1. Volatilitatea prețurilor:
este recunoscut faptul că volatilitatea prețurilor „întunecă” funcționarea lanțului alimentar. Anumiți actori de pe lanțul alimentar au profitat și au fost capabili să-și atragă o parte însemnată din valoarea adăugată generală, datorită legislației extrem de favorabile marilor întreprinderi, a puterii de negociere mari a acestora, a unei poziții extrem de favorabile, ca aceea de atribuire a contractelor, din cauza practicilor anticoncurențiale etc. Agricultorii și consumatorii sunt singurii care pierd, fiind poziționați la extremele lanțului alimentar, apoi sectorul de procesare, comercianții, angrosiștii și detailiștii putând ușor compensa volatilitatea prețului.
Ce ar trebui făcut, din punct de vedere legislativ, pentru a reuși o repartiție echitabilă a valorii adăugate între parteneri pe întreg lanțul alimentar?
2. Specula: este recunoscut faptul că specula influențează în mod negativ funcționarea corectă a lanțului alimentar. Pozițiile speculative și riscurile aferente pentru funcționarea piețelor sunt înțelese greșit.
Care este genul de reglementări necesare pe piața financiară în ceea ce privește funcționarea lanțului alimentar și ce inițiativă politică trebuie adoptată pe cale de consecință?
3. Aprovizionarea cu produse agroalimentare:
aprovizionarea consumatorilor cu produse agroalimentare de calitate și la prețuri rezonabile, cu asigurarea veniturilor remuneratorii pentru agricultori, sunt obiectivele principale ale Politicii Agricole Comune. O mare parte din agricultura europeană depinde foarte mult de importul de produse de bază, cum sunt: petrolul și furaje pentru animale, ceea ce o face vulnerabilă la fluctuațiile de preț ale acestor importuri pe piața mondială.
Care este tipul de intervenții necesare, în materie de politici structurale și comerciale, pentru a garanta o aprovizionare cu produse agroalimentare echilibrată și în cantități suficiente și care să acopere costurile de producție alimentară durabilă?
4. Practicile durabile și aprovizionarea publică cu
alimente: producția alimentară europeană a suferit constrângeri imputabile diverselor provocări de mediu și economice.
Care sunt măsurile de restructurare necesare, pe întreg lanțul alimentar, pentru a răspunde acestor provocări?
Cum vor putea practicile publice de aprovizionare cu alimente să respecte criteriile de mediu în cadrul reglementărilor europene, o dată cu ameliorarea producției?
5. Științele, tehnologiile și tradiția pe întreg lanțul
alimentar: în raportul mondial pentru evaluarea internațională a cunoștințelor, știintelor și tehnologiilor agricole pentru dezvoltare (IAASTD), Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și Banca Mondială au subliniat legătura importantă care există între știință, de a produce alimente în mod tradițional, și avantajele știintifice și tehnologice.
Cum vor putea viitoarele programe de cercetare, de tehnologie și de formare să țină mai bine cont de bunele practici agricole durabile existente în lanțul alimentar și să aducă un echilibru mai bun între sistemele alimentare locale, regionale, naționale și internaționale?
Un flux mai bun de informații între partenerii de pe piață cu privire la cerere și ofertă, la prețuri și la atribuirea contractelor va duce la ameliorarea concurenței.
Este bine cunoscut faptul că există foarte puține informații disponibile cu privire la stabilirea prețului produselor alimentare la nivelul procesării, comerțului și comercializării în interiorul Uniunii Europene.
Acestea sunt întrebări la care trebuie să răspundem pentru a avea un lanț alimentar competitiv la nivel european și internațional.
