Pomicultura între schimbările climatice și adaptarea tehnologică

​Luna septembrie este un moment de bilanț pentru pomicultură, iar fermierii pot evalua atât rezultatele, cât și provocările anului agricol. 2025 a fost un an cu producții contrastante, marcat de fenomene climatice extreme care au afectat livezile din mai multe regiuni ale țării. Dincolo de cifre, acest an arată încă o dată urgența adaptării pomiculturii românești la noile realități climatice.

​Înghețuri târzii și pierderi masive în Moldova și Banat
În primăvara acestui an, înghețurile târzii au lovit puternic livezile din Moldova și Banat. În județul Vaslui, 307 hectare de plantații pomicole au fost afectate în proporție de până la 90%, iar în Galați, peste 589 hectare de livezi (meri, peri, piersici, pruni, cireși) au pierdut în medie 65% din producție. Situația nu a fost mai bună în Banat, unde pomicultorii au raportat pagube de până la 90% la speciile aflate în plină floare la momentul gerului din aprilie.
Cireșele au fost printre cele mai afectate culturi, iar în multe zone din sud și Moldova, producția a devenit simbolică.
 
Secetă pedologică și stres hidric în vestul țării
Dacă în estul și sudul țării principalele pierderi au fost provocate de îngheț, în vest, seceta pedologică a compromis serios producțiile. În județul Caraș-Severin, lipsa apei și temperaturile ridicate au pus livezile în pericol de declin. Pomicultorii care nu dispun de sisteme de irigații se confruntă cu pomi stresați hidric, fructe mici și calitate scăzută a producției.
 
Exemplele din anul 2025 arată clar că pomicultura românească trebuie să accelereze tranziția către tehnologii de adaptare:
• sisteme de protecție împotriva înghețului (generatoare de fum, aspersiune antigrindină și antigel, plase antigrindină cu efect termic);
• irigații eficiente și monitorizare a umidității solului, mai ales în zonele cu secetă pedologică repetată;
• alegerea soiurilor rezistente la stres climatic, inclusiv portaltoi toleranți la secetă și variații de temperatură;
• instrumente de gestionare a riscului – asigurări agricole și fonduri mutuale care să reducă pierderile financiare.
 
Chiar și cu provocările acestui an, septembrie rămâne o lună esențială pentru pomicultori. Recoltarea merelor și perelor, depozitarea în condiții optime și pregătirea livezilor pentru iarnă sunt priorități. Totodată, analiza producției din acest sezon poate ghida fermierii în deciziile pentru anul viitor, de la alegerea soiurilor până la investițiile în tehnologie.
 
Anul 2025 confirmă că schimbările climatice nu mai sunt un scenariu viitor, ci o realitate cotidiană pentru pomicultorii români. Fie că vorbim de înghețuri târzii, secetă severă sau volatilitatea pieței, reziliența livezilor depinde de investițiile făcute astăzi.
Adaptarea nu mai este o opțiune, ci o condiție pentru supraviețuirea și competitivitatea pomiculturii românești.