Drd. Florina Uleanu,
Brocoli
(Brassica oleracea convarietatea botrytis, varietatea cymosa, familia Brassicaceae) Se cultivă pentru inflorescențele mai puțin compacte, comparativ cu cele de conopidă, precum și datorită conținutului de vitamine, proteine, săruri de calciu, săruri de fosfor. Inflorescența prezintă pedicele florale mai puțin adunate decât cele de conopidă. Culoarea inflorescenței este de cele mai multe ori verde, dar se întâlnesc și soiuri de culoare gălbuie sau violacee, iar forma este de ciorchine. Datorită faptului ca acestea sunt foarte fragede, rezistența la transport și la păstrare îndelungată este destul de scăzută.
–Exigențe ecologice
Brocoli este o plantă care are cerințe ridicate în ceea ce privește umiditatea solului și umiditatea atmosferică.
În privința temperaturii, prezintă exigențe moderate. Brocoli rezistă până la -4°C. Factorul lumină are o importanță deosebită în faza de răsad a plantei. Solurile optime pentru această cultură sunt cele fertile, permeabile, cu un pH de 7-7,5.
–Tehnologia de cultură
Brocoli se cultivă prin răsad. Pentru culturile timpurii din câmp, răsadurile se produc prin semănat în răsadnițe calde, după data de 15 februarie.
Cantitatea necesară de sămânță pentru un hectar de cultură este de 300-350 grame. Semințele trebuie tratate termic sau chimic înainte de semănat, cu scopul de a se evita apariția unor boli. Vârsta răsadului la plantare este de 40-45 de zile.
Răsadurile trebuie repicate în ghivece nutritive.
Pregătirea terenului se realizează printr-o fertilizare efectuată toamna cu: 30-35 tone/ha gunoi de grajd, 300 kg/ha superfosfat, 300 kg/ha sare potasică, urmată de arătură adâncă.
Primăvara se erbicidează cu Treflan 24 EC sau Dual – 3 l/ha, cu câteva zile înainte de plantat, și se administrează 100 kg/ha azotat de amoniu. Acestea se vor încorpora în sol cu ajutorul grapei cu discuri. Terenul destinat acestei culturi se va modela în biloane.
Universitatea din Pitești
Plantarea soiurilor timpurii de brocoli se face în perioada 15-25 martie.
–Lucrări de îngrijire
Completarea golurilor se face la 4-5 zile de la plantare cu răsad de aceeași vârstă și din același soi.
Fertilizarea fazială se face la două săptămâni de la completarea golurilor cu: 100 kg/ha azotat de amoniu, 150 kg/ha superfosfat și 75 kg/ha sare potasică.
Din cauza cerințelor ridicate în ceea ce privește umiditatea, se recomandă efectuarea a 4-5 udări la soiurile timpurii, cu o normă de 300-350 mc/hectar. Udarea trebuie aplicată la un interval de 15-20 de zile. Pentru combaterea buruienilor se recomandă efectuarea de prașile mecanice sau manuale.
Recoltarea se face manual, prin tăiere la 2-3 cm sub locul de ramificare a lăstarilor din inflorescență. Producția la soiurile timpurii este de 25-28 tone/hectar.
Varza de Bruxelles
(Brassica oleracea varietatea gemmifera, familia Brassicaceae) Se cultivă pentru verzișoarele care se formează la baza frunzelor. Plantele sunt rezistente la temperaturi scăzute, astfel încât în zonele cu ierni blânde pot rămâne în câmp până primăvara. Verzișoarele au un gust plăcut și un conținut ridicat de vitamine și săruri minerale. Perioada de consum se poate prelungi prin păstrarea verzișoarelor în stare congelată.
–Particularități biologice
Este o plantă bienală, care prezintă un sistem radicular pivotant. Tulpina poate avea înălțimi variabile, de 0,5-1,5 m.
Aspectul general al tulpinii este conic sau cilindric, în funcție de poziția în spirală a verzișoarelor. Frunzele sunt lung pețiolate, cu marginea limbului îndreptată în sus, au culoare verde, de diferite nuanțe, uneori cu tentă albăstruie sau chiar marmorată, cu aspect decorativ. Verzișoarele se dezvoltă din mugurii axilari și pot avea formă sferică sau alungită, de mărimea unei nuci. În anul al doilea de vegetație, din verzișoare se formează tulpini florifere, cu flori de culoare galbenă, pe tipul 4, în număr de până la 5.000 bucăți/plantă.
Fructul este o silicvă cu semințe mici, sferice, a căror facultate germinativă se poate păstra până la 5 ani.
–Exigențe ecologice
În ceea ce privește temperatura, această plantă nu are cerințe ridicate. Astfel, temperatura optimă de germinare este de 18-20 grade Celsius. Ca plantă matură, poate rezista și la o temperatură de -15 grade Celsius. Acesta este motivul pentru care se poate recolta până toamna târziu. Lumina are o importanță majoră în faza de răsad. Astfel, lumina insuficientă duce la alungirea răsadurilor. Prezintă cerințe mari de apă atât în sol, cât și în atmosferă. Preferă solurile cu textură mijlocie, afânate, bogate în humus, cu un pH de 7,2-7,8.
–Tehnologia de cultură a verzei de Bruxelles Varza de Bruxelles se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor.
Pregătirea terenului se face toamna, când se aplică o fertilizare cu: 20 tone/hectar gunoi de grajd bine descompus, 300 kg/hectar superfosfat și 100 kg/hectar sare potasică. Răsadul se produce prin semănat rar, la sfârșitul lunii aprilie. Se seamănă 1,5-2,5 grame/mp, deoarece nu se aplică lucrarea de repicare. Plantarea se execută în perioada 1-15 iunie.
–Lucrări de îngrijire
La cultura verzei de Bruxelles se execută lucrări de: completare a golurilor, fertilizare fazială (la apariția primelor verzișoare), 4-5 prașile manuale și mecanice, precum și o lucrare de îndepărtare a frunzelor de la bază spre vârf, pe măsură ce se formează verzișoarele. Recoltarea se face manual și începe toamna târziu. Producția este de 5-6 tone/hectar, iar la hibrizii tardivi poate ajunge la 10-12 tone/hectar.
Batatul
(Ipomea batatus, familia Convolvulaceae – cartoful dulce) Este o plantă anuală, erbacee, cu tulpină târâtoare. În România, înflorește foarte rar și nu produce semințe, motiv pentru care se înmulțește vegetativ, prin butași. În sol, formează rădăcini tuberizate de diferite forme. Se folosește pentru piureuri sau la diferite salate.
–Exigențe ecologice
Batatul este o plantă foarte pretențioasă la căldură și sensibilă la temperaturi scăzute. Astfel, pentru îngroșarea rădăcinii are nevoie de cel puțin patru luni de perioadă călduroasă, cu temperaturi de 23-30 grade Celsius. Cartoful dulce are cerințe mari de umiditate în perioada depunerii substanțelor de rezervă în rădăcini.
Lipsa apei determină diminuarea producției și a conținutului în amidon al rădăcinilor.
Producții mari se obțin pe solurile fertilizate cu îngrășăminte chimice și verzi.
–Tehnologia de cultură
Cultura de batat se înființează primăvara târziu, mai exact de la sfârșitul lunii mai până la sfârșitul lunii iunie.
Plantarea butașilor înrădăcinați se face pe biloane late de 30-40 cm și înalte de 25 cm, la distanțe de 70 cm.
–Lucrările de îngrijire
Prașile, erbicidare, udări prin aspersiune, fertilizări chimice, iar ca lucrare specială, se practică săltarea vrejilor de pe loc pentru a evita formarea rădăcinilor adventive, în defavoarea îngroșării rădăcinilor comestibile. Recoltarea are loc la sfârșiul lunii octombrie, înainte de apariția brumelor de toamnă. Producția este de 15-40 tone/hectar.
Nicoleta Burtan
