 de grade Celsius, în septembrie.
Umiditatea aerului în cuibar trebuie să fie de 31-35% iarna și 25% pe timp de vară.
Mișcările aerului sunt măsurate direct cu aparate de mare finețe, iar tipul curenților, cu aparate speciale, care pot detecta rapid mișcările apărute. Concentrația de amoniac și bioxid de carbon se determină cu un aparat de luat probe de gaz, iar numărul și mărimea particulelor aeropurtate se determină cu ajutorul filtrelor cu membrană prevăzute cu un micrometru ocular.
Asemănător, în aceste condiții ecologice sunt studiate mișcările păsărilor, dar și reacțiile lor la diferite sunete și la variația intensității luminii.
Pe baza acestor studii, se obțin date foarte importante referitoare la intensitatea activității păsării în tot timpul zilei, la comportamentul în funcție de variația elementelor climatice și compoziția chimică a aerului, precum și la variațiile productivității la diferite grade de confort.
Totodată, se studiază modul în care variază rezistența păsărilor la afecțiunile patologice în diferite combinații de factori atmosferici. Se poate concluziona că, prin ameliorarea microclimatului din interiorul grajdului, a cotețului, a saivanelor se va obține o creștere substanțială a randamentului în zootehnie, fără cheltuieli suplimentare de alimentație.
Ținând cont de stadiul actual și de perspectivă al cercetărilor întreprinse în acest domeniu în țările avansate, apare imperios necesară declanșarea și aprofundarea unor preocupări privind condițiile de mediu propice vieții animalelor și a păsărilor în România, printr-o strânsă cooperare între zootehniști, agronomi, constructori și meteorologi.
Victor Vătămanu
