Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Hristos este una dintre cele mai înălțătoare și solemne sărbărori creștine. Această sărbătoare este precedată de o perioadă de șapte săptămâni de post, răgaz de pregătire a credincioșilor pentru Mare Praznic al Învierii. Duminica Floriilor este ziua când sărbătorim întoarcerea lui Isus Hristos în Ierusalim, recunoscut și primit ca un rege. Următoarea zi importantă din ajunul Paștelui este Joia Mare, marcată de câteva evenimente majore prealabile Învierii, și anume:
– Spălarea picioarelor ucenicilor de către Isus, ca pildă a smereniei; – Cina cea de taină, cu adânci semnificații și rugăciunea mai presus de fire din grădina Ghetsimani a Mântuitorului; – Vinderea Domnului nostru Isus Hristos de către Iuda pe 30 de arginți.
Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ziua răstignirii lui Isus Hristos pe cruce, ziua cea mai tristă și copleșitoare, în care fiul Domnului a pătimit, a fost batjocorit, i s-a dat sa bea oțet dintr-un burete înfipt în vârf de trestie și a fost răstignit. Zi de post negru, ultima zi în care credincioșii își curăță trupul prin Sfânta taină a împărtășaniei. Sâmbata este prăznuită îngroparea trupului Mântuitorului nostru Isus Hristos. În seara zilei de sâmbată, familiile de creștini merg la sfânta biserică pentru a participa la slujba specială a Învierii Mântuitorului. Întorși acasă, în sânul familiei, în dimineața zilei de Duminică a Învierii, credincioșii, pătrunși de spiritul marii sărbători, se bucură de masa tradițională, de pe care nu lipsesc pasca, mielul, cozonacul și ouăle roșii.
Multe și diverse sunt obiceiurile păstrate de tradiția poporului român menite să cinstească Sfânta sărbătoare a Învierii Domnului nostru Isus Hristos!
Dar de ce și mai ales de când creștinii prăznuiesc Sfânta sărbătoare a Paștelui la date diferite? Iată o întrebare pe care o pun milioane de creștini.
După cum se cunoaște, la Sinodul Ecumenic de la Niccea, care a avut loc în anul 324 d.H., s-a stabilit uniformizarea prăznuirii acestei unice și mari sărbători a creștinătății „în prima duminică după echinocțiul de primăvară, după luna plină”. Această situație benefică pentru întreaga lume creștină a durat până în anul 1582, când biserica apuseană, prin ordinul Consiliului de la Trident, a purces la îndreptarea Calendarului Iulian, rezultând o diferență de dată și de zile față de Calendarul Gregorian și implicit de zile când biserica creștină apuseană, respectiv cea răsăriteană prăznuiesc Învierea Domnului Isus Hristos. Indiferent de data prăznuirii Sfintelor Sărbători Pascale, spiritual și afectiv semnificația Marii Sărbători rămâne aceeași în cugetul și simțirea întregii comunități creștine. Speranța milioanelor de creștini este ca Înalt-Stătătorii bisericilor creștine surori, luminați de Duhul Sfânt, să lucreze pentru uniformizarea datei calendaristice de prăznuire a celor mai importante sărbători, întrucât Domnul nostru Isus Hristos într-o zi s-a născut, într-o zi a fost răstignit pe cruce, într-o zi a Înviat și într-o zi s-a Înălțat la Ceruri… Nu la date diferite!
Până atunci, le urăm creștinilor din toate confesiunile un Paște fericit și Hristos a Înviat!
Simona MUNTEANU
