-Criza de pe piața europeană a laptelui este profundă. Ea pune în pericol producătorii de o manieră nemaiîntâlnită până în prezent. Foarte mulți producători și-au epuizat și ultimele resurse financiare de care dispuneau. Viabilitatea acestui sector strategic în ansamblul economic este crucial pentru viața de zi cu zi a europenilor, care astăzi este serios amenințată.
-Împreună vom defini o regulă europeană a piețelor care, pusă în practică, să contribuie la stabilizarea pieței, la asigurarea venitului fermierilor și la reintroducerea transparenței pe piață pentru a avea o relație corectă între producători, procesatori, comercianți și consumatorii de produse lactate. Este necesară apariția unui cadru comunitar adecvat.
-Trebuie creat un anumit confort sectorului european al laptelui și, de asemenea, trebuie asigurate mijloacele de care producătorii au nevoie pentru a avea un venit stabil și o muncă decentă. Crearea unui grup de un înalt nivel tehnic lansat de Comisie este o măsură binevenită.
În conformitate cu ceea ce se întâmplă în spațiul comunitar al laptelui, trebuie adoptată o serie de măsuri imediate pentru obținerea rapidă și concretă a sectorului laptelui, astfel:
a) Restabilirea echilibrului de piață prin:
-autorizarea depozitării publice și private pe toată durata anului și lărgirea listei și cu alte produse, respectiv brânză;
-definirea unei politici de depozitare contraciclică în funcție de nivelul prețului, pentru a nu perturba reluarea activităților de pe piață;
-consolidarea, prin creșterea ajutorului european, a distribuirii de produse lactate în școli o dată cu lărgirea paletei de produse eligibile și a structurii beneficiarilor, cum sunt studenții;
-promovarea produselor lactate printr-o mai bună informare a consumatorilor: eticheta care să conțină originea produsului (locul de fabricație) pe bază voluntară sau prin intermediul unei reglementări europene, eticheta care să conțină, dacă este cazul, înlocuitorii laptelui pentru a contrabalansa tendința utilizării acestor produse și promovarea mai activă a produselor lactate;
-susținerea exportului de produse vizate: unt, lapte praf, brânzeturi către state terțe fără a perturba propria lor producție, totul cu respectarea angajamentelor internaționale;
-reactivarea ajutorului pentru încorporarea laptelui ecremat și a celui praf în alimentația animală, măsură care a fost suspendată temporar.
b) Modificarea Organizației Comune de piață unică:
-Pentru abilitarea Comisiei de a adopta măsuri de urgență în sectorul laptelui, dar și pentru alte sectoare;
-Pentru a acorda mai rapid producătorilor mijloace adecvate și mai bine organizate și pentru a încuraja relațiile contractuale juste și echilibrate între producători, procesatori și distribuitori.
c) permite producătorilor să treacă peste aceste momente dificile:
-În cadrul procedurilor comunitare să se adopte, la propunerea Comisiei, în bugetul pentru anul 2010, o sumă suplimentară de cel puțin 300 de milioane de euro, fără a prejudicia alte sectoare, ca răspuns la propunerile Parlamentului European;
-Această sumă ar putea fi repartizată între statele membre pentru a permite să se pună în practică, în subsidiar, măsuri noi sau deja existente, iar Comisia trebuie să propună toată baza juridică necesară.
Dacă privim în trecut, constatăm că instrumentele de gestiune a pieței au reușit parțial să atingă diferitele obiective pentru care au fost create. Cota de lapte a permis încadrarea producției în anumite limite pentru a evita astfel supraproducția. Volatilitatea prețului a fost evitată pentru o lungă perioadă de timp, însă prețul de producție nu a fost acoperit în termeni reali, aceasta în timp ce prețul plătit de consumator a crescut constant.
Venitul mediu al producătorilor de lapte nu a putut fi menținut în ultimii 10 ani, cu toate că productivitatea a crescut, ajutoarele au crescut și ele, efectul final fiind dispariția unui număr mare de producători.
Se constată că produsele lactate europene nu sunt competitive pe piața mondială, cum sunt untul și laptele praf, deoarece prețurile mondiale sunt, în general, mai scăzute. Însă produsele cu o valoare adăugată mare, cum sunt brânzeturile, depind mai puțin de nivelul prețului mondial.
Dacă privim pe viitor cu atenție riscurile sectorului, în contextul liberalizării sale, există trei factori majori care trebuie luați în considerație, din motive bugetare, economice și sociale, și anume:
-Instabilitatea pieței și volatilitatea prețurilor, care pot duce la apariția rapidă de excedente importante;
-Accelerarea restructurării duce la creșterea riscului concentrării geografice a producției și la disparitia unui număr foarte mare de producători din zonele rurale defavorizate;
-Competitivitatea sectorului depinde de capacitatea sa de a se adapta la cerințele mondiale în materie de preț, dar cu respectarea calității produselor sale.
Constrângerile și riscurile existente permit emiterea de recomandări, de care trebuie să se țină cont:
-Necesitatea supravegherii de către
Comisie a evoluției pieței, pentru a evita în particular reapariția de excedente masive;
-Urmărirea procesului de formare a prețului de la producere la consum, în cazul produselor lactate, ținând cont, de asemenea, și de procesatori și distribuitori;
-Punerea în practică a unei strategii care să facă față dublului risc de concentrare geografică a producției și de dispariție a producătorilor din zonele defavorizate, în special cele de munte;
-Orientarea producției, pentru a satisface cerințele de piață internă și internațională, către o producție de produse lactate cu valoare adăugată mare, cum este cazul brânzeturilor.
Dr. ing. Daniel Botănoiu
