Florin Oancea, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor
– soluție de valorificare superioară a unei măsuri de agromediu Culturile verzi (de protecție, din timpul iernii) reprezintă una dintre măsurile de agromediu destinate protejării solului împotriva eroziunii și diminuării riscului scurgerilor de nutrienți (în special azot) în apele de suprafață.
Culturile verzi au fost considerate, în cadrul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală 2001-2013, ca fiind unul dintre instrumentele de agromediu necesare pentru a sprijinii dezvoltarea durabilă a zonelor rurale și pentru a răspunde cererii din ce în ce mai mari a societății pentru servicii de mediu (Pachetul 3.1, Submăsura 3 – Protecția solului și a apei). Aceste culturi verzi, semănate imediat după recoltarea culturilor de toamnă, reprezintă una dintre cele mai simple și mai accesibile măsuri de implementare a Strategiei tematice pentru sol (COM(2006) 231), a propunerii de Directivă-cadru pentru sol (COM(2006) 232) și a Directivei-cadru pentru apă (2000/60/EC). Acest pachet de conservare a apei și a solului este în prezent inclus în Schema de plată unică pe suprafață (SAPS), cu suma de 130 euro/ha și este aplicabil pentru terenul arabil la nivelul întregii țări.
Deși termenul de „culturi verzi” poate fi considerat o traducere nu foarte corectă a denumirii englezești de „cover crop”, el a devenit cunoscut în limba română prin publicarea în Monitorul Oficial, în cadrul pachetelor de agromediu; acest pachet de „culturi verzi” este un pachet specific pentru toți fermierii care dețin teren agricol, cu obligativitatea ca biomasa obținută de pe teren să fie încorporată în sol.
Culturile verzi (mazărea, mazărichea, rapița, muștarul, lupinul și sulfina) trebuiesc semănate imediat după recoltare, finalizarea lucrărilor trebuind să se facă până la sfârșitul lunii septembrie, să nu se folosească fertilizanți chimici, biomasa formată pe timpul iernii să fie încorporată în sol cel târziu la finalul lunii martie, iar lucrările agricole necesare pentru următoarea cultură pot începe doar după ce s-a realizat această acțiune.
Încorporarea în sol se poate face atât prin tehnicile tradiționale de arare, prin care biomasa vegetală este încorporată în profilurile din adâncimea solului, cât și prin tehnicile de mulcire bioactivă (tehnici conservative din categoria celor fără arătură) propuse prin noua soluție tehnică. Tehnologia de mulcire bioactivă accentuează caracterul conservativ al pachetului de culturi verzi, propunând în final sisteme tehnologice alternative, prin care se ating concomitent obiective de protecția mediului, protecția plantelor cultivate și conservarea calității solurilor. Cerința cuprinsă în standardele de Bune Condiții Agricole și de Mediu – GAEC 1, adoptată prin Ordinul comun al ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și ministrul Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 15/56 din 2008, publicat în MO nr. 78/31 ianuarie 2008, pentru adoptarea măsurilor privind bunele condiții agricole și de mediu în România, specifică faptul că „pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă sau să fie lăsat nelucrat pe cel puțin 20% din suprafața de teren arabil al fermei”. Pentru a se evita orice suprapunere cu acest GAEC 1, pachetul „Culturi verzi” din măsura de agromediu se poate aplica pe maximum 80% din suprafața de teren arabil aparținând unei ferme. Ca urmare a respectării acestei practici de agromediu referitoare la culturile verzi, fermierii suportă costuri mai mari. Aceste costuri constau în consum crescut de combustibil și forță de muncă pentru efectuarea lucrărilor agricole suplimentare necesare pentru implementarea acestei măsuri, într-o uzură suplimentară a echipamentelor agricole și în costuri suplimentare cu achiziționarea semințelor. Aceste costuri suplimentare, asociate faptului că nu există un venit (suplimentar) din valorificarea culturilor verzi, reprezintă motivația acordării plății compensatorii de 130 euro/ha.
Sistemul de agricultură
alternativă propus stimulează accesarea acestui pachet de agromediu, pentru că aduce o valoare adăugată suplimentară măsurii de agromediu referitoare la culturile verzi (de protecție în timpul iernii), prin transformarea acestor culturi verzi în timpul primăverii în mulci vegetal bioactiv, cu rol în protecția și nutriția plantelor de cultură succesive.
Transformarea culturilor de protecție în mulci vegetal este considerată o practică agricolă cu valoare ridicată în conservarea și utilizarea durabilă a resurselor de sol (Kuepper 2001; Sullivan, 2003). Această practică agricolă s-a dovedit utilă în limitarea dezvoltării buruienilor și stimularea entomofaunei utile (Pullaro et al., 2006; Clark, 2007), ca și în modularea agrotehnică a exprimării unor gene valoroase din punct de vedere agronomic (Kumar et al. 2004, Neelam et al., 2008).
Noutatea acestei soluții
tehnologice o reprezintă utilizarea unor tulpini de microorganisme selecționate pentru accelerarea mineralizării mulciului vegetal; studiile întreprinse până în prezent în cadrul unor proiecte de cercetare anterioare (CEEX 38; CEEX 132) au reliefat potențialul agronomic ridicat al acestei noi soluții tehnice, tulpinile de microorganisme potențând acțiunea componentelor biologic-active eliberate în timpul descompunerii materialului vegetal.
Pachetul „Culturi
verzi” din submăsura de Protecția solului și a apei, finanțat prin Schema de plată unică pe suprafață (SAPS), permite utilizarea următoarelor tipuri de culturi: mazăre, măzăriche, rapiță, muștar, lupin, sulfină. Practic, aceste culturi verzi aparțin de două familii de plante, leguminoase (Papilionacea) și crucifere (Brasicaceae). Culturile de protecție formate din plantele din cele două familii exercită acțiuni diferite asupra solului. Leguminoasele sunt recunoscute ca fixatoare de azot în simbioză cu bacteriile fixatoare de azot, culturile verzi de protecție din această familie reprezentând o sursă de azot pentru culturile succesive, și în special pentru cele de porumb (Blevind et al., 1990; Reinbot et al., 2004; Cavigelli et al., 2008). Culturile verzi de crucifere au un efect biofumigant (Vincent, 2007; Verhallen 2008), care se reflectă prin reducerea numărului de ciuperci fitopatogene, nematozi și semințe de buruieni.
Prin transformarea culturilor verzi în mulci vegetal și tratarea cu microorganisme selecționate, care accelerează mineralizarea materialului vegetal, se formează pe suprafața solului un mulci bioactiv, din care sunt eliberate treptat ingrediente active care activează o serie de alte gene valoroase din punct de vedere agrochimic, inclusiv a celor implicate în activarea sistemică a răspunsului de apărare din plante (Oancea et al., 2007). În paralel cu accelerarea mineralizării materialului vegetal, microorganismele selecționate (cum sunt, de exemplu, tulpinile din genul Trichoderma) au și o acțiune antagonistă față de fitopatogeni (Oancea et al.
2008). În final, efectele benefice cumulate ale mulciul vegetal bioactiv (protecție față de fitopatogeni; favorizarea dezvoltării entomofaunei utile de prădători, parazitoizi și polenizatori; limitarea dezvoltării buruienilor; stimularea dezvoltării plantelor și întârzierea senescenței; nutriția biologică prin mineralizarea treptată a elementelor încorporate în mulciul bioactiv) se cuantifică într-un spor de recoltă (sau cel puțin menținerea nivelului producțiilor), în condițiile reducerii cheltuielilor legate de aplicarea tratamentelor agrochimice (costurile pentru fertilizanți, pesticide, combustibili, forță de muncă) și a irigațiilor la cultura succesivă.
Utilizarea în practică a sistemului agricol alternativ face ca valoarea plății pentru măsura de agromediu, destinată să compenseze nevalorificarea culturii verzi de protecție, să ajungă în întregime în marja brută a culturii succesive.
Implementarea soluției
tehnologice propuse poate determina o stimulare a utilizării în practică a pachetului „Culturi verzi” din măsura de agromediu pentru că aduce și o plusvaloare semnificativă adițională fermierului care o aplică. Se realizează astfel un interes public (respectiv satisfacerea cererii din ce în ce mai mari a societății pentru servicii de mediu din agricultură), concomitent cu o satisfacere a interesului cultivatorilor pentru reducerea inputurilor agricole, cu asigurarea unor recolte sigure și stabile.
