Pastila săptămânii

Auzim sau citim aproape zilnic despre mașini sau organe de mașini agricole cu denumiri bizare, inventate, unele chiar intrate în folclor, care spun multe despre cei care le utilizează. Dacă și pentru voi contează, vă prezint câteva dintre ele și vă rog să le utilizați corect.

Săptămâna aceasta vorbim despre “cultivatorul cu discuri”.
Cei care promovează un astfel de utilaj se referă, de fapt, la o nouă soluție constructivă pentru o grapă cu discuri realizată în ultimii ani. Grapele cu discuri cunoscute anterior acestei soluții (în X, în V, în O sau în linie) sunt fie cu baterii de discuri, fie cu discuri independente montate pe brațe proprii.
Acest nou utilaj are discurile articulate, ca un lanț, ceea ce-i dă un grad mare de libertate și copiază perfect configurația terenului, permițând o lucrare la adâncime constantă pe toată lățimea de lucru, chiar dacă aceasta este mare, de 8, 10, 12 m. Acest utilaj face o bună prelucrare a terenului, după cum am văzut la mai multe demonstrații în câmp și din cele declarate de fermierii care l-au testat sau care-l folosesc.
Denumirea de cultivator cu discuri este, oarecum, un paradox, și creează confuzie. Oricât s-ar vrea să fie promovat ca “altceva”, nu poate fi numit cultivator, ci este pur și simplu o grapă cu discuri articulate, tip lanț. Pe lângă flexibilitatea și gradul mare de libertate, aceste grape cu discuri pot lucra beneficiind de greutatea proprie, sau cu adaos de 1-3 greutăți pe fiecare disc pentru a favoriza pătrunderea în sol. Aceste greutăți compensează faptul că lanțul de discuri fiind liber, nu se poate apăsa pe sol pentru a mări greutatea pe discuri. Aceste greutăți limitează și adâncimea de lucru pentru o prelucrare superficială.
Deci hai să-i spunem grapa cu discuri articulate!
 
Industria constructoare de mașini agricole este foarte dinamica și ține pasul cu nevoile fermierilor. Astfel, apar în permanență utilaje noi sau perfecționate, care, în general, lărgesc gama de mașini existente, însă, nu sunt categorii noi de mașini, a căror denumire trebuie inventată. De aceea, este preferabil să se utilizeze denumirile tehnice consacrate și doar acolo unde nu există, să se introducă denumiri noi. Nu are sens să inventăm denumiri complementare, în general care doar ne dau o indicație asupra lucrărilor pe care utilajul le efectuează sau despre unele soluții constructive ale unor parți componente sau organe de lucru și să avem mai multe denumiri pentru același utilaj, ci să păstram denumirile tehnice tradiționale. Cu atât mai mult să nu folosim denumiri de mașini sau organe de lucru care includ o anumită marcă sau denumire comercială a unei mărci specifice, ca și când am spune adidași Nike sau Xerox Knonica Minolta!
Nu pierdeți pastila din numărul următor!