Iniţiative strategice propuse de Clubul Fermierilor Români la Forumul Naţional «Viitorul Agriculturii»

​În perioada 23-25 iunie Asociația Română a Apei (ARA) a organizat la Romexpo Forumul Regional al Apei Dunăre-Europa de Est. În acest interval Pria Event și Alianța pentru Agricultură și Cooperare au adus în discuție ”Reutilizarea apei uzate în agricultură-de la concept la realitate”, reprezentanți ai autorităților, ai ARA, ai marilor asociațiilor de fermieri, proiectanți și specialiști direct implicați în amenajările de îmbunătățiri funciare și sisteme de irigații.

Nu suntem o țară bogată în apă
Subiectul privind folosirea apelor epurate precum și a nămolurilor rezultate pentru agricultură și nu numai, s-a dovedit a fi unul greu de acceptat, deși multe țări în lume o fac și au sisteme foarte bine puse la punct. Gabriel Racovițeanu, profesor și vicepreședinte ARA, a dus în discuție cantitatea și calitatea apei epurate care se folosește în lume și la noi: piața globală a crescut foarte mult – în 1990 se vorbea de 1 milion mc de apă reutilizată, cu variate destinații, nu doar agricole, în 2027 se estimează de zece ori mai mult. Europa ocupă 9% din piața globală, sunt 16 țări, 800 de sisteme. Agricultura are cel mai mare procent de reutilizare 39%, industria 15% și agrementul 11%. Spania și Italia au cele mai mari debite refolosite – 5%, respectiv 12% din apa epurată. Mai trebuie spus că reutilizarea apei se face indiferent de cantitatea de ploi, profesorul dând exemplul Lisabonei, care, cu o medie de 770 mm/an, are o rată de reutilizare a apei de 75%, chiar și pentru stingerea incendiilor. În Italia, o zonă cu precipitații mai mari, apa este utilizată preponderent pentru agricultură. Sunt și localități unde se intenționează obținerea apei potabile din apă epurată. De pildă California investește 6000 mlrd dolari în acest concept. În Belgia, apa epurată se infiltrează în subteran pentru a reutiliza această resursă pentru plante.
Gabriel Racovițeanu a mai spulberat și niște mituri și a arătat că ”nu suntem o țară bogată în apă. La nivel european suntem în poziția 29 din 36 țări, conform unui indicator numit resursa tehnică disponibilă, care la noi are valoarea 1.894 mc/loc/an. La 1.500 mc/loc/an începe stresul hidric, în sensul că nu mai este apă suficientă pentru a-ți asigura nevoile proprii. Aparent suntem o țară cu apă, dar în realitate suntem aproape de stres”, a spus profesorul. Și din cauza scăderii volumului de precipitații (sub 750 mm/an), precum și a distribuției neuniforme, ne asemănăm cu Grecia. Pe de altă parte, specialistul a dorit să sublinieze (și în contextul Directivei europene 3019/2024 adoptate în noiembrie, privind epurarea apelor uzate urbane) că la tehnologia existentă, se ajunge la un nivel foarte ridicat de eliminare a unor micropoluanți și mulți alți compuși extrem de dificil de îndepărtat. Tehnologiile sunt în dezvoltare sau sunt deja disponibile, iar în anii următori vor fi implementate deja. Directiva ne lasă un interval de timp în care să perfecționăm și implementăm tehnicile de epurare.
”Așadar conceptul și tehnologia există. Am vrut să demontez două mituri: că avem suficientă apă, și că apa de la stațiile de epurare este ar avea un nivel de toxicitate neconform pentru agricultură. Iar Directiva europeană ne împinge către un standard apropiat de resursa originală, mult mai curată”, a conchis președintele consiliului tehnico științific ARA, dorind în acest fel să dea asigurări și, reprezentantului INSP Mihaela Fulga, că folosirea apelor epurate nu duce la îmbolnăvirea populației dacă se irigă culturile, subiect extrem de sensibil în discuțiile cu această instituție. ”Acest subiect al apelor epurate este mai degrabă unul emoțional. Dar el trebuie tratat logic și științific”, a mai adăugat el.
 
Cel mai mare proiect pilot de reutilizare a apei epurate pentru agricultură din România
Nicolae Mărăcine, fost director ANIF, actual profesor la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare din București a prezentat un proiectul pilot de la Buzău de reutilizare a apei epurate în agricultură, o premieră pentru România prin amploarea și zona acoperită.
”Intenționăm să nu mergem până la ultima treaptă de epurare, astfel încât să păstrăm un conținut de azot, fosfor sau potasiu necesar culturilor. Proiectul prevede și stocarea cantității de precipitații din tipul sezonului rece, când este mai puțină apă folosită în agricultură, prin construirea unor lagune unde să se stocheze apa de epurare de o anumită categorie biologică. Sursa principală din care se vor acoperi cca 20.000 de hectare este lipsită de metale grele”, a arătat profesorul. El și-a arătat îngrijorarea privind și folosirea apei din Dunăre pentru irigat, ceea ce este ”și bine și rău”, pentru că ”atenție, apa scade din ce în ce mai mult, iar amenajările de până acum nu au fost proiectate pentru nivele atât de reduse ale volumului de apă și sunt probleme”. Aceeași îngrijorare privește și alte râuri al căror debit a scăzut sau a devenit intermitent, și din cauza deciziilor haotice la nivel administrativ, a lipsei amenajărilor de îmbunătățiri funciare, inclusiv lipsa copacilor de pe versanți sau alte construcții care să stopeze pierderea apei.
 
Ce spun Asociațiile de fermieri
La dezbatere au fost prezenți reprezentanți ai LAPAR, FAPPR, UNCSV și AIPROM. Absolut toți au transmis nevoia fermierilor de a folosi aproape orice resursă de apă disponibilă pentru a-și iriga plantele, ei fiind primii interesați de a utiliza responsabil și sustenabil o resursă atât de valoroasă. Liliana Piron, director executiv LAPAR, a punctat în același timp că ”ne dorim și ne interesează, dar utilizarea acestor ape trebuie să rămână o alternativă, o opțiune și să nu devină obligație.” Gestionarea apei face parte dintr-un mecanism general de gestionare a riscurilor în agricultură, dar mecanismul de gestionare a apei nu există încă într-o formă sustenabilă și accesibilă atât fermierilor pe termen lung, cât și autorităților. Fermierii îl cer de mai mulți ani. Este foarte greu să ne asigurăm că avem apă la timp. Fermierii sunt primii care doresc astfel de alternative și primii atenți la ce cere piața. Fără apă nu există producție, nu avem hrană”, a spus Alina Crețu, FAPPR. Florin Bercu, director executiv UNCSV și vicepreședinte COGECA a mai adăugat că ”este nevoie de o legislație stimulativă, în parametri de siguranță pentru sănătatea tuturor. În Strategia apei trebuie mai bine specificați toți utilizatorii finali, iar aici trebuie precizat mai clar agricultura și partea de irigații. Apa este folosită pentru producerea de hrană!” De asemenea s-a pus problema folosirii nămolurilor din stațiile de epurare în compostul pentru culturi agricole, lucru deja realizabil. Și Carmen Botez, director executiv AIPROM a expus eforturile asociației de a reduce poluarea precum și diversele sisteme de colectare și decontaminare a apei din tratamentele fitosanitare, pe care companiile membre le pun la dispoziția fermierilor.
 
Piedici
Deși s-a vorbit despre colaborarea tuturor celor interesați în introducerea apelor reutilizate în circuitul agricol, au fost evidențiate și mai multe probleme în sistem, unele foarte greu de depășit. Pornind de la o lipsă de organizare a ANIF, lipsă de personal pe teren, precum și o mare lipsă a specialiștilor în îmbunătățiri funciare, Nicolae Mărăcine a vorbit și despre șansele ratate ale României de a folosi bani europeni în acest scop. O altă piedică majoră este durata foarte lungă a primirii autorizațiilor, unul dintre motive fiind blocajele care apar din cauza implicării prea multor instituții în gestionarea unei singure resurse: APA. Fermierii au mai atras atenția asupra lacunelor legislative, a excesului birocratic și de organizații ONG, a faptului că Apa Nova este un fel de ”stat în stat”, la care accesul este aproape imposibil etc. Însă Gestionarea apei este un domeniu de interes strategic, pentru că începem să rămânem fără apă, nu doar pentru agricultură. Acesta a fost semnalul de alarmă al specialiștilor.
 
Roxana Drăghici
​