Modul de atac al rozătoarelor la cerealele depozitate

Cerealele sunt organisme ce nu pot fi depozitate timp îndelungat fără a-şi modifica structura. Întotdeauna, cerealele depozitate sunt supuse riscului de deteriorare şi de aceea ele trebuie controlate şi îngrijite cu atenţie, pentru a-şi păstra calităţile pe o perioadă de timp cât mai îndelungată.

Un atac deosebit de virulent asupra cerealelor depozitate este realizat de rozătoarele ce apar în depozite. Este deosebit de important ca fermierii agricoli să supervizeze programe eficiente de control ale combaterii prezenţei rozătoarelor în spaţiile de depozitare pentru cereale. Tot mai multe firme specializate în combaterea rozătoarelor au pus la punct metode şi metodologii de combatere a acestor dăunători. Astfel, specialiştii firmei Bayer consideră că sunt necesare înregistrarea utilizării momelii, poziţionarea şi cantitatea consumată şi asigurarea că toate operaţiunile de control sunt efectuate în conformitate cu bunele practici, cerinţele legale şi conform etichetei produselor. Folosirea produselor chimice în combaterea rozătoarelor trebuie să asigure eradicarea rozătoarelor, deoarece acestea constituie un real pericol, inclusiv pentru viaţa oamenilor.

Există trei specii de rozătoare care sunt cel mai adesea asociate cu prezenţa umană: şobolanul norvegian, comun, de canalizare sau maron (Rattus norvegicus); şobolanul negru de casă (Rattus ratttus); şoarecele de casă (Mus musculus). Aceste rozătoare sunt cunoscute sub denumirea de rozătoare sinantrope comensale, ceea ce în mod liber şi literal ar însemna că aceste vietăţi „trăiesc de pe urmă meselor oamenilor“. Speciile prezentate şi-au adaptat comportamentul şi obiceiurile de hrănire pentru a putea supravieţui în satele, oraşele şi habitatele umane. Rozătoarele au capacitatea de a purta şi de a transmite boli comune nu doar pentru ele însele, ci şi pentru om şi animalele din gospodărie şi de companie.

Principalele metode de transmitere a bolilor sunt: prin urină şi fecale contaminate; prin intermediul ectoparaziţilor, precum purici şi căpuşe; prin contactul fizic cu blana, picioarele şi corpul acestora. Cea mai importantă măsură de securitate este, în primul rând, evitarea la minim a contactului cu rozătoarele prezente, în special, în spaţiile de depozitare a cerealelor. Astfel, riscul îmbolnăvirii scade în mod evident, în special pentru om. Cu toate acestea, chiar în lumea modernă, standardele scăzute de igienă şi curăţenie sunt cele care creează, în mod ideal, mediul propice pentru înmulţirea rozătoarelor. Pentru a supravieţui şi infesta o anumită construcţie sau habitat, există trei condiţii principale care trebuie îndeplinite: hrană; apă (mai puţin importantă pentru şoareci); adăpost.

Un factor-cheie în controlul rozătoarelor este eliminarea habitatului în care trăiesc şi a surselor de hrană. Prin luarea unor asemenea măsuri, aparent simple, utilizarea rodenticidelor poate fi evitată sau redusă. Înţelegerea comportamentului şi biologiei rozătoarelor este un elementcheie în asigurarea unui înalt nivel de control, însă fiecare locaţie este diferită şi nu se mai poate spune că există o soluţie universală folosită pentru combaterea acestor dăunători. Există o gamă largă de rodenticide şi formule, dar este esenţial să se înţeleagă şi modul de folosire al acestora, dar, pe lângă aceasta, şi modul când utilizarea substanţelor chimice trebuie evitată. Înainte de a lua orice măsură de combaterea a dăunătorilor prezentaţi, este esenţial să cunoaştem comportamentul şi stilul de viaţă al acestora în mediul lor de acţiune.

Habitatul - în mediul rural, şobolanii trăiesc în general afară în perioadele calde ale anului, pe câmpuri şi garduri vii, unde există hrană din abundenţă. Pe măsură ce temperaturile scad şi hrana devine din ce în ce mai greu de găsit, şobolanii migrează spre ferme şi construcţii, în căutare de adăpost şi hrană.

Activitate - în general, şobolanii sunt animale nocturne şi se deplasează noaptea; în mediul urban însă, unde infestarea este ridicată şi hrana din belşug, şobolanii se plimbă nestingheriţi, nonstop, între zonele în care găsesc hrana şi adăposturi.

Teritoriu - pentru a se proteja, distanţele pe care se deplasează rozătoarele, dar în special şobolanii, între cuiburi şi sursele de hrană, sunt cât se poate de mici, acesta fiind un aspect foarte important în momentul evaluării unei zone afectate de atac şi implementării de măsuri pentru eliminarea sau combaterea definitive a unei infestări.

Neofobia - probabil factorul cel mai important al comportamentului şobolanilor este cunoaşterea în cele mai mici detalii a zonei în care se deplasează şi trăieşte. Şobolanii se deplasează bazându-se pe memorie şi pe recunoaşterea obiectelor care rămân constante şi nu se schimbă. Acest lucru înseamnă ca momeala, cutiile cu momeală sau capcanele pot fi evitate timp de până la 10-14 zile. În mod excepţional, acest aspect dă posibilitatea ca şobolanii să nu intre să mănance deloc dintr-un punct de momeală.

Hrănirea - în mod normal, un şobolan consumă aproximativ 25-30 de grame (10% din greutatea corporală) de hrană într-o perioadă de 24 de ore. Are o dietă variată şi echilibrată, având capacitatea de a consuma o gamă largă de alimente. Eliminarea produselor alimentare din zonele în care există probleme de infestare poate juca un rol important în controlul populaţiei. Hrănirea se face de obicei, din două sau trei surse. Şobolanii nu pot supravieţui fără apă şi aceasta este un factor important în alegerea locului în care se stabilesc. Pentru şobolani este vital să găsească o locaţie cu acces neîngrădit la apă, indiferent că provine de la robinete, canalizări, canale de apă care au scurgeri sau orice altă sursă. Eliminarea acestor surse de apă, care de cele mai multe ori sunt rezultatul proastei gestionări a proprietăţii, poate contribui la crearea unui mediu mai puţin atractiv pentru şobolani.

Coloniile - o colonie obişnuită este formată din aproximativ 12 membri, care apără şi protejează de intruşi zona în care trăiesc. Pe măsură ce populaţia se înmulţeşte, indivizii dominanţi de ambele sexe ocupă poziţii mai bune în apropierea surselor de hrană. Indivizilor tineri sau mai slabi nu li se permite adeseori să se hrănească decât după ce au terminat cei dominanţi, şi anume, în multe cazuri, doar în timpul zilei.

Comportament - locaţia unui cuib sau adăpost este importantă din mai multe motive, precum şi datorită faptului că şobolanii sunt animale nocturne cu perioade lungi de odihnă şi somn - în general aproximativ 35% dintr-un interval de 24 de ore. Deşi sunt percepuţi ca animale murdare, şobolanii se curăţă frecvent, petrecând până la 20% din timp îngrijindu-se şi lingându-şi blana şi picioarele. Neofobia (teama de nou) este termenul ce poate explica de ce şobolanii evită, pentru o anumită perioadă de timp sau chiar în totalitate, staţiile de intoxicare, punctele de momeală sau capcanele mecanice.

Semne care indică prezenţa rozătoarelor

Rozătoarele sunt animale nocturne care se hrănesc în principal noaptea, de aceea sunt rareori văzute. Prezenţa lor este indicată de următoarele semne: excremente = excrementele de şobolan variază între 12 şi 20 mm lungime; cele de şoarece variază între 3 şi 6 mm lungime; pete de urină, fluide corporale şi miros = şobolanii urinează frecvent, lăsând în urmă fluide corporale în locurile prin care trec. Chiar şi în cazul populaţiilor mici, mirosul este uşor de identificat; şoarecii au un miros diferit de şobolani; trasee şi urme = poteci bine definite în vegetaţie, urme de labe şi de cozi lăsate în praf, pământ sau nisip afânat, toate acestea indică o problemă cu rozătoarele; praful fluorescent pentru urmărire poate ajuta la detectarea mişcărilor rozătoarelor; urme de muşcături = urmele duble în formă de daltă lăsate de perechea de incisivi, caracteristică rozătoarelor, sunt uşor de identificat; dimensiunea relativă a muşcăturii poate furniza indicii cu privire la specie; vizuini = vizuinile sunt găuri spate în pământ, care duc la cuibul şoarecilor. În general, intrarea în vizuină are o lăţime de 10 cm şi poate fi găsită sub clădiri, foişoare, movile de compost, grămezi de lemne, vegetaţie joasă şi mormane de deşeuri. În majoritatea cazurilor, vizuina se află în apropierea unei surse de apă; cuiburi = în general, cuiburile de şoareci se găsesc în case sau alte structuri care le oferă protecţie împotriva vremii. Preferă podurile, garajele şi spaţiile de sub podele. Cuibul este format din materale mărunţite, găsite în interiorul şi pe lângă construcţie: hârtie, plastic, ţesături etc; resturi de mâncare = resturile de mâncare, precum alimente parţial consumate sau coji de nucă goale, pot fi semne ale prezenţei rozătoarelor. Şobolanii tind să manace tot ce găsesc, însă vor lăsa în urmă elemente neconsumabile, precum cojile de nucă. Şoarecii lasă adeseori în urmă alimente mâncate pe jumătate; întâlniri directe = şobolanii sunt animale nocturne şi, în general, nu sunt zăriţi pe timp de zi. Şobolanii mai bătrâni, mai puţin competitivi din populaţiile numeroase vor căuta hrana în timpul nopţii. Zărirea şobolanilor în căutare de hrană pe timp de zi poate fi semnul unei infestări majore; zgomote = şobolanii şi şoarecii pot fi auziţi mişcându-se pe timp de noapte, atunci când este linişte. Se pot auzi şi sunetele scoase sau făcute atunci când aceştia rod sau zgârie.

Principii de bază pentru a scăpa de dăunători

Prevenţie - în clădire nu trebuie să se afle cereale sau reziduuri din anii anteriori; clădirea trebuie să ofere protecţie la intemperii, iar toate scurgerile din acoperiş, plăcile deteriorate şi canalele de scurgere trebuie să fie reparate; crăpăturile, spărturile şi deteriorările structurii clădirii trebuie reparate.

Igiena generală a depozitului

Toţi pereţii depozitului, pardoselile şi suprafeţele orizontale ale oricărei clădiri de depozitare, păstrare sau recepţionare trebuie curăţate şi, dacă este necesar, spălate corespunzător; în cazul clădirilor în care au fost ţinute animale şi care urmează să fie utilizate drept depozite pentru stocarea sau pentru păstrarea temporară a cerealelor, cu 5 săptămâni înainte, acestea trebuie curăţate, spălate şi dezinfectate cu o combinaţie aprobată de detergent/dezinfectat; se previne apariţia organismelor dăunătoare în clădire, închizând găurile, raparând uşile şi zidăria.

Tratament chimic

Clădirea trebuie tratată dacă există un istoric de infestare cu insecte şi/sau rozătoare sau dacă o evaluare a riscurilor indică faptul că acest lucru este necesar.

Monitorizare

Pe durata depozitării, săptămânal se vor monitoriza următoarele lucruri: activitatea insectelor, utilizând capcane îngropate sau recipiente cu momeală; temperatura cerealelor; umezeala cerealelor. În cazul în care infestările cu insecte sau acarieni sunt detectate timpuriu, datorită monitorizării, este posibil ca uneori această problemă să fie ţinută sub control, utilizând o combinative de tehnici precum răcirea, curăţarea sau uscarea.

Control

Totuşi, în unele situaţii, în afara tehnicilor implementate, poate fi necesar să se ia în considerare utilizarea de insecticide sau a fumigaţiei, dacă este necesar. Eliminarea rozătoarelor din clădire nu este întotdeauna uşoară, dar se pot face unii paşi pentru a reduce riscurile, acestea constând în: sigilarea şi umplerea oricărei găuri din zidărie sau din jurul uşilor şi ferestrelor; montarea de uşi izolante împotriva rozătoarelor; folosirea unor jgheaburi încorporate pentru împiedicarea accesului; se acoperă silozurile şi se curăţă de orice reziduuri; se va păstra perimetrul clădirii curat şi fără deşeuri de mâncare.

Victor VĂTĂMANU