Neonicotinoidele în România: între necesitatea fermierilor și reglementările europene

Utilizarea neonicotinoidelor în agricultură a devenit unul dintre cele mai controversate subiecte din ultimii ani, punând față în față nevoia fermierilor de a-și proteja culturile și eforturile Uniunii Europene de a limita impactul acestor substanțe asupra mediului. România se află în centrul acestei dezbateri, fiind una dintre puținele țări din UE care a continuat să acorde derogări pentru utilizarea acestor insecticide puternice. Însă, odată cu presiunile crescânde de la Bruxelles și cu necesitatea tranziției către o agricultură mai sustenabilă, viitorul neonicotinoidelor în România este tot mai incert.
Începând cu anul 2018, UE a interzis trei dintre cele mai utilizate neonicotinoide (imidacloprid, clothianidin și thiamethoxam) în cultura, din cauza discutatelor efecte asupra populațiilor de albine și a altor polenizatori. Cu toate acestea, România, alături de alte câteva state membre, a continuat să acorde derogări temporare, permițând fermierilor utilizarea acestor substanțe pentru tratarea semințelor de porumb, floarea-soarelui și sfeclă de zahăr.
Pentru campania de primăvară a acestui an, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Autoritatea Națională Fitosanitară au aprobat utilizarea produselor anumitor produse (CRUISER 350 FS, NUPRID AL 600 FS și PICUS 600 FS). Aceste derogări au fost solicitate de organizațiile agricole, care au argumentat că lipsa neonicotinoidelor ar pune în pericol culturile, expunându-le unor dăunători precum Tanymecus dilaticollis (rățișoara porumbului) și Agriotes spp. (viermii sârmă).
Fermierii susțin că alternativa biologică la neonicotinoide nu este încă eficientă, iar fără aceste tratamente, pierderile de producție ar putea fi semnificative, mai ales în regiunile din sud și sud-est, unde dăunătorii de sol sunt o problemă majoră.
În plus, România are una dintre cele mai mari suprafețe cultivate cu porumb din UE, iar renunțarea bruscă la neonicotinoide ar putea afecta puternic acest sector.
Decizia României de a continua acordarea derogărilor nu a rămas fără consecințe. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis în 2023 o hotărâre clară: derogările pentru utilizarea neonicotinoidelor interzise sunt ilegale și nu ar trebui să mai fie acordate de statele membre.
Deși fermierii au primit permisiunea de a utiliza aceste substanțe, autoritățile au transmis un semnal clar: aceste derogări nu vor mai fi acordate pe termen lung. Conform declarațiilor oficiale din februarie 2025, Ministerul Agriculturii a anunțat că fermierii trebuie să găsească alternative până în 2026, deoarece România nu va mai putea justifica aceste excepții în fața Bruxelles-ului.
În acest context, se pune problema cum pot fermierii să își protejeze culturile fără neonicotinoide? O posibilă soluție este dezvoltarea unor alternative biologice eficiente, utilizarea tehnicilor de combatere integrată a dăunătorilor și promovarea rotației culturilor pentru a reduce presiunea exercitată de dăunători asupra terenurilor agricole.
De asemenea, Guvernul și instituțiile de cercetare ar trebui să investească mai mult în soluții inovatoare, cum ar fi dezvoltarea de insecticide biologice sau implementarea unor metode bazate pe feromonii dăunătorilor pentru a controla populațiile acestora. În acest sens, colaborarea dintre fermieri, cercetători și decidenți politici este esențială pentru a găsi soluții care să protejeze atât producția agricolă, cât și biodiversitatea.
România se află la o răscruce de drumuri în ceea ce privește utilizarea neonicotinoidelor. Pe de o parte, fermierii au nevoie de soluții eficiente pentru protecția culturilor, iar pe de altă parte, reglementările europene și cerințele de mediu impun eliminarea treptată a acestor substanțe.
Tranziția către o agricultură mai sustenabilă nu va fi ușoară, dar este inevitabilă. Întrebarea rămâne: va reuși România să adopte alternative viabile înainte de expirarea ultimelor derogări sau va ajunge într-o criză agricolă din cauza interdicțiilor impuse de UE?
Răspunsul depinde de deciziile care vor fi luate în următorii ani, de implicarea autorităților în sprijinirea fermierilor și de disponibilitatea acestora de a adopta practici agricole mai prietenoase cu mediul. Un lucru este cert: timpul pentru găsirea unor soluții durabile se scurge rapid.
 
Simona Munteanu