Producerea materialului de înmulțire viticol de calitate superioară este una dintre cele mai importante probleme ale viticulturii naționale și internaționale.
Asist. univ. drd. Cristian Popescu, Universitatea din Pitești
Înmulțirea pe cale vegetativă
–Marcotajul
Acest sistem de înmulțire vegetativ are la bază marcota, care este o porțiune de coardă sau lăstar care se pune în condiții de înrădăcinare fără a fi desprinsă de planta-mamă. Marcotajul prin arcuire simplu se realizează prin îndoirea, aplecarea și conducerea aproape orizontală a unei coarde sau lăstar pe direcția rândului de butuci, la o adâncime în sol de 30-40 cm.
–Marcotajul prin arcuire multiplu
În acest caz, se folosesc două sau mai multe coarde sau lăstari care au fost transformați în marcote, iar în funcție de adâncimea la care acestea se îngroapă, marcotajul poate să fie de suprafață (8-12 cm), semiadânc (15-20 cm) și adânc (30-40 cm).
–Marcotajul de tip Versadi folosește drept marcotă o coardă sau un lăstar care se conduce prin aer, mai întâi arcuit vertical, iar ulterior se îngroapă doar la vârf.
-Marcotajul prin mușuroire se utilizează pentru înmulțirea rapidă a unor soiuri valoroase sau pentru producerea coardelor altoi. Datorită faptului că acest tip de înmulțire vegetativ are ca primă destinație completarea golurilor din plantațiile viticole, marcotajul prin arcuire simplu sau multiplu este destinat formelor joase de cultură, iar cel de tip Versadi pentru cultura semiînaltă.
Ca material biologic în realizarea marcotajului se pot folosi cu rezultate bune marcotele verzi. Marcotarea se face cu lăstari ierbacei aflați într-un stadiu incipient de lignificare.
–Prăbușirea
Prăbușirea este o metodă de înmulțire vegetativă care se utilizează pentru completarea golurilor în plantațiile viticole aflate în declin sau în cazul altoirii în verde, pentru aducerea punctului de altoire la nivelul solului.
Această tehnică constă în culcarea, în groapa realizată în jurul butucului, la o anumită adâncime, a întregului butuc și se lasă neacoperite cu pământ doar vârfurile a două-trei coarde. Dintre aceste coarde, una va rămâne în locul butucului prăbușit, iar celelalte se vor folosi la completarea golurilor.
Prăbușirea se realizează la 30-40 cm adâncime.
–Multiplicarea in vitro
Alături de numeroase progrese tehnico-științifice, biologia vegetală a identificat o nouă sursă de înmulțire, respectiv aceea a tehnologiilor celulare și moleculare cu generarea de noi genotipuri.
Clonarea acestora in vitro se face rapid, într-un ritm de creștere în progresie geometrică, prin care se asigură, în paralel, un control total asupra caracteristicilor genetice ale descendenților, dar și asupra gradului de sănătate.
Biotehnologiile care operează cu celule ale plantelor superioare constituie o alternativă la înmulțirea vegetativă tradițională, prin care un fragment dintr-o plantă inoculat în condiții aseptice poate multiplica planta-mamă în milioane de exemplare într-un timp foarte scurt.
În acest tip de înmulțire se utilizează: muguri, meristeme apicale și mugurele axilar. Metoda de multiplicare pe medii aseptice la vița-de-vie prin cultivarea in vitro a unor fragmente de apexuri din vârful tulpinilor constituie o metodă de înmulțire vegetativă, alternativă, în urma căreia se formează minibutași.
Altoirea viței-de-vie
Altoirea reprezintă una dintre verigile principale ale procesului de producere a vițelor altoite, ea fiind metoda vegetativă de bază în lupta împotriva filoxerei.
Această metodă se realizează atât manual, cât și mecanizat, la masă, și constă în copulația perfecționată dintre cei doi simbionți: altoiul (epibiontul) și portaltoiul (hipobiontul).
Pregătirea materialului pentru altoit
Cu câteva zile înainte de începerea altoirii se scot de la păstrare coardele-altoi și portaltoi. Acestea se supun unor serii de operații: verificarea stării de sănătate a mugurilor și a lemnului, determinarea viabilității mugurilor, fasonarea materialului pentru altoire, orbirea ochilor de pe portaltoi, însăcuirea portaltoiului pregătit pentru altoire, hidratarea materialului, efectuarea de tratamente anticriptogamice.
Pregătirea altoilor
După ce au fost scoase de la stratificare și au fost verificate din punctul de vedere al stării de sănătate, pe diferite regiuni ale coardei se vor executa secțiuni transversale și longitudinale. Materialul este bun pentru altoit atunci când secțiunea este umedă și are o culoare verde-închis.
Coardele sau porțiunile din ele care sunt mucegăite sau degradate se vor îndepărta. O condiție obligatorie este ca ochii-altoi să fie viabili. Coardele-altoi se secționează în porțiuni de câte un ochi, iar tăietura se efectuează la un centimetru deasupra ochiului. Materialul de sub ochi rămâne în lungime normală. Partea materialului de sub ochi rămâne lungă, pentru ca altoitorul să poată face prin ea secțiuni pentru altoit. Ochii terminal superior și inferior al coardei se vor elimina.
Tot în acest moment se vor elimina cârceii care au rămas neîndepărtați la realizarea coardelor. Totodată, se înlătură butașii care prezintă cioturi, porțiunile de coardă care prezintă răni cauzate de acțiuni mecanice, căderi de grindină, diferite boli.
După această operațiune, butașii-altoi sunt puși la înmuiere în apă, la o temperatură de 12-20 de grade Celsius.
Înmuierea are ca scop rehidratarea până la conținutul optim de umiditate fiziologică, respectiv 50-55%. Durata de înmuiere este cuprinsă între 24 și 36 ore.
Se consideră că rehidratarea este realizată la optim dacă la apăsarea cu lama briceagului pe secțiune apa din măduva butașului mustește.
Pentru că protejarea punctului de altoire la butașul altoit se face cu ceară sau mastic, care conține substanțe fungice, nu mai este necesară executarea tratamentelor anticriptogamice.
Nicoleta Burtan
