Necesitatea trecerii rapide la lucrările minime ale solului

​Fermierii afectați de secetă în ultimii ani încep noul an agricol cu speranță deoarece ploile căzute în toamnă și, mai ales, în această iarnă au refăcut deficitul de apă din sol și culturile agricole, respectiv cerealele păioase și rapița, arată promițător la momentul actual. 

​Cu toate că anul 2025 începe sub auspicii bune din punct de vedere climatic pentru agricultură și sunt premise pentru recolte satisfăcătoare, pierderile cumulate de fermieri din cauza secetei nu pot fi acoperite din câștigurile realizate într-o singură campanie agricolă. Așadar, preocuparea permanentă a fermierilor este cum să minimalizeze riscurile în afacerile lor.
Schimbarea structurii culturilor la nivel de fermă, renunțarea la o anumită cultură din asolamentul practicat, reducerea costurilor cu inputurile sau adoptarea unor tehnologii noi sunt câteva dintre soluțiile la care agricultorii au apelat, în timp ce irigarea culturilor rămâne un vis pentru majoritatea fermierilor.
„Administrez împreună cu soțul și tatăl meu 3 ferme în jurul orașului Urziceni, județul Ialomița, cu o suprafață totală de aproape 900 de hectare, din care aproximativ 600 de hectare sunt ocupate de culturi de toamnă.
Pentru anul 2025 ne dorim să supraviețuim înainte de orice. În ultimii ani zona noastră a fost extrem de secetoasă. Speranța ne este dată de faptul că în acest moment culturile arată foarte bine. Nu am avut ploi foarte însemnate din punct de vedere cantitativ - deși în zona Slobozia a plouat mult mai mult, dar au fost uniforme și au venit în momente optime.
Privitor la starea culturilor în câmp, pot să spun că plantele arată foarte bine. Am avut atacuri incipiente de musca cerealelor la grâu și am intervenit cu tratamente specifice, iar la rapiță monitorizăm prezența dăunătorilor.
La cultura de grâu folosim soiul românesc Glosa, consacrat în zona noastră pentru faptul că este un soi sigur ce asigură producții în condiții de secetă.
Anul trecut rapița a intrat foarte mică în iarnă pentru că nu am avut ploi timp de trei luni de la semănat. Acum, rapița s-a dezvoltat bine încă de la început.
Dacă ploile nu se opresc și dacă vin cel puțin până în martie astfel încât solul să mai acumuleze 100 - 150 de litri/mp, există o șansă destul de mare să ieșim mai bine în lunile mai - iunie când ne așteptăm iarăși la temperaturi crescute.
Există și teama de arșiță, dar poate va putea fi mai ponderată cu un nivel mai ridicat al umidității în sol. Strategia pentru campania de primăvară a fost să renunțăm la cultura de porumb. Vom semăna floarea soarelui și puțină mazăre.
În primăvara trecută am testat sorgul și în condițiile secetoase de anul trecut a fost singura cultură care a rămas verde în câmp. Din păcate am avut un atac masiv de păsări, dar și oile au intrat în cultură și nu am putut recolta nimic.
În sine, cultura ne-a convins pentru că arăta foarte bine, dar la momentul la care paniculul era frumos dezvoltat am avut acest atac. Problema a fost și că am fost singurii din zonă cu câteva hectare de sorg, singura hrană pentru animalele din jur. Găsisem inclusiv cumpărători, nu departe de noi, în zona Buzăului, la crescătorii de păsări columbofili, care folosesc destul de mult sorg în rețetele lor de furajare.
 
Dorința noastră cea mai mare și dacă ne vom permite financiar este să trecem la un alt tip de agricultură pentru că a iriga este aproape imposibil în zona noastră în lipsa infrastructurii.
Putem trece la lucrări minime ale solului însă pentru asta trebuie să schimbăm întregul parc de mașini și utilaje agricole din fermele noastre, iar asta presupune un efort financiar consistent și depinde de producțiile pe care le vom obține.
Este destul de greu inclusiv să accesezi proiecte europene. Noi ne-am străduit și anii trecuți și nu am reușit. Sperăm ca măsurile să fie menținute în continuare ca să mai încercăm și poate reușim.
Revenind la noile tehnologii, până anul trecut greșeala noastră a fost să nu înțelegem cât de repede este nevoie să trecem la lucrări minime ale solului.
Am început să realizăm că suntem într-o zonă nefavorabilă din punct de vedere al precipitațiilor încât dacă nu facem cât mai repede acești pași, eventual împreună cu fermierii care ne sunt vecini, va fi din ce în ce mai greu.
Evident că nu mai folosim plugul de mai mulți ani și oricât de puțin prelucrezi solul nu este suficient. Este nevoie de semănători specifice, iar acestea sunt foarte scumpe.
În zona noastră sunt fermieri care practică de câțiva ani minimum tillage cu succes și în primă instanță vom apela la serviciile lor, urmând să evoluăm către no till.”
 
Ana Ioniță