Interviu cu Cédric Poeydomenge
director AGPM, Maiz’Europ’ Din 1996, producția de plante transgenice este în continuă creștere. Conform ISAAA, în 2008, aproape 13,5 milioane de agricultori au cultivat 125 de milioane de hectare de plante transgenice, în 25 de țări. Randamentele mai bune, îmbunătățirea calitătii boabelor și flexibilitatea în organizarea muncii sunt tot atâtea avantaje recunoscute de agricultori. Aceste tehnologii noi constituie, totodată, niște instrumente care permit creșterea competitivității pe o piață mondială caracterizată printr-un mediu concurențial din ce în ce mai intens. Chiar dacă importurile de soia transgenică sunt la ordinea zilei pe continentul european, producția de plante transgenice înregistrează un progres mai lent. Se impune o trecere în revistă a situației actuale, pentru o mai bună cunoaștere a acestor inovații.
Ce este o plantă transgenică?
Este o plantă al cărei material genetic a fost ameliorat prin transferul unei gene care produce o anumită proteină, care conferă un anumit avantaj. Este cazul porumbului Bt, de exemplu, care produce o proteină toxică pentru dăunătorii acestei specii – sfredelitorul porumbului și Sesamia. Gena introdusă provine dintr-o bacterie foarte răspândită în sol. Proteinele produse de această bacterie sunt, de altfel, utilizate în agricultura convențională și biologică de peste 20 de ani.
Această tehnică este complementară selecției clasice și vizează reunirea unui număr mare de gene de interes în cadrul aceluiași soi. Transformarea genetică permite o mai mare rapiditate și precizie, dat fiind faptul că numai caracteristica de interes este cea care este transferată plantei.
Care sunt avantajele cultivării porumbului Bt?
Această cultură prezintă mai multe avantaje – pe plan economic, sanitar și pe cel al mediului. Primul avantaj este cel al producătorului. În situații extreme, un agricultor își poate pierde 30% din recoltă din cauza atacurilor de sfredelitor și sesamia. În medie, în Franta, porumbul Bt permite obținerea unor sporuri de randament de 7-10 q/ha, însemnând circa 100-120 euro/ha (în funcție de cursul prețurilor la porumb). În 2007, cele 22.000 ha cultivate cu porumb Bt au permis sectorului francez păstrarea a 11.000 de tone de porumb, respectiv atingerea unei cifre de afaceri de 2,3 milioane de euro. Cel de-al doilea avantaj este de ordin calitativ. Astfel, atacurile de omizi favorizează dezvoltarea mucegaiurilor (fusarium), care deteriorează calitatea bobului, determinând aparitia micotoxinelor (fumonizinele). Prin evitarea acestor atacuri, porumbul Bt garantează o calitate mai bună, care contribuie la ameliorarea performanțelor zootehnice (creșterea prolificității scroafelor, a poftei de mâncare a animalelor etc.). În fine, cultivarea porumbului Bt evită utilizarea insecticidelor cu spectru larg (care sunt nefaste și altor insecte, nu numai celor vizate) în combaterea sfredelitorului și a sesamiei. Ea permite păstrarea biodiversității de pe parcela respectivă.
Cu toate acestea, o serie de țări europene, printre care și Franța, nu permit această cultură.
În realitate, doar câteva țări au interzis această producție, iar producătorii de porumb francezi regretă acest lucru.
Aceste decizii sunt de natură politică și nu au la bază, în nici un caz, motive de ordin tehnic sau științific, de vreme ce toate analizele efectuate de oameni de știință independenți au demonstrat întotdeauna caracterul inofensiv al acestei tehnologii.
Ultimul aviz în vigoare în acest sens este cel al Autoritătii Europene pentru Siguranța Alimentelor. Consecințele sunt dramatice pentru producătorii care nu pot utiliza această tehnologie. Aceștia își pierd din competitivitate pe o piață a cerealelor ajunsă astăzi o piață mondializată.
Unele dintre temerile opozanților acestei tehnologii sunt diseminarea acestor plante noi în mediu și urmările acesteia pentru culturile convenționale.
Ce răspundeți acestor argumente?
În Europa, nici o plantă nu poate fi încrucișată în mod natural cu porumbul. Fiind originară din America Centrală, această specie nu are plante înrudite pe continentul nostru. Neputându-se încrucișa decât cu porumbul, coexistența trebuie organizată între diferitele tipuri de culturi de porumb (transgenic, convențional, ecologic).
Sunt peste 50 de ani de când agricultorii știu perfect cum să asigure coabitarea diferitelor tipuri de culturi (porumbul dulce, porumbul de sămânță, porumbul alb, porumbul ceros, porumbul de floricele).
Coexistența dintre porumbul Bt și porumbul conventional este un subiect pe care l-am studiat în programul nostru POECB, în 2004 și 2005.
Pe baza unor reguli simple, se asigură trasabilitatea loturilor.
Fiind deosebit de greu, aproape tot polenul de porumb cade pe sol în primii 15 metri. Între 2 și 5% din granulele de polen pot migra, însă viabilitatea lor este puternic redusă, chiar nulă, după trei ore.
Distanța de izolare dintre parcele, de 25 m sau de 12 rânduri de porumb convențional, de jur-împrejurul unei parcele de porumb transgenic, permite garantarea coexistenței culturilor și respectarea pragului de etichetare OMG, fixat de Comisia Europeană la 0,9%.
Mai există și alte plante transgenice în afara porumbului transgenic. La ce inovații ne mai putem aștepta?
Din cele 124 milioane de hectare OMG cultivate în lume în anul 2008, se desprind două tipuri de evenimente: rezistența la erbicide sau rezistența la insecte. Începând cu 2012, vor fi comercializate plante rezistente la stresul hidric sau care valorifică azotul mai eficient. Cu toate acestea, nu trebuie să ne așteptăm ca porumbul să se prefacă în cactus! Obiectivul oamenilor de știință este pur și simplu acela de a ajuta planta să traverseze un episod climatic uscat, limitându-i, în același timp, pierderile de randament. În cazul asimilării azotului, ideea este de a optimiza aportul de elemente fertilizante și de a face în așa fel încât cantitatea de îngrășăminte pe care o are planta la dispoziție să fie utilizată într-o manieră optimă.
Cealaltă axă de cercetare importantă privește calitatea boabelor produse.
În Argentina, de exemplu, sunt deja disponibili hibrizi de porumb îmbogățiți cu lizină, care permit creșterea calității furajelor. Societățile producătoare de semințe anunță punerea la dispoziția sectorului de producție a etanolului, hibrizi care îmbunătățesc cu 15 până la 20% randamentul utilajelor industriale. Peste 8 ani, se întrevede comercializarea hibrizilor de soia îmbogățiți cu acid oleic, stearat sau omega3.
După ce inițial renuntase la utilizarea biotehnologiei, în 1998, asociația producătorilor de grâu americani a solicitat – după ce a remarcat progresele de ultimă oră – depunerea unor eforturi de cercetare mai mari în domeniul grâului transgenic. Peste 5-10 ani, ar putea, deci, apărea primele rezultate din sectorul cerealelor păioase.
Lazăr Chira
