Ing. drd. Mihaela Oprea, ing. Daniela Petruța Nicolaescu, ADP Pitești
Dezvoltarea economică din ultimii ani din țara noastră a făcut ca toți mai mulți oameni să fie interesați de plantele decorative, care au început să ocupe un loc important în ornamentarea diferitelor spații. În acest sens, se impune cunoașterea a cât mai multor informații despre îngrijirea și cerințele plantelor.
Ficus
Originar din regiunile tropicale din Australia, India, Africa, ficusul este o plantă foarte apreciată în decorarea apartamentelor și birourilor, care atrage prin formă și culoare. În prezent, se cunosc peste 800 de specii ale acestui gen, care se pot adapta la condiții diferite de mediu.
Specii și varietăți
Ficus elastica este cea mai răspândită specie a genului. Tulpina este verticală, iar frunzele sunt de culoare verde închis, cu formă oval-eliptică, de dimensiuni mari.
Ficus benjamina prezintă frunze mici, cu vârful ascuțit. Planta are o creștere rapidă, iar ramificațiile sunt arcuite. Ficus lyrata este o specie cu creștere mai lentă, frunzele sunt mari, lucioase, de culoare verde închis și cu nervuri galbene, care îi conferă un aspect decorativ deosebit.
Ficus diversifolia este o specie de tip arbust, cu creștere lentă. Frunzele au formă ovală, de culoare verde închis, cu pete maronii pe fața superioară.
Planta produce fructe mici, sferice, pe tot parcursul anului.
Ficus pumila este o specie agățătoare, originară din Japonia. Frunzele sunt mici, pergamentoase, de culoare verde închis.
Exigențe ecologice
Planta are exigențe destul de mari în ceea ce privește lumina. Cu excepția speciei Ficus pumila, celelalte au nevoie de lumină destul de multă. Lipsa acestui factor duce la alungirea plantei. Astfel, se recomandă ca în perioada anotimpului rece să se amplaseze în camere luminoase.
Temperatura optimă pentru ficus se situează în jurul valorii de 20 de grade Celsius. Iarna, planta tolerează o temperatură de 13-14 grade Celsius. O atenție deosebită trebuie acordată variațiilor de temperatură, care duc la căderea frunzelor.
În ceea ce privește factorul apă, planta prezintă cerințe destul de mari. Totuși, excesul de umiditate duce la căderea frunzelor.
Substratul de cultură trebuie să aibă un pH de 5,5-6,5 și o textură bună.
Lucrări de îngrijire
-Se recomandă ca apa folosită la udare să fie la temperatura camerei. În sezonul rece, numărul udărilor aplicate trebuie să fie mai redus.
-Fertilizarea se face de 1-2 ori pe lună, cu îngrășăminte minerale în perioada de vară. În perioada de creștere, se recomandă aplicarea de îngrășăminte pe bază de azot.
-În luna martie, se aplică lucrarea de tăiere, în vederea obținerii formei și a înălțimii dorite.
-Transplantarea se execută la doi ani, în luna aprilie, iar substratul este bine să fie bogat în humus. Primăvara, se recomandă înlocuirea pământului de la suprafața ghiveciului.
-O altă lucrare care nu trebuie neglijată o reprezintă ștergerea periodică a frunzelor cu ajutorul unui burete umed.
Înmulțirea Cea mai utilizată metodă de înmulțire a ficusului este butășirea. Butașii se pot confecționa din frunze sau din fragmente de tulpină. Se recomandă ca după fasonare, butașii să se mențină 10-15 minute în apă caldă. Înrădăcinarea se face pe un substrat alcătuit din turbă fibroasă și nisip sau perlit. Durata înrădăcinării este cuprinsă într-un interval de la o lună până la șase săptămâni, la o temperatură de 25-28 grade Celsius. Perioada optimă pentru utilizarea butășirii, cu rezultatele cele mai bune, este ianuarie-martie.
Marcotajul are avantajul obținerii de plante mai rapid. Această metodă se recomandă a se folosi primăvara, mai exact în luna mai. Perioada de înrădăcinare durează între trei și șase săptămâni.
O altă medotă de înmulțire este cea in vitro, dar plantele astfel obținute necesită o perioadă de aclimatizare în sere la o temperatură de 20 de grade și o umiditate relativă de 80-90%.
Boli și dăunători Pătarea neagră are ca simptome apariția pe marginea frunzelor a unor pete neregulate, necrotice. Pentru combaterea bolii se pot efectua tratamente cu produsele: Captan, Mancozeb, Zineb.
Alternariosa constă în apariția pe suprafața limbului a unor pete neregulate, de culoare albă. Pentru combatere, se recomandă aplicarea de stropiri cu zeamă cuprică.
Păduchele lânos atacă frunzele și provoacă ofilirea rapidă a acestora.
Combaterea se poate face cu Sinoratox, în concentrație de 0,15%.
Păduchele țestos se poate combate prin aplicarea unor tratamente fitosanitare și prin arderea frunzelor atacate puternic.
Apariția acestui dăunător este favorizată de umiditatea și căldura excesive.
Păianjenul roșu este semnalat în camerele cu aer uscat și cald. Combaterea se realizează prin aplicarea de tratamente cu Sinoratox 25, în concentrație de 0,2%.
Nicoleta Burtan
