Sfintele Paști sau Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Hristos este cea mai importantă dintre sărbătorile de peste an, al doilea mare praznic împărătesc, primul fiind Duminica Floriilor. Întregul ciclu de sărbători creștine de peste an se ordonează în funcție de data prăznuirii acestui înălțător eveniment.
Sărbătoarea Sfintelor Paști este precedată de o perioadă de șapte săptămâni de post, răgaz de pregătire spirituală a creștinilor pentru marele eveniment al Învierii.
Ultima săptămână a postului mare debutează cu Duminica Floriilor, ziua când sărbătorim intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, prilej cu care a fost recunoscut și primit ca un rege. Următoarea zi importantă din ajunul Paștelui este Joia Mare, marcată de câteva evenimente de o deosebită semnificație înaintea morții și Învierii Mântuitorului, și anume: – spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus Hristos – ca pildă de smerenie; – Cina cea de taină și „Rugăciunea mai presus de fire“ din grădina Ghetsimani; – vinderea Domnului nostru Iisus Hristos de către Iuda pe 30 de arginți.
Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ziua judecării și răstignirii Mântuitorului pe cruce, ziua cea mai tristă și mai copleșitoare a creștinătății, în care Iisus Hristos a fost batjocorit și schingiuit. Zi de post negru, ultima în care credincioșii își curăță trupul și cugetul prin Sfânta taină a împărtășaniei. Sâmbata este prăznuită ca ziua îngropării trupului Mântuitorului. În seara acestei zile, creștinii din toată lumea merg la Sfânta biserică pentru a participa la slujba specială dedicată Învierii Domnului. Întorși acasă, în sânul familiei în dimineața zilei de duminică, ei se bucură de înălțătorul eveniment al Învierii și de masa tradițională, de pe care nu lipsesc pasca, mielul, cozonacul, ouăle roșii etc.
Multe și diverse sunt obiceiurile păstrate de tradiția poporului român menite să cinstească Sfânta sărbătoare a Învierii Domnului Iisus Hristos.
Dar de când sărbătorește lumea creștină Învierea Domnului Iisus Hristos?
După părerea celor mai mulți exegeți și istorici ai bisericii, Învierea Domnului a avut loc în prima duminică de după Paștele iudeilor (Pesach), în anul 33 al erei creștine, fiind însă sărbătorită anual de către lumea creștină la date diferite.
Pentru eliminarea unor controverse de ordin calendaristic, din inițiativa Împăratului Constantin cel Mare, la Sinodul ecumenic de la Niccea, care a avut loc în anul 325 d.H., s-a hotărât prăznuirea acestei unice sărbători „în prima duminică a echinocțiului de primăvară, după lună plină”. Această situație, ce practic a unit lumea creștină, a durat până în anul 1582, când biserica apuseană, prin hotărârea Consiliului de la Trident, a stabilit prăznuirea Sfintelor Paști după calendarul Gregorian, iar pentru bisericile răsăritene, începând cu anul 1924, după „stilul nou”, ținându-se seama și de echinocțiul de primăvară.
Speranța milioanelor de creștini este ca Înalt-Stătătorii bisericilor creștine surori, luminați de Duhul Sfânt, să stabilească o singură dată de prăznuire a acestui unic și înălțător eveniment care este Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Este un adevăr de netăgăduit, căci Iisus Hristos o dată s-a născut, o dată a murit, o dată a Înviat și o dată s-a Înălțat la Ceruri.
În acest sens, îmbucurător este faptul că, în comuniune spirituală, anul acesta, toți creștinii vor trăi bucuria prăznuirii Sfintelor Paști la aceeași dată.
Trăind în spiritul creștin al Marii Sărbători, echipa redacțională a revistei noastre urează tuturor creștinilor indiferent de confesiune UN PAȘTI FERICIT – HRISTOS A ÎNVIAT!
