Ing. Livia Sterea, Unitatea Fitosanitară Argeș
Originar din partea de nord a Chinei, păduchele din San Jose (Quadraspidiotus peniciosus Comst) s-a răspândit rapid pe tot globul, cu excepția zonelor ecuatoriale. În România, acest dăunător a fost semnalat pentru prima dată la Salonta, în județul Arad, în anul 1933, iar în prezent produce pagube importante pe întreg teritoriul țării. Quadraspidiotus peniciosus Comst este un dăunător polifag, care atacă peste 200 de plante pomicole și forestiere.
Ciclul biologic
Dăunătorul prezintă 1-3 generații pe an, în funcție de altitudine. În Franța, paduchele din San Jose a înregistrat 4-7 generații.
Larva are corpul oval alungit, cu o inelație vizibilă pe partea dorsală. Aceasta are antene scurte, 6 picioare cu tarse uniarticulate. Larvele primare au corpul de culoare galbenă-portocalie, iar după câteva zile năpârlesc și se transformă în larve secundare. Larvele secundare sunt lipsite de picioare și antene, dar prezintă rostrul bine dezvoltat, cu ajutorul căruia se hrănesc. După 20 de zile, larvele năpârlesc și se transformă în femele și masculi.
Femela are corpul turtit dorso-ventral, cordiform, de culoare galbenă-portocalie.
Aceasta nu prezintă ochi, antene, aripi și picioare. Aparatul bucal este adaptat pentru înțepat și supt. Pigidiul triunghiular este prevăzut cu două perechi de palete și cinci perechi de peri pectinați. Pe partea dorsală are trei glande tubulare, care secretă mătasea pentru scut.
Scutul femelei are foră circulară, de culoare brună-cenușie și prezintă o pată galbenă în mijloc. Lungimea femelei este de 0,8-1,2 mm.
Masculul este alungit, aripat, cu o lungime de 0,8-0,9 mm. Aparatul bucal este rudimentar. Scutul masculului este oval-alungit, de aceeași culoare cu cel al femelei, dar mai mic – 1,2-1,5 mm.
Dăunătorul iernează sub scut, ca larvă de vârsta I sau de vârsta a III-a, fixată pe substrat. La începutul primăverii, larvele care au iernat se hrănesc, ulterior năpârlesc și se transformă în masculi și femele. În luna aprilie, masculii migrează pentru împerechere, iar după 45 de zile sub scutul femelelor apar primele larve. Larvele părăsesc carapacea femelelor după 1-2 zile și migrează pe ramuri, tulpini, frunze și fructe, unde încep să se hrănească. Zona afectată de acest dăunător se colorează în roșu, sub forma unor pete inelare. Durata unei generații este de 50-70 de zile.
Plante-gazdă și mod de atac
Dintre speciile de pomi și arbuști fructiferi, păduchele din San Jose preferă mărul, părul, piersicul, gutuiul, cireșul, prunul, caisul, migdalul, coacăzul, murul, zmeurul, agrișul, căpșunul. Speciile ornamentale atacate de acest dăunător sunt: lemnul câinesc, păducelul, mălinul, salcâmul, teiul, plopul. Quadraspidiotus peniciosus Comst se localizeză, în special, pe ramurile anuale, unde cu ajutorul rostrului înțeapă și suge sucul celular.
Prin înțepare este inoculată, o dată cu saliva, o substanță care induce o serie de modificări biochimice, care au ca rezultat necrozarea și înroșirea țesuturilor sub forma unor pete circulare. Ca urmare a atacului, circulația sevei este întreruptă și țesuturile se usucă.
Uscarea începe de la vârful lăstarilor.
Pe frunze, larvele se localizează în special pe pețiol și de-a lungul nervurilor. Frunzele infestate de dăunător se îngălbenesc și cad.
Atacul pe fruct este întâlnit mai ales la generația a doua a dăunătorului, când larvele se găsesc în zona caliciului și a peduncului.
Pomii atacați se debilitează și în lipsa unor măsuri specifice de combatere se usucă în 4-5 ani.
Combaterea dăunătorului
Pentru limitarea și combaterea păduchelui din San Jose, în ultimii ani se folosește tot mai mult combaterea integrată.
Combaterea integrată constă în utilizarea metodelor chimice, biologice și agrofitotehnice, cu scopul diminuării dăunătorului din plantațiile de pomi și arbuști fructiferi.
–Combaterea chimică
Aplicarea acestei metode de combatere trebuie să țină cont de faza fenologică a speciilor pomicole, în funcție de care se recomandă utilizarea unui anumit produs, precum și de concentrația acestuia.
Astfel, în faza de repaus vegetativ se vor aplica tratamente cu Oleoekalux 1,5%, la umflarea mugurilor se recomandă tratamente cu Oleocarbetox 37 CE – 3%.
În fenofaza de răsfirare a inflorescenței, la speciile de măr și păr se folosește Applaudus supr 5%, iar la creșterea fructelor se recomandă: Ekalux S – 0,1%, Carbetox 37 EC – 0,5%, Reldan 40 EC – 0,15%, Sinoratox 35 EC – 0,15% și Applaudus green – 0,4%.
Din categoria măsurilor preventive, o atenție deosebită trebuie acordată utilizării de material săditor sănătos și de soiuri rezistente la atacul dăunătorului.
–Combaterea prin utilizarea mijloacelor biologice Folosirea mijloacelor biologice pentru combaterea păduchelui din San Jose a început să se extindă datorită importanței care se pune în ultimii ani pe protecția mediului. Medota constă în utilizarea dușmanilor naturali ai dăunătorului, atât specii prădătoare: Cepaea vindobonensis Ferussac, Allothrombium fuliginosum Herm, Crysopa sp., Chilocorus bipustulatus, etc, cât și specii parazite: Aphitis aonidae mere, Encarsia ( Prospaltella) pernicioso Tow pentru reducerea populațiilor de Quadraspidiotus perniciosus.
Dintre speciile parazite, Encarsia (Prospaltella) perniciosi Tow are o mare importanță în limitarea pe calea naturală și în combaterea acestui dăunător. Se recomandă ca Encarsia perniciosi Tow să se lanseze de două ori la fiecare generație a dăunătorului. Folosirea acestei specii parazite conduce la diminuarea cu 80% a populației păduchelui din San Jose.
Pentru combaterea dăunătorului se pot utiliza și insecticide botanice: nicotina extrasă din plantele de tutun.
Nicoleta Burtan
