Drd. Cristian Popescu, Universitatea din Pitești
Principala rațiune a culturii pomilor o constituie folosirea în alimentație a fructelor, ca o componentă esențială pentru asigurarea funcțiilor metabolice ale organismului uman. Tăierea de producție sau de fructificare a pomilor constituie una dintre cele mai importante verigi tehnologice aplicate în tehnologia de producere a fructelor. Această operațiune are un impact major asupra cantității și calității recoltelor de fructe.
Principalele specii sâmburoase la care se aplică tăieri de producție sunt: prunul, caisul, piersicul, cireșul și vișinul.
Fructele se formează, de regulă, pe ramuri în vârstă de 1-4 ani, de aceea reîntinerirea permanentă a scheletelui, prin aplicarea tăierilor, reprezintă un obiectiv principal în vederea obținerii unor producții superioare de fructe. Efectuarea tăierilor de producție urmărește stabilirea unui echilibru optim între numărul mugurilor de rod și al mugurilor vegetativi, cu scopul de a asigura o recoltă bună și cu fructe de calitate.
Pentru a efectua o tăiere corectă și mai ales o normare optimă a rodului, este necesară cunoașterea ramurilor de rod, evoluția acestora, precum și particularitățile lor.
Particularitățile tăierilor de producție la prun
Prunul fructifică pe următoarele tipuri de ramuri: buchet ramificat, ramura mijlocie ramificată, ramura lungă, ramura anticipată și pe ramurile în devenire pinten și spin.
Buchetul ramificat nu se taie, dar după 3-4 ani de rodire se îndepărtează, o dată cu scurtarea ramurilor de semischelet, care poartă astfel de ramuri, asigurându-se, în același timp, și regenerarea acestora (pornirea de noi creșteri vegetative).
Ramurile mijlocii de un an nu se scurtează, ci se răresc, operație care constă în eliminarea celor slabe, când acestea sunt prea dese.
Ramurile mijlocii și lungi ramificate, cu vârsta mai mare de doi ani, pot fi scurtate în scopul normării rodului și stimulării creșterii unor noi ramuri.
Ramurile de semischelet se scurtează astfel încât să fie eliminate ramificațiile degarnisite după rodire și formațiunile fructifere uscate și îmbătrânite. Se recomandă menținerea pe cât posibil a ramificațiilor mai apropiate de baza ramurii. La prun, tăierea se face diferențiat, în funcție de vârsta pomilor.
La pomii tineri, creșterile fiind viguroase în mod natural, se va urmări grăbirea intrării pe rod, iar tăierile se efectuează mai mult în verde și mai puțin în uscat.
Pentru formele libere de coroană (fus-tufă-palmetă liberă) se efectuează doar o tăiere ușoară, de rărire a coroanelor, până la intrarea efectivă pe rod. După intrarea pe rod, se face o „tăiere de încadrare“ în forma de coroană dorită.
La pomii maturi, tăierea se face diferențiat, în funcție de tipul de fructificare.
La soiurile care fructifică preponderent pe buchete (spur), cum este soiul Stanley, se procedează astfel: se reduce semischeletul cu 1/3-1/4 din lungime, se transferă creșterea ramurilor laterale care vin către interval, prin scurtarea deasupra unei ramificații laterale de-a lungul rândului, se regenerează buchetele ramificate și îmbătrânite.
La soiurile cu fructificare pe ramuri lungi (Annaspath), se fac mai multe intervenții, în sensul reducerii semischeletelui și a răririi ramurilor mijlocii și lungi.
La prun, tăierile în verde constau în plivirea lăstarilor ce concurează elementele de schelet, a celor aflați în poziții necorespunzătoare și rărirea lăstarilor laterali la 15-20 cm și lăsarea celor dispuși bilateral, pentru a obține un schelet garnisit, uniform, cu semischelet și ramuri de rod.
În general, la această specie, în perioada de rodire deplină, apare frecvent fenomenul de formare a lăstarilor lacomi (mai ales în apropierea zonelor de intersecție a șarpantelor pe trunchi), care se recomandă a fi îndepărtați prin lucrări în verde repetate, imediat după apariție (când sunt încă în fază erbacee și au 10-15 cm lungime).
Motive care impun executarea anuală a tăierilor la prun: capacitatea mare de diferențiere, care necesită normarea încărcăturii de rod, la soiurile cu fructificare pe ramuri lungi coroanele se îndesesc mai rapid, sub greutatea rodului (fructelor) ramurile se dezbină și necesită tăieri pentru refacerea coroanei, la pomii tineri, și nu numai, apar frecvent creșteri lacome, care trebuie eliminate.
Particularitățile tăierilor de producție la cais
La cais, tăierea se poate executa mai târziu decât la pomacee sau chiar decât la prun, deoarece este specia frecvent afectată de brumele și înghețurile târzii de primăvară (începând din a doua jumătate a lunii martie sau chiar după pornirea în vegetație). În funcție de pierderile de muguri floriferi pe perioada iernii, avem următoarele situații: în anii cu ierni normale, când pierderile de muguri floriferi datorate înghețului nu sunt semnificative se urmărește: normarea rodului, prin reducerea semischeletelui cu 1/3-1/4 din lungime, simplificarea semischeletelui, prin rărirea ramurilor mijlocii și prin rărirea sau suprimarea ramurilor anticipate, precum și rărirea coroanei și menținerea acesteia în limita spațiului de nutriție alocat prin distanțele de plantare.
Dacă pomii au suferit pierderi în proporție mare (peste 50%), se urmărește păstrarea rodului existent și tăierea severă a ramurilor cu muguri distruși, pentru a stimula formarea de noi creșteri care să fructifice în anul următor.
În situația în care mugurii de rod au fost distruși aproape în totalitate, tăierea se poate anula până după legarea fructelor (în verde și cu păstrarea integrală a rodului, iar în anii următori se vor efectua tăieri de corectare a coroanelor).
La soiurile cu capacitate slabă de ramificare, cu ocazia tăierilor pot fi scurtate și ramurile de prelungire (anuale) a elementelor de schelet și semischelet.
Pentru a evita formarea arcadelor de rodire, ramurile lungi care prezintă încărcătură mare de rod se scurtează sau în anii următori se vor tăia deasupra unei creșteri anuale, pentru a ridica direcția de creștere.
În perioada de maximă rodire, se urmărește simplificarea buchetelor multiplu ramificate, îmbătrânite, rărirea ramurilor mijlocii, iar cele anticipate vor fi tratate în funcție de vigoarea lor și de încărcătura totală cu muguri floriferi ai pomului.
Nicoleta Burtan
