În ultima perioadă, tot mai acut se pune problema producerii ecologice de materii prime pentru industria alimentară. Printre materiile prime care se consumă în cantități mari, atât în industrie, cât și în uzul zilnic, se numără cartoful.
În mall-uri și în magazinele de tip Metro, Billa etc. sunt tot mai des cerute produse de tip “eco”, care, deși costă mai mult decât produsele similare (produse folosind acțiunea factorilor chimici), sunt preferate din ce în ce mai mult. De aceea, în acest număr al revistei ne-am propus să prezentăm câteva aspecte ale întreținerii culturii de cartof prin metode ecologice.
În cazul cartofului preîncoltit, de 18-25 de zile, perioada de la plantat la răsărit este, de regulă, de 30 de zile. În acest interval de timp, buruienile și crusta care se poate forma (cu atât mai periculoasă cu cât terenul este mai greu și vremea este mai ploioasă) trebuiesc distruse. Cele mai bune rezultate în combaterea acestora se obțin atunci când lucrările se fac imediat ce se observă apariția buruienilor sau a stratului de crustă. Astfel, prima lucrare care se execută în sistemul ecologic de întreținere a culturii de cartof are loc, în general, la 10-14 zile de la plantat.
Atunci când plantatul cartofului se face prin metoda cu biloane, terenul se lucrează cu grapa în agregat de trei câmpuri, cu lățimea de lucru de 8,4 metri și cu o viteză de înaintare de 5-7 km/h.
Grapa distruge bine buruienile și crusta de pe coamele biloanelor și prin revărsarea pământului înăbușă buruienile de pe taluzurile biloanelor și de pe intervalul dintre biloane.
La interval de 1-4 zile se lucrează din nou, cu ajutorul cultivatorului echipat cu piese de tip rariță. Prin această lucrare se distrug activ buruienile și crusta din spațiul dintre biloane și, prin refacerea biloanelor, se acoperă și se înăbușă buruienile ce au tendința de a răsări.
Lucrarea succesivă cu grapa și cu piese tip rariță de refacere a bilonului se repetă încă o dată (la cartoful preîncolțit) sau de două ori (la cultura cartofului neîncolțit), după intervale de 8-12 zile. Cu două sau trei asemenea succesiuni de lucrări se realizează o bună întreținere a culturii până la răsărit, dacă terenul nu este puternic îmburuienat cu buruieni perene, care rezistă la acțiunea grapei, indiferent de faptul dacă la grapă se folosesc colții scurți sau colții lungi îndreptați în jos.
Dacă după plantatul cartofului terenul rămâne plan (acoperirea în ras – mecanică sau manuală), întreținerea culturii se face prin 2-3 treceri cu grapa cu colți reglabili, care distrug bine atât crusta, cât și buruienile anuale (ce pot să răsară din rezerva de semințe din sol).
După răsărire, îngrijirea culturilor se face, de asemenea, diferențiat, după ce plantatul s-a făcut cu acoperire plană sau în biloane.
La plantatul plan se face o prașilă mecanică, imediat ce rândurile sunt vizibile. Se lucrează la adâncimea de 8-10 cm, cu zona de protectie de 12-15 cm de fiecare parte a rândurilor, cu viteza de 4-5 km/h.
Următoarele lucrări sunt lucrări de bilonare, de obicei în număr de 2-3; numai la cartoful extratimpuriu pot fi suficiente o lucrare de prășit și o bilonare. Pentru a se dezvolta normal, tuberculii trebuie să fie tot timpul acoperiți cu un strat de pământ afânat și mărunțit, de 8-10 cm grosime.
La prima lucrare, bilonul nu se va face prea înalt (să nu acopere tufa), înălțimea lui devenind din ce în ce mai mare la lucrările următoare. În final, trebuie să rezulte un bilon înalt de 13-15 cm deasupra tuberculului plantat.
Foarte important este faptul că bilonul trebuie să fie bine încheiat pe coamă.
Aceasta asigură atât o bună dezvoltare a tuberculilor, cât și înăbușirea buruienilor și scurgerea apei pe taluzurile biloanelor, prevenind excesul de apă în zona cuiburilor și infestarea cu mană a tuberculilor de la frunzele bolnave căzute pe bilon.
Dacă prezența buruienilor perene impune acest lucru, se va executa o întreținere manuală completă pe rând (prășit și refacere a bilonului, cu atenție sporită pentru a nu vătăma tuberculul și tufa aeriană) sau una-două lucrări de plivit.
Dacă plantatul s-a făcut cu biloane, atunci se execută numai lucrări de întretinere (sau de refacere) a bilonului. Și în acest caz, intervenția manuală suplimentară poate fi necesară, pentru îndepărtarea buruienilor perene. La bilonările târzii, pot fi necesare radicătoarele de vreji, pentru a preveni distrugerea puternică a plantelor de cartof.
La culturile irigate, lucrările de întreținere se vor corela cu udările: întâi se face udarea și apoi se execută prășitul și mușuroitul, afânând solul și refăcând biloanele. În anii secetoși, când se fac mai multe udări, și numărul lucrărilor de afânare a solului și refacere a biloanelor poate fi mai mare.
Combaterea bolilor și a dăunătorilor la cultura de cartof prezintă o mare importanță, deoarece aceasta este extrem de sensibilă la atacul simultan sau separat al bolilor și dăunătorilor. Controlul insuficient al bolilor și al dăunătorilor constituie adesea cauza realizării unor producții mici și neeconomice.
În perioada actuală, o combatere atentă trebuie să se facă pentru gândacul de Colorado și mana cartofului. Deoarece atacul acestora nu poate fi stopat pe cale ecologică, se impune aplicarea a 1-2 tratamente, tratamente care se vor aplica numai în cazul unui atac foarte puternic și numai sub îndrumarea directă a specialiștilor aparținând laboratorului județean de protecția plantelor.
Tratamentul împotriva gândacului de Colorado se va face pentru combaterea adulților hibernanți, dar numai când numărul acestora este mai mare de 10 la 100 de plante.
Numărul de indivizi variază de la an la an, de la un soi la altul, de la zonă la zonă, fiind precizat de laboratoarele de specialitate.
Este recomandat ca de la un an la altul să se alterneze produsele de tratament, tocmai din dorința de a reduce la maximum numărul de aplicări de tratamente.
Pentru combaterea manei cartofului se recomandă utilizarea substanțelor și a produselor pe bază de cupru, care dau rezultate bune și în perioadele ploioase. La culturile irigate, tratamentele se vor face după udări.
Atunci când avertizările pentru mana cartofului și pentru gândacul de Colorado coincid, tratamentele se pot face combinat. Este foarte important a se cunoaște faptul că, chiar dacă în unitatea agricolă există și alte produse cu care se pot face tratamente, pentru tratamentul recomandat prin averizările elaborate de specialiștii fitosanitari se vor folosi numai substanțele indicate de aceștia.
O măsură foarte importantă în combaterea acestor dăunători și boli o constituie folosirea pentru plantat a unor soiuri de cartof recomandate de specialiștii agronomi pentru fiecare regiune.
Deși soiurile extratimpurii sunt mai sensibile la mană și la viroze, producțiile cele mai mari s-au înregistrat atunci când recoltatul s-a făcut în perioada 20 mai-10 iunie.
Pentru consumul de toamnă-iarnă se vor folosi soiuri târzii și semitârzi. În ultima perioadă, soiurile semitardive sunt căutate tot mai mult datorită recoltatului mai timpuriu, fără diferențe de producție față de soiurile mai tardive, se pretează mai bine la cultura irigată și au, în general, cantități gustative și valoare alimentară mai ridicate.
Victor Vătămanu
