Cultura viței-de-vie
În luna aprilie se termină plantarea viței-de-vie și completarea golurilor cu vițe înrădăcinate sau prin marcotaj; se încheie tăierea în uscat și cercuitul; în viile tinere se instalează mijloace de susținere și se leagă coardele; se face mobilizarea solului pe rând, între rânduri și aplicarea erbicidelor preemergente; se călesc butașii altoiți și se plantează în școala de vițe; se completează golurile în vasele cu vin, are loc afumarea piviței și a cramei, în vederea igienizării.
Plantarea viței-de-vie – înființarea plantațiilor viticole trebuie făcută cu multă grijă, deoarece necesită cheltuieli mari, are durata de viață îndelungată (30-60 de ani) și, prin urmare, orice greșeală este costisitoare și se răsfrânge pe o durată lungă de timp.
Plantația trebuie să corespundă scopului urmărit, să se asigure o prindere de 100%, o creștere viguroasă a butucilor. Cele mai importante probleme în realizarea acestor deziderate sunt:
Timpul de plantare cel mai potrivit este, de regulă, primăvara, în perioada 20.03-20.04, când temperatura solului ajunge la 8-10 grade Celsius, la adâncimea de 30-40 cm, iar la fundul gropilor nu mai stagnează apa;
Pregătirea terenului pentru plantare – lucrarea se face din toamnă și constă dintr-o arătură adâncă, la 50-60 cm, fertilizare cu gunoi, fosfor și potasiu și combaterea unor boli și dăunători specifici. Pe suprafețe restrânse, lucrarea se face manual, prin săparea la două rânduri adâncime de cazma, ocazie cu care se încorporează în sol 400-600 kg/mp gunoi bine fermentat și îngrășăminte minerale.
În cazul plantării vițelor în curte, pe lângă garduri, ziduri, alei, mobilizarea adâncă a terenului se face sub forma unor șanțuri cu lățimea de peste 50 cm, la 30-60 cm distanță de acestea, pe direcția viitoarelor rânduri.
Urmează pichetarea, adică marcarea cu țăruși (50-60 cm lungime) sau cu pari (1,2-1,3 m) a locului unde vor fi plantate vițele. Distanțele de plantare recomandate sunt: 2-2,2 m între rânduri și 1-1,2 m pe rând la întreținerea mecanizată a plantației; de 1,5-1,8/0,8-1,2 m la întreținerea cu mijloace tractate cu animale; de 1,-1,5 m/0,8-1,0 m la întreținerea manuală.
Pregătirea vițelor – se recomandă folosirea numai de vițe înrădăcinate din soiuri corespunzătoare scopului propus (struguri de masă, pentru vin etc.) și care la locul de cultură găsesc condiții bune de creștere și rodire. Pentru a asigura struguri proaspeți o perioada lungă de timp vor fi folosite soiuri cu coacere eșalonată.
Vițele pentru plantare se procură din timp de la pepinierele viticole și se păstrează până în momentul plantării stratificate în nisip umed.
Pregătirea vițelor pentru plantare se execută în paralel cu plantarea și constă în controlul viabilității și sănătății prin secțiuni în muguri, în rădăcini, în cordițe. Totodată, se face resortarea (îndepărtând vițele necorespunzătoare), fasonarea și mocirlirea vițelor bune de plantare.
Acestea trebuie să fie sănătoase, cu cel puțin două rădăcini la bază, lungi de peste 15 cm, cu minimum o cordiță de peste 15 cm lungime și cu sudură perfectă la punctul de altorire. Fasonarea constă în scurtarea rădăcinilor la 8-10 cm lungime, a cordiței la 3-4 cm muguri. După fasonare, vițele se mocirlesc, introducându-se cu rădăcinile într-un amestec format din: 1/3 balegă de taurine, 1/3 pământ galben și 1/3 apă. După mocirlire, vițele se plantează imediat.
Plantarea propriu-zisă – cuprinde următoarele operațiuni: săparea gropii cu cazmaua la dimensiuni de 40-50 cm în teren desfundat sau 60/70/50 cm (adâncime) în teren nedesfundat; formarea unui mușuroi pe fundul gropii din pământ la suprafață, mărunt și umed; punerea viței cu rădăcinile răsfirate pe mușuroi și cu punctul de altoire (coletul) cu 2-3 cm deasupra nivelului solului, la 3-5 cm distanță de pichet și pe partea acestuia; tragerea peste rădăcini a unui strat reavăn, mărunțit și tasarea ușoară cu piciorul; umplerea gropii cu pământ până la 1/3 din adâncime, tot mărunt și reavăn, și tasarea puternică; adăugarea a 2-3 kilograme de mraniță și peste aceasta a 8-10 litri de apă; prăfuirea cu 3-5 g de insecticid a pereților gropii; umplerea gropii cu pământ, tasarea și executarea unui mușuroi de pământ reavăn și mărunt, înălțimea acestuia depășind cu 5-6 cm vârful codiței.
Cultura pomilor fructiferi
În livadă se continuă lucrările de prășit, fertilizare cu îngrășăminte chimice sau organice, precum și erbicidările preemergente în plantațiile pe rod.
Pentru erbicidările preemergente (înainte de răsărirea buruienilor) se pot utiliza erbicidele recomandate de către specialiștii horticoli, în doza și la termenul stabilite.
O importanță deosebită o au însă tratamentele pentru combaterea bolilor și dăunătorilor, lucrări ce condiționează cantitatea și calitatea producției de fructe. În funcție de specie, în această lună se recomandă a se aplica la avertizare următoarele tratamente:
– La semințoase (măr, păr, gutui) tratamentul 1 – în zonele de deal, cu vegetație mai întârziată, se efectueaza când 10-15% din mugurii de rod sunt la începutul dezmuguritului, pentru prevenirea atacului cauzat de gărgărița florilor de măr.
În cazul soiurilor sensibile la atacul de făinare, tratamentul se completează și pentru această boală folosind sulf muiabil, concentrație 0,7%, sau zeamă sulfocalcică, concentrație 2%. În cazul unei primăveri mai timpurii, tratamentul se efectuează în ultima decadă a lunii martie;
– Tratamentul 2 – se face când 10-15% din mugurii de rod (floriferi) sunt la începutul înfrunzitului, pentru prevenirea atacului de rapăn, făinare, monilioză, ouă de acarieni.
La această stropire se recomandă a se folosi substanțe tip Turdacupral 50, concentrație 0,4%, sau zeamă bordeleză, concentrație 0,5%. În această fenofază, pentru livezile cu atac al păduchelui din San Jose și rezervă de ouă acarieni, care nu au fost stropite în perioada de iarnă, este recomandat a se utiliza US-1, concentrație 1,5.
– Tratamentul 3 – se execută când 50-55% din muguri de rod sunt în faza de refirare a inflorescenței, până la începutul înfloritului, pentru combaterea rapănului, făinării, atacului de acarieni, uneori și de adulți de insecte minatoare.
În zonele cu vegetație mai timpurie, se utilizează în această lună și tratamentul 4, când 15-30% din flori au început să-și scuture petalele, folosind aceleași pesticide recomandate de specialiștii fitosanitari și la tratamentul anterior.
– La sâmburoase (prun, cireș, vișin, piersic, cais), tratamentul 1 este de bază pentru reducerea rezervei biologice de monilioză și ciuruirea frunzelor, antracnoza frunzelor de cireș și vișin și bășicarea frunzelor de piersic.
Tratamentul se efectuează între fenofazele de buton verde și înălțarea inflorescenței, folosind substanțe de tip Turdacupral 50PU concentrație 0,4% la prun, Topsin 70 sau Metoben 70 la cireș și vișin sau derivate ale acestora; zeama bordeleză, concentrație 0,5 la piersic și la cais.
Concomitent se combat și ouăle hibernante de acarieni, mai ales la specia prun. Tratamentul 2 este obligatoriu a se efectua la căderea petalelor, respectiv când 15-30% din flori au început să-și scuture petalele, eliminându-se pagubele produse de principalele boli prin utilizarea produselor din gama largă ce se găsește la fiecare farmacie fitosanitară.
Cu aceeași stropire se evită pagubele pricinuite de viespea cu ferestrău la prun, omizi defoliatoare și afide, folosind insecticidele de tip Decis 2,5 CE, concentrație 0,025%, sau Sinoratox 35, concentrație 0,1%.
Nu trebuie uitate măsurile de prevenire a brumelor târzii de primăvară. Cea mai utilizată metodă de combatere a brumelor și la îndemâna oricui este fumigația.
Grămezile cu înălțimea de 60-70 cm și lărgimea la bază de 1,20 m, clădite pentru fumigație, trebuiesc așezate mai ales lângă alei, pe partea de unde suflă vântul, pentru ca fumul să fie dus printre pomi. Pentru o bună acțiune a fumului împotriva brumelor târzii de primăvară sunt necesare în jur de 80-100 grămezi la hectar.
Victor Vătămanu
