Firma a fost înfiintată în 1994, a pornit cu o bază materială redusă, în fiecare an a reușit să se extindă, iar capacitatea de productie s-a dezvoltat în timp. În momentul de față se distribuie marfă în tot județul Buzău, în hipermarketuri, pe zi se distribuie o cantitate de paine în jur de 3.000-5.000 kg, depinde de comenzi. Scăderea vânzărilor s-a simțit începând cu octombrie 2008, din cauza crizei. Încercăm să ne tinem costurile sub control, să reducem pe unde se poate costurile de producție. Prețul de vanzare al produsului finit a ramas în principiu același, iar accentul se pune pe produse cu gramaj mai mic, care au un preț mai mic la raft. Pe lângă pâina clasică, mai comercializăm și câteva specialități, chifle albe, chifle graham, mai multe sortimente de pâine, pâine albă, pâine cu cartofi, pâine neagră, pâine feliată, ambalate, iar la patiserie se pune accentul pe cozonac. Fiind un produs apreciat, încercăm să ne ținem rețeta “sub cheie”, dar și sub un control strict, având în vedere că bușeurile sau cornurile sunt produse mai mici, care au un termen de valabilitate mai mic.
Roxana Mavrodin, director SC Panicarma ABC SRL – Moara cu dor
Care sunt măsurile anticriză pe care le-ați luat?
Făina este principalul ingredient în activitatea pe care o desfășăuram, am lucrat cu morile mari din Buzău și din împrejurimi, în ultimul an am cumpărat făina de la firma Boromir, iar în ultimele luni am lucrat cu făină măcinată din grâul nostru, toate ingredientele sunt interne.
Măsurile, având în vedere actuala criză, se intrepătrund. Pornind de la ideea că trebuie să avem costuri cât mai mici, am renunțat la o linie de cuptor și am montat un cuptor pe vatră care consumă mai puțin și pe care putem să facem specialitățile mai ușor și cu consumuri mai mici. În privința personalului, nu am mai făcut noi angajări, dar încercăm să nu ne restrângem. Ne-am păstrat salariații pe care i-am avut și anul trecut și, în măsura în care va fi posibil, vor rămâne și anul viitor, dacă vom avea comenzi și ne vom permite să mergem mai departe.
Ca utilități, pretul gazului natural a crescut foarte mult și reprezintă o pondere importantă, însă combustibilul a fost întotdeauna foarte scump, indiferent de prețul barilului.
Din punct de vedere al distribuției, am încercat să intrăm în cât mai multe zone. Încercăm să nu ne pierdem piața, să fim în continuare prezenți în aceleași zone, în ciuda faptului că magazine mai mici sau magazine care au avut dificultăți s-au mai închis, pentru noi este foarte important să fii prezenți în tot județul.
Care sunt produsele de bază pe care le comercializați?
În Buzău sunt foarte multe fabrici de pâine și marea majoritate își distribuie produsele la prețuri destul de mici, adică un magazin preferă să cumpere o pâine cu 0,60 lei și să o vândă cu 1 leu decât să o ia de la mine cu 0,80 bani și să o vândă cu 1 leu.
Am introdus și doua produse noi, pâinea neagră feliată și painea cu cartofi feliată. Există o diferență mare între clientela din București și cea din județul Buzău, adică în supermarketuri nu sunt vânzări spectaculoase la sortimentele de genul acesta, aceeași reticiență exista și la clienții noștri față de produsul ambalat, pentru că încă se preferă pâinea caldă, proaspată. Clienții au încă impresia că produsul ambalat feliat este mai vechi, din acest motiv 90% din produsele noastre se livrează neambalate. Mai producem două sortimente de cozonac, cu gramaj de 700 g/buc., cu umplutură de nucă și cacao, stafide sau rahat, prețul de livrare fiind de 5,08 lei, iar în magazine ajunge la 6,05-6,08 lei.
Gheorghe Giurgea, director SC
Panicarma ABC SRL – Moara cu dor Deținem o cultură pe 350 ha, 300 ha sunt proprietate, având și ceva arendă și producem în special grâu pentru materia primă de la fabrica de pâine. Avem în vedere rotația culturilor pe suprafețe astfel încât să putem cultiva cu rezultate cât mai bune, folosim și îngrășăaminte, erbicide, pesticide adecvate, tocmai pentru a obține producții mai mari. Anul trecut, tehnologiile pe care le-am aplicat au dat roade, iar anul acesta culturile se prezintă foarte bine. Am cultivat jumătate grâu, iar jumătate rapiță, atrași de mirajul că anul trecut rapița a avut un preț bun și s-a vândut foarte bine. Din păcate, grâul pe care l-am obținut anul trecut avea la recoltare un preț cuprins între 500 și 600 de lei, iar anul acesta, în aprilie, a fost 400-450 de lei. Criza își arată colții și în acest domeniu. Dacă vorbim de producții, noi nu cultivăm pe terenuri irigate, trebuie să asigurăm lucrări de foarte bună calitate, semințele le luăm de la unități care produc sămânță, iar anul viitor putem să ne oprim chiar din cultura noastră.
Cu ce probleme va confruntați și care ar fi soluțiile de rezolvare?
Nemulțumiri care se leagă de modul cum se mișcă Ministerul Agriculturii și de ce nu statul român, pentru că toată lumea simte nevoia unui sprijin. Noi, producătorii de produse agricole din România, ne confruntăm pe piața intracomunitară cu cei care primesc subvenții de până la 4-500 euro/ha iar noi nici măcar suta de euro care a fost aprobată și stabilită pentru România nu am primit-o nici până în momentul de față pentru anul trecut, dar bineînteles sunt motive subiective și nimeni nu are timp să le caute, din păcate. Ideal pentru cei care dețin o fabrică de pâine ar fi să dețină o suprafață pe care să o cultive cu grâul necesar pentru obținerea făinii cu care să își desfășoare activitatea. Nouă ne-ar trebui aproximativ 1.000 ha, având în vedere că producțiile noastre sunt bune și foarte bune. În zonă sunt mulți oameni care au teren în arendă. Suntem într-un program de achiziționare a unor utilaje cu care să ne putem lucra performant suprafețele și să luăm și teren în arendă de cei care și-au exprimat dorinta, văzând că noi chiar ne-am ocupat de agricultură și nu facem nimic la întâmplare. Ne-am gândit să lucrăm cu toată gama de utilaje pentru susținerea lucrărilor, vrem să achiziționam utilaje performante, chiar de ultimă generație, pentru că numai așa poți să reziști în competiția ce se anunță.
Care sunt planurile dvs. de viitor?
De-a lungul timpului, ne-am confruntat cu problema lipsei irigațiilor și cu lipsa precipitațiilor, care în ultimii ani a fost destul de acută. Am suplimentat cu îngrășăminte, cu lucrări la timp și întreținere, dar avem o mare problema: depindem de natură. Este foarte greu să folosim utilaje pentru irigat, deoarece sursele de apă nu sunt în apropiere. Ne gândim la forarea unor puțuri cap, La o adâncime de 160 m există un debit de apă foarte bun, iar aceste puțuri pot asigura irigatul a 4-500 ha, numai ca sunt foarte costisitore si asta ar insemna să ne orientam spre culturi care să fie productive prin irigații. În programul nostru de viitor se regăsește montarea de instalații de producere a energiei eoliene, vântul putând îndeplini condițiile de producere a acesteia, mai ales în varianta în care vom fora.
Ne gândim să facem depozite de apă, niște bazine în care, în perioada când nu avem nevoie de apă, să o putem acumula, iar în perioada în care avem nevoie să putem iriga, dar pentru aceasta ne trebuiesc bani, pe care momentan nu-i avem.
Deocamdată nu avem utilajele necesare ca să ne asigurăm efectuarea lucrărilor la timp și de bună calitate. În momentul în care vom stăpâni bine acest lucru, ne vom permite să facem și aceste servicii.
An folosit până acum servicii din afară,executate tot cu utilaje performante.
Am dat îngrășăminte fazial, am dat cantități de uree la rapiță o dată cu stropitul împotriva dăunătorilor.
Una dintre problemele foarte mari existente în agricultura românească este lipsa specialiștilor la unitățile care produc și cred că, în primul rând, lipsa banilor. Am constatat că sunt specialiști care au renunțat să mai citească noutăți pentru ca nu le pot aplica. Accesul la tehnica nouă trebuie să fie complet, iar Ministerul Agriculturii ar trebui să aibă un program special numai pentru instruirea specialiștilor.
Relația cu supermarketurile este fără profit, vindem numai pentru imagine.
Este îngrijorător faptul că aceste lanțuri de magazine sunt în proprietatea unor firme străine. Timid, românii au început să facă și ei așa ceva, dar cred ca sunt și impiedicați pentru ca în aceste lanțuri de magazine își vând marfa, în primul rând, producătorii lor. Într-adevăr, produsele sunt, în proporție de peste 50%, dar dacă ne gândim la sectorul de carne, prelucrate în România, dar cu carne adusă din afară și acesta este răul cel mai mare.
Noi nu putem să ne vindem grâul, orzul și produsele agricole pentru că nu avem beneficiari, combinatele noastre s-au închis, dar, în schimb, cumpărăm din afară. Totul se învârte în jurul statului, care este disproporționat în România, față de celelalte țări cu care noi concurăm pe piata. Produsele noastre se confruntă cu cele subvenționate.
Cei care fac comerț exterior nu știu, nu pot sau nu vor să facă nimic în interesul altcuiva, pentru că noi, ca producători, nu ne putem distribui produsele doar prin intermediari. Noul impozit forfetar este bun, pentru ca toți să contribuie la bugetul de stat cu ceva. Cred că o parte din firmele implicate în acest domeniu se vor închide și astfel le vor lăsa locul celor care stiu sau pot să facă într-adevăr comerț.
Simona Munteanu
