Livada de cireșe bio, de la provocări la satisfacții

​Livada de cireșe ecologice din Nistorești, județul Galați, de aproximativ 16 hectare, este probabil singura de acest fel din țară. Este o livadă tânără, abia intrată pe rod, de la care se așteaptă foarte mult în următorii ani. Erika Șerban, cofondator al Cireșelor BioErika este sufletul acestui proiect îndrăzneț.

​Crescută în grădina bunicilor, educată de mică în tot ce înseamnă natură verde și curată (acum spunem ecologic și sustenabil), Erika Șerban nu a fost neapărat atrasă de ideea de ”grădinărit”. A urmat o carieră în ingineria construcțiilor, apoi, pasionată de calitate și de respectarea standardelor în orice domeniu, acum este auditor pe standarde de calitate.
Livada de cireși a venit ca un pas firesc, o punere în practică a ceea ce a învățat de-a lungul anilor despre sustenabilitate. De ce cireșe? Pentru că îi plac foarte mult, pentru că amintirea gustului fructelor din copilărie a rămas bine întipărită în memorie și și-a dorit să readucă acel gust.
”Mi-am dorit foarte mult să am prima livadă care fie sustenabilă, să pot să implementez tot ce am învățat și știu că este posibil în natură. Este o livadă de familie, unde sunt cofondator, iar nouă cireșele ne plac foarte mult”, a spus Erika Șerban.
Primii pomi fructiferi au fost cumpărați din România, de la stațiunile de cercetare, soiurile Boambe de Cotnari, Van și Stella. Apoi, următoarea tranșă de material săditor a fost adusă din Italia, soiurile Regina și Cordia.
Cu un proiect creionat în 2015, livada a primit avizul final în 2017, iar anul următor s-a plantat prima jumătate. Nici consultanții care au lucrat la proiect, nici specialiștii cu care a colaborat nu le-au dat vreo șansă, nici măcar după aprobarea acestuia. În cei doi ani până la implementare, soții Șerban s-au documentat, au făcut vizite în Italia, au descoperit piața de produse de protecție biologice și metode alternative de combaterea a unor dăunători etc. Nimic din ceea ce auzea de la cei din jur nu a oprit-o pe Erika Șerban să-și ducă visul până la capăt.
”Absolut nimeni nu a fost de acord cu noi. Nu mai dormeam noaptea, dar am încercat, pentru că optimismul meu este peste orice limită. Între tranșa 3 și tranșa 4 a proiectului am simțit ”inconștiența”. Dar când au apărut primele cireșe, am fost și prima care le-a degustat. Au fost cele mai bune fructe pe care le-am mâncat în viața mea, iar dacă cineva îndrăznea să spună că le-am cules prea devreme sau sunt prea acre, sau prea tari, îl dădeam afară din livadă. Am plâns în ziua aceea”, își amintește producătoarea.

​Primul proiect a avut o valoare de aproximativ 660 mii euro, cu finanțare de 90%. Dar banii din primul proiect nu au fost suficienți pentru dezvoltarea și dotarea cu tot ceea ce este necesar pentru o astfel de plantație. Drept urmare, Erika Șerban așteaptă aprobarea unui alt proiect pentru achiziția de plase antigrindină și antiîngheț, precum și pentru extinderea livezii. Iar planurile sunt chiar ceva mai mari, însă totul se va construi treptat.
Cele mai mari provocări sunt, de departe, cele legate de climă. Tânăra plantație a avut de suferit atât anul trecut din cauza temperaturilor excesive, cât și anul acesta când valul de frig din aprilie a decimat producțiile în mai toată țara. Și încă se resimt efectele din cauza oscilațiilor de temperaturi și la soiurile mai tardive.
Printre dăunătorii mai greu de controlat se numără afidele, dar există soluții, spune producătoarea. Însă cel mai greu de ținut la distanță nu sunt insectele, ci graurii, care produc pagube serioase nu doar prin numărul extraordinar de mare, ci pentru că nu se mai sperie de nimic. 
Recoltarea, sortarea și ambalarea au venit cu alte provocări, mai ales că nu a avut hală de la început, iar caserolele nu sunt mai mari de 500 g. Pe de altă parte, producția este încă mică, nu pune probleme deosebite privind forța de muncă și recoltarea, iar momentan nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Când livada va reuși să producă cele 150-180 tone, Erika Șerban are câteva variante de a aduce muncitorii de care ar avea nevoie. 

Merită investiția într-un brand propriu?
Când primele cireșe au fost recoltate, s-a pus problema alegerii unui nume. Și pentru că toți știau cât de mult suflet a pus în această livadă, familia a decis că trebuie să poarte numele Erikăi. Așa a au ales simplu Cireșe Bio Erika. Însă impunerea unui nume propriu în retail, chiar dacă ai o calitate deosebită, ambalaj și respecți toate cerințele a fost mult mai dificilă decât se aștepta. Erikăi Șerban i s-a spus de către unele lanțuri de magazine că vor ele să pună brandul lor, cireșele urmând să fie amestecate cu altele. Producătoarea nu acceptat și a înțeles că trebuie făcută diferențierea și prin marketing de brand.
”Cireașa bio este un produs foarte curat și cu aspect sănătos, fruct integru, mai ales după sortare și introducere pe lanțul de frig. Țin la această calitate foarte mult. La supermarket uneori se mai schimbă condițiile de păstrare”, mai spune ea.
Cât privește intențiile pentru livadă, Erika Șerban, deși are mai multe planuri care vizează diverse sisteme de protejare a livezii, momentan cel mai mult își dorește să treacă cu bine peste acest sezon.
”Acum îmi doresc doar să trecem cu bine de campania aceasta. Este activitatea mea de suflet, în care am pus toți banii și tot timpul meu”, spune pasionata pomicultoare, care din când în când mai merge să predea studenților despre calitate și sustenabilitate, pentru că îi place să împărtășească din cunoștințele sale și altora, și mai ales copiilor.
Așadar, povestea Cireșelor Bio Erika este una despre pasiune, despre răbdare, perseverență și încrederea neclintită că agricultura hrănește și sufletul, nu doar trupul.
 
Roxana Drăghici
​