Lista recomandată a hibrizilor de floarea-soarelui

9 minute de citit

Folosirea seminței certificate F1, care întrunește condițiile de calitate prevăzute de noile norme de certificare și care este tratată cu insectofungicide specifice tehnologiei de cultură reprezintă cea mai importantă măsură tehnologică. Potențialul productiv al seminței din F2, F3 etc. scade până la 30% din cauza segregării; de aceea, toată literatura de specialitate recomandă a se folosi numai sămânță certificată, obținută din hibrizi testați în zona de cultură.

În interes practic, în întrega Comunitate Europeană s-a extins recomandarea de a testa comportamentul hibrizilor de floarea-soarelui în fiecare zonă de favorabilitate a culturii, elaborându-se „Lista soiurilor recomandate”. Cei interesați, respectiv asociațiile de cultivatori, patronatele industriei prelucrătoare și firmele producătoare de sămânță, împreună cu reprezentanții organelor publice, în calitate de garant al interesului național, finanțează un program de testare pe zone de cultură, pentru a asigura o bună orientare a producătorilor agricoli.

Lista soiurilor recomandate reprezintă cea mai calificată recomandare de utilizare a soiurilor și hibrizilor pentru cultivatori și procesatori pentru o anumită zonă de cultură.

La propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în baza prevederilor Legii nr. 266/2002, a fost întocmită lista soiurilor recomandate, având la bază datele experimentale obținute de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Sisești”, precum și de marile companii transnaționale care comercializează sămânța în România, cu sprijinul specialiștilor din Ministerul Agriculturii, ISTIS și ai AMSEM.

Pe lângă hibrizii de floarea-soarelui prezentați la capitolul privind zonele favorabile pentru această cultură, la ora actuală se mai află în rețeaua de comercializare următorii hibrizi: Fly, Valentino, Rigasol, Fleuret, PR63A83, Banat. Hibrizii în curs de extindere sunt: Heliasol, Kasol, Floyd, Florina, Masai, Manitu, iar hibrizii noi sunt reprezentați de: Laguna, Magnum, Minunea, Top 75, Venus, Saturn, Saxo, Sunfo, LG 56 34, LG 56 60.

Sămânța și semănatul

Tratamentul seminței de floarea-soarelui se va face obligatoriu, în vederea combaterii putregaiurilor, cu următoarele substanțe fungicide: Banlate, Galben, Fundazol, în doză de 1,5 kg la tona de sămânță, iar împotriva manei florii-soarelui sămânța se va trata cu Apron, în doză de 2 kg la tona de sămânță.

Combaterea dăunătorilor se va face prin tratarea sămânței cu unul dintre insecticidele: Gaucho, în doză de 10 litri/tona de sămânță; Cruiser 350 FS, în doză de 10,0 litri/tona de sămânță; Furadan, în doză de 28 litri/tona de sământă.

Precizia semănatului este oferită de reglarea corespunzătoare a semănătorii, în funcție de densitatea cu care se va semăna, prin pierderi minime de plante și printr-un control foarte bun al adâncimii de semănat și al distanței între rânduri.

Epoca de semănat – semănatul începe atunci când în sol se realizează pragul minim de temperatură pentru germinarea semințelor de floarea-soarelui (7,5 grade Celsius), la adâncimea de încorporare a seminței. De asemenea, se va ține cont de rezerva de apă din sol, de presiunea bolilor și a dăunătorilor, de prezența buruienilor și de hibridul utilizat.

Întârzierea semănatului este însoțită de răsărirea neuniformă a plantelor, din cauza reducerii umidității din sol și de deplasarea fazei de înflorire în perioada de secetă acută din a doua jumătate a lunii iulie, ceea ce determină importante pierderi de producție.

Semănatul începe mai întâi cu parcelele tratate cu erbicide și apoi cu cele netratate, pentru a preveni infestarea cu buruieni a culturii înainte de răsărire.

Densitatea optimă de semănat se stabilește în funcție de potențialul biologic al hibridului, indicii de calitate a seminței și de starea fitosanitară a acesteia, de epoca de semănat, de calitatea patului germinativ și de presiunea bolilor la densități mărite. Densitatea optimă la floarea-soarelui cultivată în sistem neirigat este de 40-50 mii plante la hectar. Limita maximă se recomandă pentru hibrizii cu talie redusă. Reglarea mașinii de semănat se va face în funcție de valoarea culturală a seminței și de gradul de patinare a roții tasatoare a semănătorii. Este foarte important ca repartizarea semințelor pe rând și pe adâncimea de semănat să fie uniformă, pentru a asigura o răsărire explozivă a tuturor plantelor și o dezvoltare armonioasă a acestora.

Distanța între rânduri va fi de 70 cm, distanță care asigură posibilitatea executării prașilelor mecanice pentru combaterea buruienilor în primele faze de creștere și dezvoltare ale plantei.

Adâncimea de semănat – în condițiile din România, în vederea asigurării apei, căldurii și aerației necesare germinării semințelor și a răsăririi rapide a plantelor, corelate cu cerințele hibrizilor cultivați, adâncimea de semănat va fi de 4-6 cm.

Lucrările de întreținere a culturii de floarea-soarelui

Combaterea buruienilor – pentru a diminua infestarea cu buruieni a culturii de floarea-soarelui se va efectua o serie de lucrări mecanice și chimice, care au rolul de a reduce rezerva de buruieni din sol. În vară, după efectuarea arăturilor, imediat după recoltarea plantei premergătoare, ogoarele vor fi menținute curate de buruieni, prin 1-2 lucrări de discuire. Pe terenurile infestate cu buruieni mono- și dicotiledonate perene se recomandă aplicarea în luna septembrie a unui tratament cu erbicide pe bază de Glifosat (Roundup). Tratamentul se recomandă în anii cu veri ploioase, care favorizează răsărirea buruienilor și o bună stare de turgescență a plantei, care să permită translocarea cât mai profundă a erbicidului în toate organele subterane ale plantei.

Primăvara se vor execută 2-3 lucrări ale solului (grăpatul arăturilor la desprimăvărare, lucrarea cu discul în agregat cu lama nivelatoare și grapa cu colți și, în preziua semănatului, o ultimă lucrare cu combinatorul), în vederea asigurării unui bun pat germinativ, dar și al combaterii buruienilor.

La pregătirea patului germinativ, pentru combaterea buruienilor mono- și dicotiledonate se pot folosi erbicide de tipul: Triflurex 48 EC, în doză de 1,75-2 litri la hectar.

Imediat după semănat, pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se pot folosi erbicide de tipul: Guardian (doză de 2 l/hectar); Harness (doză de 4-5 litri/hectar); Prometex (doză de 2,5-4 litri/hectar).

În zonele infestate cu costrei sau pir, pe vegetație se pot aplica erbicide de tipul: Agil (doză de 0,7-1,5 litri/hectar); Leopard (doză de 0,8-1,75 litri/hectar); Galant (doză de 0,5-1 litru/hectar).

Sunt situații în care, în ciuda aplicării corecte a acestor substanțe, să mai rămână buruieni (inclusiv dicotiledonate perene) necombătute. Pentru prevenirea acestor situații se vor efectua două prașile mecanice, care vor completa acțiunea erbicidelor. Ele se vor aplica înaintea erbicidărilor în vegetație, pentru un efect sinergic mai bun.

Pentru reducerea infestării cu buruieni anuale și perene din cultura de floarea-soarelui, se impune efectuarea corectă și la epoci optime a tuturor lucrărilor mecanice necesare înființării culturii. De asemenea, pe suprafețele infestate puternic cu buruieni, atât dicotiledonate anuale, cât și perene, este necesară practicarea unei rotații eficiente de minimum 5 ani, în vederea reducerii infestării cu aceste specii rezistente de buruieni.

La cultura de floarea-soarelui, pentru obținerea unei diminuări semnificative a infestării cu buruieni este impetuos necesară utilizarea tuturor măsurilor de combatere integrală (rotații raționale, folosirea de semințe hibride de bună calitate, sămânță bine tratată, efectuarea unor lucrări mecanice în epoca optimă, respectarea cu strictețe a epocii optime de semănat și aplicarea în doze optime a îngrășămintelor și erbicidelor recomandate).

Prevenirea și combaterea bolilor și a dăunătorilor

Cultura de floarea-soarelui este afectată de un complex de agenți patogeni, dintre care cei mai păgubitori sunt: Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Plasmopara helianthi, Phomopsis helianthi, Sclerotinia bataticola, Orobanche cumana. Bolile produse de acești patogeni pot provoca pierderi de recoltă apreciate, în medie, la 30% și uneori chiar mai mult.

Prevenirea atacului acestor patogeni impune măsuri de combatere integrată prin: cultivarea de hibrizi rezistenți; respectarea rotației de 6 ani; folosirea unei semințe sănătoase provenite din loturile semincere libere de boli; aplicarea dozelor optime de îngrășăminte NPK, în raport echilibrat; executarea în condiții optime a lucrărilor solului și de întreținere a culturii; recoltarea la timp a culturii; tratamente chimice la sămânță și în vegetație.

Tratamentul la sămânță se face diferențiat, în funcție de bolile ce se manifestă în teritoriul cultivat. Astfel, pentru combaterea putregaiului alb și cenușiu (Sclerotinia sclerotiorum și Botrytis cinerea) se vor folosi următoarele produse: Sumilex (doză de 1 kilogram/tona de sămânță); Rovral, Ronilan, Mancoben, Mentoben, Derosal, Bavistin, Benlate, Titamet, Royal FLO, Truchosemin (doză de 2 kilograme/tona de sămânță). Pentru combaterea atacului de mană (Plasmopara helianthi), se vor folosi substanțe de tipul: Apron și Galben, în doză de 4 kilograme/hectar.

Tratamentul complex împotriva bolilor la sămânță se va face cu substanțe de tipul: Galben Super (doză de 5,0 kilograme/tona de sămânță) sau cu Ostenal (doză de 4 kilograme/tona de sămânță).

Tratamentele efectuate în cursul perioadei de vegetație capătă o tot mai mare importanță în anii cu puternice procese de patogeneză. Prezintă importanță atacul de Sclerotinia sclerotiorum și Botrytis cinerea, pentru care se vor aplica (la avertizare) două tratamente succesive, utilizând unul dintre următoarele produse: Ronilan, Rovral, Sumilex (doză de 1,5 kilograme/hectar/tratament), Mirage, Bavistin (doză de 1 litru produs comercial/hectar/tratament), Alto (doză de 0,6 litri/hectar/tratament), Spotrak alpha, Altocombi, Ronilan, Carbendazim (doză de 1,5 litri produs comercial/hectar/tratament).

Pentru prevenirea și combaterea atacului de Phomopsis helianthi (la avertizare), se vor aplica două tratamente cu produse de tipul: Konker, Altocombi (doză de 1,5 litri/hectar), Punch (doză de 0,5 litri/hectar), Rovral (doză de 1,5 kilograme/hectar), Alert (doză de 0,6 litri/hectar).

Tratamentele în vegetație se realizează cu mijloace terestre sau aviatice, iar cantitatea de apă la hectar se stabilește în funcție de capacitatea de dispersie a utilajului cu care se face tratamentul (de regulă, 300-500 litri de apă/hectar).

Cei mai periculoși dăunători ai culturii de floarea-soarelui sunt: gărgărița frunzelor (Tanymecus dilaticollis), și viermii-sârmă (Agriotes ssp.), care atacă, în special, plantele în primele faze de vegetație și care diminuează densitatea culturii, până la compromiterea acesteia. O primă măsură preventivă a acestui eventual atac constă în evitarea porumbului ca plantă premergătoare pentru floarea-soarelui.

Pentru prevenirea acestor pagube, sămânța se va trata cu produse de tipul: Furadan, Diafuran, Carbodan, Carbofuran (doză de 28 litri/tona de sămânță), Gaucho (doză de 10 litri/tona de sămânță).

În timpul vegetației, dăunătorii pot fi combătuți prin aplicarea unui tratament cu produse de tipul: Actara (doză de 0,06 litri/hectar); Decis (doză de 0,2-0,3 litri/hectar); Fastac (doză de 0,01-0,02 litri/hectar); Karate (doză de 0,2-0,4 litri/hectar); Mospilan (doză de 0,06-0,125 litri/hectar); Regent (doză de 0,09-0,21 litri/hectar); Sinoratox (doză de 0,1-0,3%); Victenon (doză de 0,4-1,0 litri/hectar).

Pentru combaterea rozătoarelor din câmp se poate folosi produsul Baraki.

Polenizarea suplimentară

Pentru a obține o cantitate sporită de semințe, este recomandată polenizarea suplimentară a plantelor de floarea-soarelui. În acest sens, se vor asigura cel puțin două familii de albine pentru fiecare hectar. Stupii de albine trebuie instalați în apropierea lanului de floarea-soarelui înainte de înflorirea acestuia.

Recoltarea culturii de floarea-soarelui începe când umiditatea semințelor este de aproximativ 15-16%. Nu se recoltează la maturitatea deplină, din cauza pierderilor mari prin scuturare. Producțiile obținute în România variază între 3.000 și 4.000 kg semințe/ha, în condițiile aplicării corecte a tehnologiei de cultură. Imediat după recoltare, se vor lua măsuri de scădere a umidității boabelor până la 9%, pentru ca semințele să fie păstrate în condiții normale. Se vor executa operațiuni de lopătare, condiționare, lotizare și controale periodice privind condițiile de păstrare.

Pentru combaterea insectelor din depozitele utilizate, se pot folosi produse de tipul: Actelic (doză de 0,05-0,1%); Fendonă (doză de 2-3%); Phostoxin (39/100 kg semințe).

Victor Vătămanu

Ți-a fost de folos? Trimite-l mai departe.

Adaugă AGRIMEDIA ca sursă preferată pe Google

Citește și articolele din Revista AGRIMEDIA 1-14 Octombrie 2026

Subiecte urmărite

Din arhivă

Caută în arhivă, pe ani