Oportunități și provocări pentru România în contextul noului Cadru Financiar Multianual

​În cadrul dialogurilor organizate de Institutul European Român, luna acesta a avut conferința cu tema „Politica Agricolă Comună – oportunități și provocări pentru România în contextul noului Cadru Financiar Multianual” în care s-au analizat reușitele de până acum, lecțiile și ce ar trebui să facă autoritățile noastre pentru ca banii europeni să fie folosiți cât mai eficient.

​Printre cei care au vorbit, s-au numărat Dana Rebega, director general Direcția Generală Dezvoltare Rurală, Autoritate Management PNDR în MADR, Mihaela Luca, expert politici agricole europene, Aurelia Ioana Chereji, conf. univ., Facultatea de Protecție a Mediului, Universitatea din Oradea, Alexandra Popa, director executiv al Centrului Român de Politici Europene.
”Reușita României de a valorifica pe deplin potențialul său agricol, resursele naturale și capitalul uman depind de capacitatea noastră de a formula priorități bine fundamentate și de a susține o poziție coerență în negocierile europene. Pentru România, acest proces nu reprezintă doar o etapă tehnică, ci o șansă reală de modernizare a agriculturii, de consolidarea dezvoltării rurale și de afirmare ca actori influenți în definirea PAC”, a spus Oana Mocanu, director general IER.
În expunerea Danei Rebega, director general în MADR, care a trecut în revistă actualele propuneri și negocieri la nivel european, se pot desprinde mai degrabă provocări decât oportunități pentru România, pentru că așa cum a punctat și Florentina Costache, IER, ”oportunitățile și provocările lansate de reformă politicilor agricole comune devin cu atât mai relevante cu cât negocierile europene cu cât vor influența direct competitivitatea fermierilor români, structura investițiilor și capacitatea de adaptare la noile standarde de sustenabilitate. Ce mize are România în acest proces? Ce oportunități se deschid? Și mai ales cum putem transforma aceste schimbări într-un avantaj competitiv pentru agricultura și mediul rural românesc?”
Dana Rebega a explicat că acest ”fond comun care va fi implementat printr-un plan de parteneriat național și regional, este un document strategic care va uni toate fondurile destinate României, o abordare total nouă, care nu este foarte ușor de pus în practică. Mai ales când vorbim de implementare: acolo vor apărea provocările mari pentru România. Pentru că, din perspectiva aceasta, se propune un sistem comun de monitorizare și de raportare și un sistem comun de evaluare, bazat pe ținte și jaloane. Propunerea României pentru anumite reforme va avea impact direct în derularea intervențiilor, măsurilor care presupun investiții. Ea a arătat că este un lucru bun fixarea unui buget prestabilit, pentru că se securizează o parte din finanțări. Acest buget prestabilit pentru noi ar fi de 16,56 mlrd. euro plăți directe și investiții la nivel de fermă (nu pentru irigații, dezvoltare rurală, procesare agroalimentară care vor fi finanțate din bugetul comun al planului de parteneriat, dar fără buget distinct). Concomitent se propune o plafonare a plăților directe plus un mecanism de degresivitate, asta din dorința de a asigura o plată propusă de comisie între 130 -240 de euro/ha în fiecare stat membru, noutate. Apare un nou concept referitor la protecția mediului și climei, Farm Stewardship, care va uni toată componența de bune condiții agricole și de mediu, și toate celelalte condiționări, condiționalitatea socială și celelalte condiții care vor trebui aplicate de către fermier pentru protecția biodiversității, resurselor de apă, climei. Dana Rebega a reamintit faptul că poziția României a fost să se mențină o politică distinctă de celelalte politici de finanțare, pentru a preveni riscuri de pierderea specificității acestei politici sau riscuri de fragmentare. Această politică distinctă a trebuit păstrată și în arhitectura actuală cu cei doi piloni și fără o creștere excesivă a cofinanțării din bugetul național. Din perspectiva evaluării (cadrul de performanță, monitorizare și raportare), modelul propus pe Jaloane și Ținte va conduce la dificultăți, la creșterea complexității administrative, la incertitudine în execuție a bugetară și va necesita o coordonare foarte solidă între autoritățile care vor implementa acest plan.
 
Mihaela Luca, expertă în politici agricole europene a făcut o analiză comparativă complexă între ce a fost până acum PAC-ul și cele mai relevante schimbări pe care noua politică le aduce și cum ar putea influența competitivitatea fermierilor români. În actuala programare au fost 1.200 mlrd euro total, din care 336 mlrd euro pentru Agricultură.
În propunerea de buget pentru perioada următoare, Comisia și-a structurat și planificat banii pe patru piloni principali: pilonul de Coeziune și reducerea decalajelor (865 de mlrd.euro), Competitivitatea, pentru creșterea competitivității Europei pe plan mondial, Educație și resurse umane și Parteneriatele pentru a câștiga piețe pe țări terțe. Bugetul total este mai mare, aproape 2.000 de miliarde euro. Suma (pentru o parte din Intervențiile din PAC) este de 293,7 miliarde de euro, la nivel UE. 453 de miliarde euro fonduri care nu sunt rezervate strict pentru anumite sectoare, se pot folosi pentru a completa alte fonduri insuficiente pentru alte destinații.

​Din aceste fonduri nerezervate se mai pot finanța LIDER, Sprijin pentru schimburile de cunoștințe, inovare în agricultură, cooperarea și plățile, Programul pentru fructe și școli și Plățile pentru situații de criză pentru fermieri. ”Cred că, deși nu sunt menționate, investițiile în irigații și investițiile în procesare vor putea fi finanțate, chiar dacă nu sunt trecute special în regulamentul PAC, nici în regulamentul privind programele de parteneriat în funcție de prioritățile statelor membre”, a spus expertul în politici. Din fondurile de 150 de miliarde de euro se pot finanța investiții în agricultură. Mai sunt fondurile Solidaritatea UE, pentru cazurile de dezastre natural. Fosta rezervă agricolă, care în anii trecuți era de 450 mil. euro anual, acum e 900 mil. euro/an, bani sunt incluși în această plasă de siguranță, deci bugetul total s-a dublat pentru rezerva agricolă, a concluzionat Mihaela Luca.
Sumele alocate României: am avut în total 53 de miliarde de euro în cadrul financiar multianual la care s-au adăugat sumele din generația următoare UE. Acum România are alocat cca. 60 mlrd de euro, iar pentru PAC, suma minimă este de 16,6 miliarde, cu 4,3 miliarde mai puțin. Faptul că avem un program național un singur plan de parteneriat la nivel național ”este un lucru bun pentru că România și statele membre își pot elabora un document strategic coerent care să cuprindă intervenții la nivel de țară, dar necesită o colaborare și o coordonare la nivel național foarte bune, mi ales că vom avea regulile proprii de aprobare, implementare, monitorizare și raportare”, a mai arătat ea. Evaluarea comună, de ținte și jaloane, pentru partea agricolă nu o consideră avantajoasă. O altă noutate este ajustarea bugetul anual în funcție de inflație, fiind inclusă și o formulă de calcul în acest sens.
Mihaela Luca a punctate schimbările importante: toată finanțarea aceasta este legată de statul de drept: dacă un stat membru deraiază de la parcursul european atunci fondurile sunt tăiate și va trebui să acționeze în sensul de a reveni pe ”drumul cel bun”. O altă propunere deloc avantajoasă este regula de N plus 1, adică sumele alocate într-un an N trebuie cheltuite până în anul N plus 2, foarte greu de gestionat, măsură care probabil se va modifica. Față de țintele anterioare în care 35% din cheltuieli trebuiau să fie pe mediul și clima și minim 5% să fie pe LIDER, acum 14% vor fi pentru acțiuni sociale și 10% din cheltuieli să se deruleze în Rural.
O problemă identificată de expert, pentru noi, este acest principiu introdus - ”toate acțiunile să nu prejudicieze în mod semnificativ mediul și clima” (din această cauză România nu a inclus în PNRR investiții pe irigații pentru că nu a putut demonstra acest lucru).
Se încurajează foarte mult folosirea costurilor standard, dacă sunt investiții mai mici de 100.000 euro, iar ratele de sprijin legate de investiții în perioada aceasta de programare variază între 65% și 100%.
 
În perioada următoare condiționalitatea a fost redenumită gospodărirea responsabilă a fermelor (farm stewardship).
Alte noutăți: alocarea sprijinului direcționat către fermierii care au cel mai mult nevoie de sprijin și posibilitatea ca acest sprijin să fie acordat, diferențiat în funcție de anumite categorii, anumite zone; cerința ca fermierii care ajung la o vârstă de pensionare și primesc pensie din Sistemul Național de Pensie să nu mai primească sprijin, prevedere introdusă din 2032; sprijin pentru servicii de înlocuire a fermierilor în cazul în care aceștia sunt bolnavi și nu mai pot lucra o anumită perioadă să li se compenseze niște sume pentru a lucra altcineva. Aici, expertul Mihaela Luca a mai făcut la final o precizare: Strategia privind reînnoirea generațională în agricultură trebuie neapărat inclusă în plan, adică o strategie despre cum vede România sau statele membre acest lucru.

O altă analiză privind eficiența și modul de folosire al fondurilor primite de România până acum, precum și ce lecții ar trebui să învățăm din experiențele anterioare a fost prezentată de prof.univ. Aurelia Ioana Chereji, și la care vom reveni.
​
​Roxana Drăghici