Asist. univ. dr. Cristian Popescu, universitatea din Pitești
Înmulțirea pe cale vegetativă – Altoirea
Pregătirea portaltoilor
Portaltoiul se pregătește concomitent cu altoiul. Portaltoiul este scos de la păstrat în mod eșalonat și este verificat din punctul de vedere al stării de sănătate. În urma acestui control, materialul sănătos și bun pentru altoit se secționează la o măsură. Chiar dacă butașii au fost păstrați la o măsură, trebuie să se efectueze tăierile de împrospătare. Tăietura se face sub mugurele bazal al butașului, la o distanță de 0,2 cm.
Butașii portaltoi se orbesc cu scopul de a se împiedica creșterea lor și de a favoriza calusarea și prinderea la altoire.
Suprimarea se face la punctul de inserție al ochiului de coardă.
Suprimarea mai adâncă produce răni mari, pentru cicatrizarea cărora se vor consuma mai multe substanțe nutritive de rezervă din butași, în detrimentul calusării și prinderii la altoire. În schimb, suprimarea superficială nu își atinge scopul dorit, dar există totuși posibilitatea de a porni lăstari din ochiul sau mugurele respectiv.
În același timp cu orbirea, se suprimă și resturile se cârcei și cioturi existente pe butași. Materialul astfel secționat se însăcuiește și se hidratează în apă până la nivelul optim al umidității fiziologice, respectiv 52-55%.
Hidratarea suficientă a portaltoiului cu apă se recunoaște prin faptul că la secțiunea proaspăt executată apare seva, care mustește sub apăsarea lamei briceagului, iar la capătul butașului apare o substanță mucilaginoasă.
După umectare, se lasă portaltoiul să se zvânte, iar apoi i se aplică un tratament anticriptogamic. Se recomandă ca portaltoii recoltați primăvara să se țină mai puțin la umectat decât cei recoltați toamna, care au pierdut o cantitate mai mare de apă fiziologică în timpul păstrării.
Altoirea manuală în uscat
Pentru acest tip de altoire trebuie ca altoiul și portaltoiul să fie potriviți ca grosime. Cu ajutorul briceagului se execută o secțiune oblică la capătul superior al butașului, în unghi de 45 de grade. Schimbând poziția portaltoiului, se realizează pana de îmbinare, de circa 2 mm grosime și cu o înclinare de 30 de grade față de secțiunea oblică. În ceea ce privește adâncimea, secțiunea trebuie să depășească limita inferioară a măduvei.
Această operațiune se realizează și la altoi, dar numai de aceeași parte cu ochiul, din cauza asimetriei coardei de viță-de-vie.
Apropierea secțiunii de nod avantajează sudarea dintre cei doi parteneri prin substanțele de rezervă depuse în cantitate mai mare în zona nodului și a diafragmei. Îmbinarea altoiului cu portaltoiul se execută cu atenție, astfel încât secțiunile să se suprapună perfect.
Altoirea mecanizată în uscat
Această metodă utilizează atât mașini acționate electromagnetic, cât și dispozitive acționate cu pedală. Tehnica oferă o serie de avantaje: productivitatea muncii crește de două ori comparativ cu altoirea manuală, număr de altoitori redus și nu impune o calificare deosebită a personalului.
Parafinarea butașilor
Butașii altoiți se protejează prin parafinare cu mastic pe o porțiune de 8-10 cm de la vârf spre bază. Masticul folosit la această operație trebuie să aibă temperatura de îmbăiere de 70±2 grade Celsius, să conțină hormoni de creștere și substanțe fungicide și să prezinte o bună elasticitate după solidificarea sa pe butași.
Butașii parafinați se stratifică ulterior prin acoperirea cu rumeguș umed (75-85% umiditate), până la aproximativ 3 cm sub punctul de altoire. Astfel, se realizează condiții favorabile procesului de rizogeneză, caracteristic portaltoiului, proces prin care se vor declanșa pornirea, creșterea și dezvoltarea sistemului radicular la baza portaltoiului. Rumegușul folosit la stratificare trebuie să fie proaspăt și cernut, iar după umezire, acesta trebuie să capete forma unui bulgăre în momentul în care este strâns în mână.
Lăzile utilizate la stratificare trebuie dezinfectate în prealabil cu o soluție de CuSO4,în concentrație de 1-2%. Pentru stratificarea viței, lada se așază oblic, iar în partea inferioară se pune un strat de rumeguș cu grosimea de 6-10 cm, urmat de un rând de butași și un nou strat de rumeguș. După scurgerea excesului de apă, se aplică un tratament anticriptogamic.
Forțarea butașilor altoiți este un proces care se întinde pe o anumită durată de timp și în cadrul căruia se creează condiții de temperatură și umiditate care favorizează, pe de o parte, apariția de rădăcini, iar pe de altă parte, formarea calusului la punctele de altoire. Această operație se desfășoară în spații special amenajate, care beneficiază de posibilități de încălzire, aerisire și iluminare artificială. Forțarea are loc cu 22-25 de zile înainte de plantarea în câmp. În primele 4-5 zile ale acestui proces, temperatura aerului din spațiul de forțare se menține la 28-30 grade Celsius. Astfel, se realizează trecerea butașilor altoiți de la viața latentă la cea activă. Durata forțării este de 18 zile.
Se recomandă ca în această perioadă să se aerisească spațiile destinate forțării și să se evite contactul aerului cu butași altoiți.
În zona formării calusului, intensificarea procesului de respirație crește, iar prezența oxigenului pentru formarea calusului este absolut necesară. Se recomandă o iluminare cât mai bună pentru a se evita deteriorarea calusului.
După pornirea lăstarilor (8-10 zile de la începutul forțării), se execută tratamente anticriptogamice preventive cu una dintre soluțiile: Benlate – 1,5%, Chinosol – 1,5%, Cryptonol – 1%. În timpul păstrării, se face periodic controlul calusului.
După 11-12 zile, începe să se formeze calusul la punctul de altoire și baza butașului. La efectuarea controlului se poate observa formarea unui calus prea dezvoltat, dacă temperatura a fost prea mare, sau a unui calus parțial, în situația în care temperatura a fost redusă.
În timpul forțărării se excută controlul mucegaiului, în special în situația în care nu se menține nivelul de umiditate și temperatură necesare forțării.
Atacul de mucegai se poate observa cu ușurință, acesta putând afecta calusul de la punctele de altoire sau de la baza butașului, precum și scoarța butașului sau lăstarul. Călirea butașilor durează 3 zile, timp în care căldura se oprește, iar progresiv ca durată și intensitate se deschid ferestrele sau se utilizează sistemul de ventilație.
Nicoleta Burtan
