În edițiile anterioare ale publicației noastre am semnalat în mod constant starea necorespunzătoare a sectorului de îmbunătățiri funciare, cu precădere a sistemelor de irigații.
Această periodă este însă bântuită de inundațiile de nestăvilit, care spulberă liniștea și bruma de avut ale miilor de familii, preponderent din mediul rural.
Dar de ce se tot reeditează acest film de groază, cu o cadență de 2-3 episoade anuale?
Dacă înainte de 1989 exista o strategie unitară de combatere a acestui fenomen, alocându-se și fondurile necesare în acest scop, în ultimii 20 de ani, investițiile în protecția contra inundațiilor, prin consolidarea digurilor, prin decolmatarea albiilor, prin lucrări specifice de desecare, s-au realizat sporadic.
Bani nu au fost, nu sunt și nu vor fi la nivelul necesarului, însă specialiștii au posibilitatea să decidă sectoarele prioritare, prin aprecierea pericolelor iminente.
În acest sens, există structuri centrale și locale care gestionează resursele alocate întreținerii digurilor și realizării desecărilor, pentru decolmatarea albiilor, dar și reglementări legale care sancționează distrugerea investițiilor existente pentru apărare contra inundațiilor – însă cu ce efect?
– mii de hectare de terenuri agricole sunt inundate la prima ploaie sau la topirea zăpezii – zonele populate din arealul unor râuri interioare de pe valea Dunării și din Bărăgan trăiesc anual coșmarul inundării proprietăților – s-a permis ridicarea unor construcții chiar în albia minoră a unor cursuri de apă sau canale colectoare și de evacuare a apei în exces – s-au permis defrișări iraționale, deversări în albiile râurilor a rumegușului sau a altor reziduuri – s-au dezafectat canale și instalații subterane de drenare a apei în exces.
În acest sens, este ilustrativ ce s-a întâmplat cu sistemul de drenare a apei în exces de pe suprafețele din nordul Capitalei, pe care în prezent tronează sute de construcții, predispuse la inundare în perioadele ploioase. Acest fenomen este întâlnit de altfel și în multe dintre zonele limitrofe ale marilor orașe sau ale stațiunilor turistice.
Pentru redresarea situației, din puținul pe care îl avem, din fonduri externe nerambursabile, dar și din împrumuturile deja contractate, judicios alocate, putem să începem să punem stavilă în calea apelor.
Corpul legiuitor al țării, ales și de cetățenii colegiilor care astăzi se confruntă cu furia apelor dezlănțuite, are datoria să asigure urgent cadrul legal pentru înlăturarea efectelor inundațiilor, dar și pentru promovarea unei strategii eficiente de combatere a acestui fenomen deosebit de păgubitor.
Altfel, minunata noastră Românie se afundă an după an în mocirla inundațiilor, din cauza nepăsării condamnabile!
