Agricultura românească traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimii ani, pe fondul costurilor ridicate de producție, al prețurilor scăzute la valorificarea cerealelor și al lipsei de predictibilitate. Pentru fermierii care activează atât în sectorul vegetal, cât și în zootehnie, provocările s-au acumulat, iar investițiile au fost amânate până când contextul economic va deveni mai favorabil.
Vonica Maniu, fermier din județul Constanța, exploatează aproximativ 2.200 de hectare și deține, totodată, o fermă de ovine. Acesta spune că actualul context economic obligă agricultorii să fie extrem de prudenți în privința fiecărei cheltuieli.
„Așteptăm să vedem luminița de la capătul tunelului, dar situația nu este roz nici în sectorul vegetal și nici în sectorul zootehnic. De exemplu, prețul de valorificare al cerealelor este de cel puțin 10 ani la fel și încearcă să scadă, nu să crească.
Am sistat toate investițiile și cheltuim foarte prudent. Reparăm utilajele pe care le avem, iar să cumpărăm teren nu urmărim, poate doar câteva hectare care sunt necesare, pentru a nu le cumpăra altcineva dintr-o solă în care lucrăm. Nu mai avem apetitul de a cumpăra terenuri sau de a face alte investiții. În urmă cu doi ani am cumpărat un singur disc care îmi era necesar.”
În opinia fermierului, seria de crize din ultimii ani – pandemia, războiul din Ucraina și tensiunile din Orientul Mijlociu – a schimbat radical modul în care sunt administrate exploatațiile agricole.
„«Crize multiple» este o expresie pe care nu o foloseam înainte, dar tot ce am trăit în ultima perioadă, de la pandemia de Covid până la războiul din Ucraina și, mai recent, conflictul din Orientul Mijlociu, au condus la o lipsă de predictibilitate în orice afacere.
Dacă înainte nu ne gândeam atât de mult la investițiile pe care le făceam, acum la fiecare leu pe care îl angajăm la plată ne gândim de 100 de ori. Negociem pentru tot: îngrășăminte, inputuri. Uneori nu ai ce face, acestea sunt prețurile.
Nu poți face agricultură fără îngrășăminte și fără produse de protecția plantelor, însă fiecare ban este atent controlat. Cunoaștem foarte multe ferme care au intrat în insolvență și nu este deloc un lucru îmbucurător.”
Agricultura, un sector strategic
Vonica Maniu consideră că agricultura trebuie tratată ca un domeniu de interes strategic, deoarece asigură securitatea alimentară.
„Noi suntem producători de hrană, iar hrana este esențială pentru toată lumea. M-am întrebat de multe ori ce s-ar întâmpla dacă, într-un an, fermierii nu ar mai produce nimic. Atunci oamenii și-ar da seama cât de importantă este agricultura și cât de atent trebuie tratat acest domeniu, care ține, de fapt, de siguranța națională. Sănătatea și apărarea sunt importante, dar nu trebuie să uităm niciodată de hrană. Riscurile noastre, ale fermierilor, sunt multiple, de la momentul în care punem sămânța în pământ și până când recolta ajunge în magazii.”
Pesta micilor rumegătoare blochează exporturile
Pe lângă dificultățile din sectorul vegetal, fermierul atrage atenția și asupra problemelor grave din zootehnie. În calitate de președinte al Uniunii Oierilor din România, acesta spune că pesta micilor rumegătoare continuă să afecteze puternic crescătorii de ovine și caprine, prin blocarea exporturilor.
„Și în domeniul zootehnic ne confruntăm cu o mulțime de probleme. De pildă, pesta micilor rumegătoare afectează foarte mult sectorul ovin și caprin. În acest moment, exportul s-a oprit, atât către statele europene, cât și către țările terțe. Ne confruntăm cu această situație de doi ani și nu știm cât timp o vom mai putea gestiona.
Suntem în permanent dialog cu ANSVSA și cu Comisia Europeană și încercăm să deblocăm măcar exporturile către țările terțe, pentru că acestea reprezintă motorul economic al sectorului. România consumă foarte puțină carne de oaie, iar dacă am rămâne doar cu piața internă, sectorul de creștere a oilor și caprelor ar suferi pierderi majore.”
În lipsa unor soluții pentru deblocarea exporturilor din sectorul ovin, fermierii aleg să își limiteze investițiile și să își concentreze resursele pe menținerea activității, într-un context pe care îl consideră tot mai dificil și mai puțin predictibil.
Ana Ioniță
