Crystel l’Herbier ARVALIS, Institutul sectorului vegetal ARVALIS Cu un total al schimburilor comerciale de 215 milioane de tone, de câțiva ani pe piețele grâului și porumbului intră noi actori. Cum evoluează aceste piețe și care sunt protagoniștii acestora, de la furnizori la cumpărători?
Producția mondială de cereale (cu excepția orezului) se situează astăzi la circa 1.700 de milioane de tone, din care 85% grâu și porumb. În ultimul deceniu, oferta mondială a crescut cu peste 300 de milioane de tone, înregistrând, în același timp variații importante – de exemplu, producția anului 2006 a fost inferioară cu 200 milioane de tone față de cea din 2008. În ceea ce privește consumul (cu excepția orezului), acesta a înregistrat o creștere mai liniară, de 2% pe an. În ultimul deceniu, consumul a fost în 6 cazuri din 10 superior producției. Cererea de cereale pentru furaje și debușeele industriale (printre care și sectorul producției de bioetanol, în SUA) sunt principalele cauze ale acestei creșteri. Utilizările industriale (pentru etanol și amidon) au crescut de la 121 la 207 milioane de tone, în 5 ani.
-Piața grâului: câțiva furnizori la un bazin larg de cumpărători
În ciuda unei dispersii puternice a cumpărătorilor, predomină câțiva actori cu pondere importantă. Este vorba, de exemplu, de țările din Magreb (cu 9-12 milioane de tone), Egipt (7-9 milioane de tone), Brazilia (5-8 milioane de tone), Uniunea Europeană (5-7 milioane de tone), Japonia (5,5 milioane de tone), dar și de țările Orientului Mijlociu și ale Asiei de Sud.
Istoric vorbind, ponderile de piață deținute de cele cinci mari state exportatoare (Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană, Canada, Australia și Argentina) reprezentau aproape 90% din total. Însă de la începutul anilor 2000, intrarea pe piață a țărilor din arealul Mării Negre (Rusia, Ucraina, Kazahstan) a răsturnat ordinea lucrurilor de până atunci.
Schimburile comerciale de grâu reprezintă 20% din producția mondială. Statele Unite ale Americii, Canada
Tabelul 1: Oferta de grâu (inclusiv grâu durum) a concurenților noștri (media perioadei 2006-2008) Argentina Australia Suprafețe (mil. ha) Producții medii (t/ha) Producție (mil. t) Exporturi (mil. t) % exporturilor din producție Ponderi de piață (%)
Franța 5,3 7,1 37 16* 43 – UE 25,3 5,2 132 17** 13 14
* către UE și țări terțe // ** către țări terțe
și Uniunea Europeană sunt principalii furnizori. Rusia câștigă porțiuni din piață (tabelul 1).
Cele cinci state tradiționale exportatoare au pierdut 20% din ponderea lor de pe piață într-un interval de 10 ani. În spatele acestei tendințe se ascund totuși variații mari.
-Creștere puternică în Rusia, declin în Argentina
Evenimentul cel mai pregnant din ultimii trei ani este creșterea puternică înregistrată în Rusia (figura 1). Această țară este astăzi pe cale să devină cea de-a doua mare exportatoare mondială de grâu. Dimpotrivă, de doi ani, Argentina a ieșit
Figura 1: Evoluția producției, consumului și exporturilor rusești
din topul celor 5 mari exportatori mondiali. Între 2005 și 2009, suprafețele de grâu din Argentina au scăzut de la 5 la 2,9 milioane ha, cu precădere în favoarea soiei, cultură mai rentabilă și cu mai puține riscuri politice (închiderea piețelor, taxe de export etc.).
-Porumb: SUA, Argentina și Brazilia dețin împreună 85% din piață
Asia este principalul importator de porumb (cu 40% din importuri). Japonia se află în fruntea listei (cu 16 milioane 5,2 2,7 14 9 64 7,5 12,7 1,2 15 10 66 8 Canada 9,5 2,6 25 18 73 15 SUA 20,7 2,8 58 29 50 23 Kazahstan Rusia Ucraina 12,8 1,1 14 7,5 52 6 25,0 2,1 53 14 26 11 6,2 2,9 18 6 33 5 Restul lumii 218 2,9 630 124 20 – de tone), urmată de Mexic și Coreea de Sud (având fiecare 8-9 milioane de tone).
În rest, piața este atomizată, cu importuri la nivel de țară între 0,5 și 1,5 milioane de tone, însă creșterea este din ce în ce mai susținută datorită Africii de Nord, Orientului Mijlociu și Mexicului. Deși porumbul este cultura cu cea mai mare producție (765 milioane de tone), nu este și cea mai comercializată. Circa 20% din grâul produs face obiectul schimburilor comerciale, față de 12% la porumb. Piața mondială este dominată de Statele Unite ale Americii, care dețin 60% din pondere (tabelul 2). Urmează apoi Argentina și Brazilia. Aceste trei țări reprezintă 85% din piață. Din cauza creșterii consumului său intern, China, care a fost mult timp cea de-a doua țară exportatoare, dispare treptat de pe piață.
Evoluția cea mai importantă vine din partea Braziliei, care a făcut trecerea de la un statut de importator la cel de-al treilea exportator mondial. Pe parcursul a 10 ani, producția de porumb a crescut de la 33 la 53 milioane de tone.
Această evoluție are la bază mai multe elemente:
– dezvoltarea unor zone noi de cultură (Matto Grosso);
– dezvoltarea culturii duble: grație unui climat favorabil, în unele regiuni se pot obține două recolte pe an de pe aceleași parcele. Cultura principală este denumită safra, iar cea de-a doua, safrina (care, literar, înseamnă „recoltă mică”). Cu toate acestea, 70% din producția de porumb provine din recoltele de safra; – creșterea producțiilor medii.
-2017: spre o schimbare a structurii piețelor?
La orizontul anului 2017, modelul macroeconomic realizat de FAPRI cifrează necesarul suplimentar de grâu și porumb de pe piața mondială la 230 de milioane de tone, dintre care 143 de milioane de tone de porumb. Sectorul furajer și utilizările industriale impulsionează cererea. Producția animalieră va crește cu circa 50 de milioane de tone, dintre care aproape jumătate în Asia, în timp ce producția de biocarburanți din Statele Unite ale Americii va antrena un necesar suplimentar de porumb de 45-50 de milioane de tone.
Schimburile comerciale mondiale vor înregistra o creștere moderată. Fie că este vorba de grâu sau de porumb, piețele europene au ajuns la maturitate. În sectorul grâului, deși Brazilia și Egiptul vor rămâne principalii cumpărători, Africa și
Tabelul 2: Oferta de porumb a concurenților noștri (media 2006-2008) Suprafețe (mil. ha) Producții medii (t/ha) Producție (mil. t) Exporturi (mil. t) % exporturi din producție Ponderi de piața mondială (%) Franța 1,6 9,1 14,5 5,8* 40*
– Ungaria 1,2 5,8 7 4,2* 72* – Orientul Mijlociu vor determina peste 50% din creștere. Pentru Franța, acest lucru înseamnă că debușeul de export către țările terțe îi vor confirma importanța.
-Obiective alimentare și
energetice
În sectorul porumbului, chiar dacă SUA rămân în fruntea eșalonului, structura pieței are mari șanse de a se modifica, lăsând loc altori actori, ca Ucraina, Ungaria și chiar Franța, Rusia și România.
România UE Argentina Brazilia Ucraina SUA Restul lumii 2,2 8,6 2,8 14,2 2 31,8 156 2,8 6,3 6,7 3,8 4,1 9,5 4,9 6,2 54,5 19 54 8,5 302 765 0,8* 1,1 12,5 8,7 2,9 53,5 91 12 2 65 16 33 18 12 – – 14 11 3 60 – Acest nou context va depinde de producția de porumb. capacitatea Statelor Unite ale Americii de Dincolo de aspectele fundamentale, prețul a produce suficient pentru a-și satisface cerealelor va depinde din ce în ce mai cererea internă și a-și menține soldul mult de factori externi, precum prețul exportabil. petrolului, piețele financiare și deciziile de China este în măsură să-și păstreze ordin politic (indiferent dacă acestea vor fi autonomia la grâu și chiar și la porumb, luate la nivel comercial, energetic sau al însă va trebui să importe din ce în ce mai protecției mediului). multă soia. Acest nou parametru este și el Este vorba, totodată, de o modificare a foarte important, de vreme ce porumbul și pieței care trebuie integrată și asupra soia sunt cultivate pe aceleași suprafețe în căreia, din păcate, producătorii nu pot SUA, Argentina și Brazilia și concurează avea nici o influență.
