Cultura de cartof este în prezent una dintre culturile importante care se află în atenția tuturor organelor și organizațiilor care se preocupă de asigurarea hranei pentru populația globului pământesc.
În Programul FAO de dezvoltare a producției mondiale de alimente există măsuri speciale de creare a unor noi soiuri de cartof, mai bogate în proteină (peste 20% din substanța uscată a tuberculilor), mai rezistente la temperaturi ridicate, secetă și boli, cu o mai bună comportare pentru păstrarea pe timp îndelungat.
Generalizarea măsurilor adoptate la nivel mondial pentru modernizarea culturii de cartof va duce, pe de o parte, la diminuarea suprafețelor, iar pe de altă parte, la sporirea randamentelor medii și a producțiilor globale pe țară.
Valoarea deosebită a culturii de cartof este asigurată de producția mare la unitatea de suprafață, valoarea alimentară, care în primul rând este valoare energetică, coeficientul ridicat de digestibilitate și, nu în ultimul rând, cartoful intră în componența a numeroase feluri de mâncare, iar în unele țări acesta înlocuiește pâinea sau se folosește la prepararea ei, în amestec cu făina de grâu. Actualmente, în numeroase țări, printre care și România, cartoful este din ce în ce mai folosit în industria semipreparatelor culinare de genul pommes-frittes, chips, făină și fulgi folosiți pentru prepararea piureurilor sau a pâinii etc.
Pentru România, în această perioadă este necesar mai mult ca oricând să se reia producerea și distribuția sămânței de cartof, introducerea celor mai bune soiuri pe piața de sămânță și aplicarea tuturor măsurilor tehnologice impuse de o tehnologie performantă a cartofului.
Una dintre verigile cele mai importante pentru cultura de cartof o reprezintă păstrarea recoltei de cartof pe parcursul iernii, lucrare care necesită atenție, control și luarea de măsuri specifice pentru o bună valorificare ulterioară a producției de cartof. Cartoful destinat pentru consumul de toamnă-iarnă și pentru industrializare se recoltează când două treimi din vrejuri sunt uscate, restul având încă o culoare galbenă, specifică soiului cultivat. De mare importanță este momentul recoltării, aceasta având loc la o temperatură mai mare de 6-7 grade Celsius, pentru a reduce foarte mult gradul de vătămare a tuberculilor de cartof.
De la combină, cartofii destinați consumului pleacă direct spre centrele de preluare, unde au loc sortarea și selectarea pe grupe dimensionale, în vederea valorificării. După aceste operațiuni, au loc depozitarea și păstrarea pe o perioadă mai îndelungată a recoltei de cartof. O influență determinantă asupra bunei păstrări a tuberculilor de cartof o au starea fitosanitară a culturilor (în special lipsa atacului de mană și de boli parazitare și de putrezire), recoltarea la maturitatea deplină pe vreme uscată și relativ caldă, condiționarea cât mai rapidă în vederea îndepărtării impurităților și a vindecării rănilor produse la recoltare și transport, măsuri ce trebuie să preceadă păstrarea propriu-zisă.
Pe timpul păstrării cartofului o perioadă mai îndelungată, din cauza consumului ridicat în apă, pierderile sunt destul de mari, cele mai bune rezultate obținându-se în cazul depozitării în depozite frigorifice sau în depozite cu ventilație mecanică.
Printre condițiile de păstrare, cele mai importante sunt temperatura și umiditatea relativă a aerului.
Temperaturile cele mai indicate pentru păstrare variază în funcție de destinația recoltei, astfel:
-la cartoful pentru consum, temperatura de păstrare trebuie să fie de 3-5 grade Celsius (în cazul unor temperaturi mai joase, se produce îndulcirea tuberculilor, prin formarea de zaharuri mai simple decât amidonul, ceea ce le denaturează gustul specific soiului; la temperaturi mai ridicate pornesc în creștere colții, păstrarea nu mai este posibilă decât pe perioade scurte, cu lucrări suplimentare de ventilare, se acumulează solanina în tuberculi și scade continuțul în vitamine);
-la cartoful pentru sămânță, temperatura de păstrare trebuie să fie de 1-3 grade Celsius (în acest caz, îndulcirea nu diminuează valoarea biologică a materialului de semănat);
-la cartoful pentru semipreparate industriale, temperatura de păstrare trebuie să fie de 8-12 grade Celsius (aceste valori de temperatură previn orice fenomene de îndulcire și deci caramelizarea în timpul industrializării, care ar denatura culoarea preparatelor).
Păstrarea tuberculilor destinați semipreparatelor industriale nu se poate face decât cu inhibitori de creștere și cu ventilare mai îndelungată, la intervale mai mici și cu cantități mai mari de aer (peste 200 mc/tonă de cartofi per oră, față de consumul pentru cartoful de consum, care este de 80-120 mc/t/h). Umiditatea relativă a aerului în depozitele de păstrare trebuie să fie mai redusă în faza de zvântare a tuberculilor (78-80%) și de vindecare a rănilor produse la recoltare și transport (72-82%), dar mai ridicată (85-93%) în perioada de păstrare propriu-zisă.
Comparativ cu aerul atmosferic, aerul din depozite este indicat să fie mai sărac în oxigen (11-13%) și mai bogat în bioxid de carbon (până la 3%). Pentru păstrarea cartofului s-au construit depozite moderne în toate zonele cu suprafețe mari de cultură și în cadrul fabricilor ce utilizează cartoful ca materie primă (fabricile de alcool, amidon, industria semipreparatelor etc.). Pentru producătorii agricoli particulari s-au creat diferite tipuri de șanțuri, pivnițe și bordeie, spații individuale unde se depozitează recolta de cartof de pe loturile personale. Acestea au diferite dimensiuni și diferite căi de aerisire, toate acestea în vederea păstrării în condiții bune a cartofilor pentru consum uman și animalier. Depozitele cu ventilare mecanică trebuie să fie prevăzute cu canale principale și secundare de aerisire, care să asigure ventilarea sub presiune pentru un strat de tuberculi de 4 metri (în unele țări se folosesc și straturi cu înălțimea de 5-6 metri). Ventilarea se face cu aer mai rece cu 3 grade Celsius (când temperatura în masa de tuberculi este de până la 7 grade Celsius) și cu diferențe de 4-6 grade Celsius în minus când temperatura în masa de tuberculi este mai ridicată (de obicei toamna, la depozitare). Respectarea acestor condiții este necesară pentru a nu se produce condens la suprafață sau în masa tuberculilor ori pe pereții și tavanul depozitului.
Pentru a preîntâmpina aceste fenomene, în cadrul fiecărui loc de depozitare există nanograme, pentru a stabili cu exactitate posibilitatea de ventilare cu aer atmosferic. Graficul condițiilor de păstrare a cartofului pentru consum este următorul: zvântare – 1-2 zile cu ventilare continuă cu aer la 12-20 de grade Celsius; vindecarea rănilor – două săptămâni ventilare zilnică, trei reprize a câte 4 ore; răcire – 4-6 săptămâni ventilare, două reprize a câte 4 ore; păstrarea propriu-zisă – 3-6 luni; scoaterea din depozit, cu ventilare cu aer mai cald cu 4 grade Celsius decât temperatura masei cartofului – 2-3 ore pe zi.
Fluxurile tehnologice de preluare, condiționare, păstrare și livrare a cartofului cuprind următoarele operațiuni (după ce tuberculii au fost aduși la destinație): – în cazul depozitelor ventilate mecanic, ordinea operațiunilor este următoarea: recepție cantitativă și calitativă; descărcarea în buncărul de recepție; separarea de pământ și impurități; sortarea calitativă pe benzi; transportul în celula de păstrare sau depozitare în vrac la 4 metri înălțime; păstrarea timp de 3-6 luni în condiții de temperatură plus 3 grade Celsius și umiditate relativă a aerului de 85-95%; încălzire, înainte de scoatere, la 7-12 grade Celsius; scoaterea din celulă, transportul în sala de sortare-condiționare, sortare-calibrare conform STAS, ambalare-preambalare, containerizarea, livrarea pe diferite destinații: consum, furaj sau industrializare.
– în cazul depozitelor frigorifice, ordinea operațiunilor este următoarea: recepție cantitativă și calitativă, descărcare prin basculare, staționare temporară, condiționare-sortare-calibrare, ambalare în lăzi-paletă sau ambalare în saci, transport cu mijloace auto sau feroviare, recepție la depozitul frigorific, trecut în lăzi-paletă sau lazi paletizate, transportul în celulă, depozitare în lazile amintite mai sus, păstrare timp de 1-5 luni la temperatura de plus 3-5 grade și umiditate relativă a aerului de 85-95%, încălzire la 7-10 grade Celsius, transportul în sala de condiționare, condiționare prin sortare-curățire-calibrare, preambalare containerizată, creare de stoc-tampon, lotizare și livrare.
În aceste scheme nu apar însă unele măsuri foarte importante, cum ar fi: curățirea tuberculilor pe cale uscată (prin periere) sau umedă (prin spălare numai pentru păstrări de scurtă durată), folosirea de inhibitori de creștere, fie prin prăfuiri pe banda de alimentare a depozitelor, fie prin folosirea de aerosoli, evitarea căderii tuberculilor de la înălțimi mai mari de 40 cm, pentru a reduce deteriorarea, și altele. Păstrarea tuberculilor de cartof pe timpul iernii reprezintă cea mai eficace soluție economică, având în vedere faptul că după depozitare aceștia nu necesită decât controlul de păstrare, efectuat de specialiștii agronomi.
