La sfârșitul anului 2007, la sediul MADR a avut loc o conferință de presă privind noile premise create în sectorul vitivinicol românesc.
Reforma vinului completează, împreună cu cea din sectorul fructelor și legumelor deja finalizată, procesul de revizuire a Politicii Agricole Comune (PAC), lansat în anul 2003, ce are ca scop simplificarea instrumentelor și mecanismelor pieței, creșterea transparenței, decuplarea subvențiilor de producție pentru alinierea la cerințele și condițiile pieței internaționale.
Sectorul comunitar al vinului cuprinde peste 1,5 mil. exploatații și 3,4 mil. ha, producând 5,4% din valoarea producției agricole comunitare. Producătorii de vin comunitari se confruntă cu probleme din cauza reducerii consumului de vin în UE și presiunii importurilor. Astfel, s-au acumulat stocuri importante, de peste 15. mil hl, care reprezintă 8,4% din producția UE-27.
Ca urmare, ajutoarele pentru distilarea vinului în alcool au crescut an de an și au fost extinse și la vinul de calitate, nu doar la cel de masă, atingând circa 0,5 miliarde de euro în anul 2005.
Principalele aspecte ale organizării pieței vitivinicole revizuite
–Pachetele financiare naționale: acestea vor permite statelor membre să adapteze măsurile la fiecare situație în parte.
Printre măsurile posibile se includ următoarele: promovarea în țări terțe, restructurarea/conversia suprafețelor cultivate cu viță-de-vie, modernizarea lanțului de producție, inovația, sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere și noi măsuri de gestionare a crizelor.
–Măsuri de dezvoltare rurală: se va transfera o parte din fonduri în favoarea măsurilor de dezvoltare rurală rezervate regiunilor viticole. Măsurile ar putea include instalarea tinerilor agricultori, ameliorarea metodelor de comercializare, formarea profesională, sprijinirea organizațiilor de producători, sprijinul pentru acoperirea costurilor suplimentare și a pierderilor de venit cauzate de menținerea peisajelor culturale, precum și pensionarea anticipată.
–Drepturi de plantare: acestea se vor elimina treptat până în anul 2015, cu posibilitatea menținerii lor la nivel național până în 2018.
–Eliminarea sistemelor de distilare: distilarea de criză se va limita la patru ani, la discreția SM, până la sfârșitul anului 2011/2012, cu cheltuieli maxime de până la 20% din pachetul financiar național în primul an și de 15% în al patrulea an. Distilarea alcoolului alimentar se va elimina treptat într-o perioadă de patru ani, cu o plată cuplată pentru respectiva perioadă de tranziție, care urmează să fie înlocuită cu o plată decuplată unică pe exploatație. Statele membre vor avea posibilitatea de a solicita distilarea subproduselor, finanțată din pachetul național și la un nivel semnificativ mai mic decât cel actual, acoperind costurile de colectare și de prelucrare ale produselor secundare.
–Introducerea plății unice pe exploatație: plățile decuplate unice pe exploatație se vor acorda viticultorilor care cultivă struguri pentru vin la discreția statelor membre și tuturor viticultorilor care își desțelenesc viile.
–Defrișarea: se instituie un sistem voluntar de desțelenire, pe o perioadă de trei ani, pentru o suprafață totală de 175.000 de hectare, cu un nivel descrescător al primei în cursul celor trei ani. Un stat membru poate întrerupe desțelenirea, în cazul în care suprafața ar depăși 8% din suprafața totală a statului respectiv sau 10% din suprafața totală a unei regiuni.
Comisia poate întrerupe desțelenirea în cazul în care suprafața ar depăși 15% din suprafața viticolă totală a unui stat membru. Statele membre pot, de asemenea, exclude desțelenirea în zonele de munte și de pantă abruptă din motive de mediu.
–Practici oenologice: responsabilitatea de a aproba noile practici oenologice sau de a le modifica pe cele existente va fi transferată Comisiei, care va evalua practicile oenologice acceptate de OIV și va include unele dintre acestea pe lista practicilor acceptate în Uniunea Europeană.
–Norme de etichetare mai eficiente: conceptul de vin european de calitate se va baza pe vinurile cu indicații geografice protejate și pe cele cu denumire de origine protejată. Se vor salvgarda politicile naționale constante privind calitatea. Etichetarea va fi mai simplă și, de exemplu, va permite vinurilor europene fără IG să indice pe etichetă soiul și anul recoltei. Se vor proteja în continuare anumiți termeni tradiționali și anumite forme de sticle.
–Șaptalizare (utilizarea zahărului): aceasta va fi permisă în continuare, cu toate că trebuie reduse nivelurile maxime de îmbogățire prin adaos de zahăr sau de must. Din motive climatice excepționale, statele membre pot cere Comisiei să mărească nivelul de îmbogățire.
–Ajutor pentru utilizarea mustului: ajutorul pentru must poate fi plătit în forma sa actuală pentru o perioadă de patru ani. După această perioadă de tranziție, cheltuielile privind ajutorul pentru must se vor transfera în plăți decuplate pentru producătorii de vin.
Reforma vitivinicolă va intra în vigoare de la 1 august 2009.
Poziția României față de reformă
Față de reforma din sectorul vinului, poziția României este evidențiată în cele cinci măsuri adoptate. Prima face referire la menținerea unui pachet financiar consistent, în alocarea bugetară națională (Pilon I) pentru restructurare și reconversie – la nivelul necesarului și cererii deja exprimate de producători. Suma acordată pentru reconversie se situează la circa 35 milioane de euro, iar restul, de până la 42,1 milioane de euro, cât este bugetul, se va acorda celorlalte măsuri ca: asigurarea plantațiilor, ajutorul pentru utilizarea mustului sau promovarea pe piețele terțe.
–Defrișarea: suplimentarea cu 152 milioane de euro a schemei de defrișare pe trei ani nu trebuie să afecteze pachetele naționale.
–Etichetarea: indicarea soiului și a anului de recoltă la etichetarea vinurilor de masă nu ar fi o măsură care să atingă obiectivele scontate în ceea ce privește promovarea calității, afectând imaginea vinurilor de calitate și a varietăților europene (cu indicație geografică); o eventuală decizie în acest sens ar trebui să permită statelor membre să hotărească înscripționarea acestor indicații pe eticheta vinurilor de masă.
–Menținerea șaptalizării: România se menține în grupul țărilor care se opune interdicției de a utiliza zaharoza pentru creșterea potențialului alcoolic al vinurilor, din următoarele considerente: o mare parte din viticultura României este încadrată în zona B, unde în mod normal acumulările naturale sunt mai reduse în majoritatea anilor de producție; atât în zona B, cât și în celelalte zone există exploatații de mici dimeniuni, iar viticultorii care le dețin nu dispun de posibilități, în special de dotare tehnică și servicii, de resurse financiare, pentru a putea renunța la această practică oenologică; este o metodă tradițională în majoritatea regiunilor viticole, iar eliminarea acesteia ar conduce la pierderea tipicității vinurilor obținute.
–Menținerea interdicției privind drepturile de plantare până în anul 2013. Oportunitatea unei astfel de decizii asupra liberalizării să fie analizată în anul respectiv (să fie eventual în ultimul an de funcționare a acestui sistem).
Ana Mustațea
